1,442 matches
-
de snackuri. Adusese cu ea un sac cu chestii de ronțăit. Wyatt Începu să mestece la bomboane, iar Marlena spera că, gura lui fiind acum ocupată cu altceva, gimnastica limbilor nu va mai continua. Lui Harry Îi venea să se zgârie pe ochi. Vulturi! Ce idiot a putut fi. Sigur și Marlena credea același lucru. Dintre toate lucrurile tâmpite pe care i le putea arăta, normal că a trebuit să fie niște vulturi. Ar fi fost mai bine să-și pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Odată s-a întâmpat să nu mănânc nimic timp de două zile. Toată lumea se plângea. Unii oameni scăpau uneltele. Nu eram obișnuit cu o astfel de muncă, m-am accidentat, m-am ars, fața mi se înnegrise, ochelarii îmi erau zgâriați. Dar, nici unul n-a fugit. Totul e de dragul mântuirii», îmi tot spuneam. După un timp am fost numit maestru. Probabil că mi-au recunoscut talentul de conducător în Divizia de Animație și munca depusă la sudură. Când te promovează ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
atașare. Mai sunt și alte forme? Numește-mi încă una măcar. -... Să zicem, dragostea, îndrăzni Filip după câteva clipe. Dragostea?! pufni Carol. Nu-mi spune nimic acest cuvânt. E o noțiune obosită, uscată, moartă. O monedă falsă, căreia dacă-i zgârii puțin suprafața aurită dai de o tinichea ruginită. Numim cu același cuvânt sentimente complet diferite, îndreptate în direcții complet diferite. Spunem că ne iubim zeul, dar și mama și soția și fiul și țara și propria persoană și fratele și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
a fost străin... Poate că un doctor sau niște medicamente l-ar salva. Trebuie să mă întorc! Pot să mă sinucid oricând vreau." Se sculă de pe bancă și începu să alerge prin parc, scurtând-o direct printre copaci. Crengile îi zgâriau fața. Un doctor! Un doctor! Nu e nici un doctor în acest oraș de gușați?! începu să strige ca un apucat, alergând spre casă, pe străzile pustii ale urbei. Lacrimile îi udară fața odată cu primele picături de ploaie. Nu mai plânsese
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de geam: "Caut obiecte stranii. Intrarea Labirintului, numărul 43." Rosti fraza scurt, pe nerăsuflate, de teamă ca gura caracatiței să nu se închidă brusc, fără să vrea să digere. Cuvintele trecură dincolo, ca niște pietre aruncate peste gard și fură zgâriate cu penița pe o hârtie îngălbenită și pătată de degete unsuroase. Bătrânul primi câteva scrisori cu adrese, dar nu îndrăzni să se ducă. îi era frică de propriul său joc. într-o dimineață, plimbându-și bastonul pe străzi mărginașe, ajunse
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
trupul pruncului. I-am găsit grohăind, mânjiți de sânge și ronțăind sătui capul băiatului. înnebunit de groază m-am repezit în ei cu mâinile goale, lovindu-i cu pumnii, cu picioarele, scoțându-le ochii, mușcându-i și lăsându-mă mușcat, zgâriindu-i și sfârtecându-le carnea cu unghiile. Abia a doua zi dimineața, plin de răni și mușcături, cu ochii injectați și mintea rătăcită, am căzut în nesimțire pe cadavrele porcilor. I-am îngropat la un loc cu resturile pruncului, căci
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
data aceasta. Nu se mai putea mișca prin cameră decât călcând sau cățărându-se pe obiectele îngrămădite în dezordine, ca într-un panopticum abandonat: un obuz neexplodat din cine știe ce război al neamului; hărțile unor ținuturi imaginare, stranii animale împăiate, ce zgâriau întunericul încăperii cu privirile lor de sticlă; un borcan cu formol cu copii siamezi; două ceasuri cu mecanisme din pâine meșterite de ocnași; câteva scalpuri africane; un vas de aramă coclită în care i s-a spus că e închis
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
a misterului într-o arborescență stilistică de mare finețe" (Dan C. Mihăilescu). Exemplific cu un eșantion extras din panoplia de obiecte ciudate a bătrânului: "Un obuz neexplodat din cine știe ce război al neamului; hărțile unor ținuturi imaginare; stranii animale împăiate, ce zgâriau întunericul încăperii cu privirile lor de sticlă; un borcan cu formol cu copii siamezi (...); un vechi astrolab și diverse proteze mecanice; o fotografie reprezentând mai multe personaje dintre care unul, i se spusese, murise cu mult timp înaintea fotografierii; (...) pietre
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
iar înnoirile aduse mai târziu de Istorie n-au izbutit să le abolească. Terra Mater Un profet indian, Smohalla, șeful tribului wanapum, nu voia să lucreze pământul, considerând că este un păcat să rănești, să tai, să sfârteci ori să zgârii trupul "mamei noastre a tuturor" prin muncile agricole. Și adăuga: Îmi cereți să ar ogorul? Mă pot eu duce să iau un cuțit și să-l împlînt în sânul mamei mele? Dacă fac asta, atunci când voi fi mort, n-are să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
săi. De această dată, Balamber nu mai zăbovi; strigă în urechile calului și îl lansă, la rândul său, în galop, ajungându-i repede din urmă pe războinicii burgunzi. Sosiră la un pâlc de arbuști., iar Geremar, nepăsător față de tufele ce zgâriau picioarele cailor, se aruncă pur și simplu în desiș. înconjurând fiecare în felul său punctele unde era vegetația cea mai deasă, războinicii, unul după altul, ieșiră la lumină, pentru a se găsi în fața văii largi ce adăpostea lacul înconjurat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-și vârful săbiei în pământ și agățându-se de ea cu amândouă mâinile, încercă să se ridice, însă fiica lui Waldomar îi îndepărtă cu un picior arma. Balamber se prăbuși la picioarele ei. Mâinile i se strânseră ca niște gