1,214 matches
-
fuseseră așezate mai multe samovare și tăvi cu pahare prinse în filigrane de argint. Acolo, sub cort, domnița Ecaterina, văduva Luminăției Sale, Poetul, și clucereasa Elenca, nora sa, dimpreună cu fiii lor, Nicolae și Iancu, își primeau invitații. Doi flăcăi zdraveni și chipeși îi săltau din sănii și-i purtau de subsuori până la podium, ca să nu li se strice imineii croiți din marochin sau brodați cu fir de aur și presărați cu mărgele și perle. Cu boierii treaba mergea repede. Tinerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ca bărbat și cu totul înfrânt ca general. Nici măcar la Austerlitz. Încercă să se scoale din pat, dar nu reuși. Avea membrele înțepenite. Trupul lui suporta din ce în ce mai greu iernile. Îmbătrânise. Nu, nicidecum! Doar se lenevise. Avea nevoie de o bătălie zdravănă. Acolo, printre soldați, dormind și mâncând pe apucate, va fi iar în formă. ― Ivan! țipă el. Era conștient că evita să recunoască evidența. Îmbătrânise desigur, nu se mai putea amăgi. Dănțuitoarea îl făcuse să se vadă așa cum era: un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ai! Crede că voi veni dinaintea lui cu coada între picioare? Ei bine, o să-i fac neplăcuta surpriză de a sta în fața lui cu fruntea sus și zâmbitor. O să închei pacea!” Kutuzov se descărcă izbucnind, dintr-odată, într-un hohot zdravăn de râs și constată, cu ocazia asta, că tusea nu-l mai deranja. Dispăruse... de supărare, de indignare, de revoltă?! Deschise ușa și tună peste balustrada palierului. Ivan se buluci în sus, pe scară, încheindu-și, din mers, nasturii pantalonilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
prostia-națională e un fel de calitate, domnule! Popor mare e acela În stare de tâmpenii mari, de idioțenii monumentale, de prostii istorice - și cum, după cum bine știi, În capul meu istoria e fiica geografiei, Îmi spun că o mare, o zdravănă, o falnică dobitocie are nevoie de... spațiu-vital, de sute de mii, de milioane de kilometri pătrați, ca să se exprime, să se manifeste, or Românul, neam-prost, rămâne și În prostie mărunt, meschin, tâmpit pe centimetru pătrat, neghiob În bătătura lui personală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-l strig pe Moș Iacob și să capăt răspuns, față de ale tatei, cu bustul gol, În mijlocul curții, spălându-se cu omăt, fornăind și icnind de plăcere, minute În șir... Număram pe degetele unei singure mâini diminețile fără chemare-răspuns: o răceală zdravănă, cu temperatură mare, un viscol strașnic, de nici nu puteai deschide ușa - darmite gura, să strigi, că ți-o umplea Crivățul (ce Crivăț, la noi, la Mana...). La urma urmei, era și salut, strigătul meu de dimineață, dar mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
când și-a dat seama că povestea Fionei se încheiase. Și eu care credeam că eu am probleme. Slavă Domnului că nenorocitul de James nu are copii. —Ai mai vorbit cu Jake de atunci? Susan și-a extras o bucățică zdravănă de friptură dintre cei doi dinți din față. Fiona a clătinat din cap. Nu, încă nu mi-am călcat pe inimă. David a vorbit, dar el nici măcar nu s-a certat cu el. Presupun că ar trebui să mă detașez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
naveta între locuințele părinților, găsind scuze ca s-o protejeze pe maică-sa și luptând în colțul lui taică-su în fața Belindei. Tocmai când Fiona și David se chinuiau să-și adune bani ca să cumpere o casă împreună, o halcă zdravănă din veniturile câștigate cu greu de David s-a scurs în buzunarele unui avocat specializat în divorțuri, deoarece bărbatul se lupta să obțină mai mult acces la fiul lui. Deși Fiona și David se străduiau din răsputeri să-i ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
intereseze de soarta lui. Fiona i-a întins soțului o felie de pâine unsă cu unt. Nu, încă nu. O să-l sun imediat. Bărbatul s-a strâmbat după ce a luat o îmbucătură, a scos limba și a cules o bucățică zdravănă de arsură. —Vreau să văd dacă învață pentru examene. Trebuie să facă eforturi la Engleză. Și la capitolul conversație, s-a gândit Fiona, fără însă să scoată nici un cuvânt. N-a făcut decât să-și muște limba, așa cum ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe jumătate în capul oaselor, frecându-și spinarea și ceafa de perete în timp ce-și trăgea picioarele, iar genunchii, îndoindu-se, încadrau figura fălcoasă și roșcovană a lui Milică, un viking, un irlandez, ceva cam pe-acolo... Un băietan zdravăn, trăit la aer curat, marinar la viața lui sau cioban, făcându-și de lucru cu turme de oi pe pășuni alpine. Mereu gata să te binedispună, cam așa a fost de când îl știi, dar uite că de vreo două săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că bine zici. Cel mai deștept lucru ar fi să adoarmă și s-o viseze pe madam Ortansa, să umble și să se împiedice și să cadă direct într-un coșmar din care să se trezească pus pe rele. E zdravănă madam Ortansa, avea o carne tare pe ea... De curios, barem, și tot ar merita s-o auzi cum gâfâie și grohăie în extaz, ca o scroafă scărpinată pe burtă, și totodată ai trage nădejde că-n felul ăsta s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
din cauză că Shirley Grăsana nu știa, cu faldurile ei de grăsime unduind senzual, să se țină departe de haleala peste care se Întâmpla să dea. Am oftat. Departe de a spăla mizeria acumulată, ploaia părea că o Întețește, formând un strat zdravăn de noroi, funingine, excremente, pământ și pene - va trebui să evit să mă mai gândesc la asta În timp ce mănânc. Mă face să-mi piară orice poftă de mâncare. Una dintre marile probleme pe care eu și prietena mea Janey le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
claxoane, așa că mă Încercă un sentiment egoist de ușurare: văzusem destule cadavre În ultima vreme. M-am uitat la Lou, care-și strângea haina În jurul trupului. — Ai vrea să-i spui tu? am Întrebat-o. Să-i tragi un șut zdravăn În fund? Pe tine te-ar asculta. Ne Îndreptam către Primrose Hill. Pe dreapta, era o prăvălie de vinuri numită Bibendum, care credeam că Înseamnă „care trebuie băut“. Eu, una, știam cum venea asta. 12 Preț de câteva secunde, Derek
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
zic, căci n-o mai văzusem niciodată pe Lou În starea asta. Eram complet nedumerită. Crezusem Întotdeauna că era un monument de calm. Acum, mă simțeam de parcă văzusem o statuie abandonându-și postura Încremenită pentru a-i trage un bobârnac zdravăn unui porumbel. În Încercarea de o face să mai uite, i-am spus: — Lou, lasă-l Încolo pe Derek. Ar trebui să te Îngrijoreze problemele tale. — Despre ce tot vorbești acolo? Mi-am forțat un zâmbet larg. — Te simți ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Ah, nu, nu mă deranjează. Mai demult, am lucrat ca secretară cu jumătate de normă la o tipografie și mă ocupam de toate. Era distractiv. Nu, ceea ce mă termină e faptul că vin toate deodată. Am nevoie de un somn zdravăn Într-o cameră Întunecoasă. — Noi tocmai am discutat cu Derek, am zis. Sau, mai degrabă Lou a vorbit. Eu am stat pur și simplu acolo și m-am străduit să nu-i tai elanul. Și el ce-a spus? mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
la un limbaj vulgar. — Jigodie nenorocită... — Bătaie Între gagici! i-am spus lui Rachel entuziasmată. Naomi sărise pe lângă colțul cabinei, În direcția ușii, probabil ca s-o târască pe Lesley de păr până afară și să-i tragă o ciomăgeală zdravănă. Din păcate, chiar În acel moment, ușa biroului se deschise, și Lou Își făcu o apariție măreață În pragul ei, vesta lungă, brodată, de culoare purpurie și turbanul turcoaz dându-i aerul unei sultane. Simpla ei prezență era de ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
estrade. Își scosese cămașa și etala un frumos set de mușchi abdominali. În spatele lui se afla vânzătorul de droguri În costum ecosez, care Însă rămăsese fără haină, dar Își păstrase șapca. Se vedea de la o poștă că luase o porție zdravănă din propria marfă. Comparația dintre fizicul său și cel al celuilalt nu-l avantaja deloc. Cu toate astea, era așa de dus, că era incapabil să mai simtă ceva. Mă miram că Încă se putea ține pe picioare, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
alea mari, cu două etaje. Șoferul nostru Își exprima personalitatea deschizând ușile Înainte să ajungă În stație și Închizându-le după ce pornea iarăși. Se urcară doi bețivi, Împleticindu-se și mormăind, cu câte o cutie de Tennent’s Extra strânsă zdravăn În mână. Am sperat că nu aveau să cadă atunci când va demara autobuzul. — Derek ar putea să aibă niște necazuri, i-am spus. Ți-a explicat Împrejurările? Janice zâmbi cam strâmb. — O, a zis că, În ultima vreme, se tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și Dorothy Parker ar fi putut născoci dacă și-ar fi unit forțele și s-ar fi concentrat serios. Felice, hotărând În mod evident că eu și soții Ashely ne Înțelegeam deja de minune, a dispărut. Am luat o gură zdravănă de punch, după care mi-am dorit să mă fi abținut. Politicoasă, Betty mi-a Îngăduit să termin de tușit. — Felice ne-a avertizat deja În legătură cu punch-ul, a spus ea. Bănuiesc că tu nu știai. Am uitat, am zis, ștergându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
talăngi uriașe, strigând: „Lume, lume!“ Aceasta se voia o Încercare de a impresiona potențialii clienți cu autenticitatea pieselor, caz În care efectul dorit n-ar fi fost același dacă omul ar fi ținut În mâna liberă un hot dog, mușcând zdravăn și neglijent din el, În pauzele dintre strigăturile tradiționale. Mi-am croit drum Încet prin mulțime. Un cuplu goth, unul dintre cele mai reușite pe care le-am văzut de ceva vreme, a trecut pe lângă mine: amândoi erau perfect identici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lor se rotește prin aer, o vezi venind și niciodată nu știi cât de tare va fi plesnitura. După caz, adică după ce poznă ai făcut, uneori fața ta are o forță de atracție mult mai mare. Atunci urmează o plesnitură zdravănă și obrazul îți dogorește. În clipa aceea, Pietro a aruncat întrebarea cu care obișnuia să mă necăjească: „Ei, voinicule, pe când nunta?” Pentru prima dată, am simțit că-l iubesc. Tata slăbise. Mânca prin oraș ce-i cădea în mână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
întâmplări s-au mai petrecut de câteva ori în viața mea. Mi-a spus: «Ascultă, tinere, eu sunt mereu în criză de timp, altfel m-aș fi ocupat personal de tine. Dar te văd hotărât și îmi pari sănătos și zdravăn, deși ai atâtea necazuri. Uite aici o adresă, mergi mâine până acolo, întreabă de domnul Stănculeț, spune-i și lui povestea ta și el are să vadă ce-i de făcut.» Mi-a pus în mână un bilet pe care scrisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mei trebuiau să sară ca să-i despartă. De vină e blestemata lui de problemă cu alcoolul, era de părere mătușa; unchiul se jura că n-are probleme cu nimic și cu nimeni, în afară de ea, atunci Sorin îi dădea un brânci zdravăn și el cădea pe pat. Nu se mai mișca, asta era o idee bună, căci verii mei erau mai puternici ca el. Și în duminica aceea i-am întrecut pe toți la împinsul mașinii, fiindcă prietenii noștri aveau mușchi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
se mai aude doar un oftat amar, ca plânsetul unui pui de pisică abandonat în ploaie noaptea, însă nu din gura lui, ci de pe buzele frumoase ale tânărului prizonier, amândoi dorm, ca doi frați în camera lor după o ceartă zdravănă. Eu mă strecor afară din salon în liniște, asemenea unui hoț, pe vârfurile degetelor, chiar și paznicul își părăsise postul, așa că puteam face și eu același lucru, alerg spre ascensor, bucurându-mă de faptul că mă pot mișca cu atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
alergătoare de fond, adică alergam zece-cincisprezece kilometri. În plus, tatălui meu îi plăcea enorm de mult să urce pe munte, așa că mă lua și pe mine în fiecare duminică. Muntele începea în spatele casei noastre... așa că e normal să am picioare zdravene. Dacă mă uit bine la ele, n-aș zice. — Da, știu, răspunse ea. Toată lumea mă consideră fragilă, dar nu trebuie să judeci un om numai după aparențe, spuse ea, zâmbind. Îmi pare rău că trebuie să mărturisesc, dar sunt epuizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
facă așa ceva pentru că eram o pudică, dar fata aceea de treisprezece ani nu avea nici o jenă. M-am simțit, o vreme, neputincioasă de luptă și n-am putut să nu țip de plăcere. „Termină!“, am țipat, arzându-i o palmă zdravănă peste obraz. S-a oprit până la urmă și s-a ridicat în genunchi, privindu-mă în ochi. Amândouă eram goale pușcă, în genunchi, pe pat, uitându-ne una la alta. Ea avea treisprezece ani, eu treizeci și unu... dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]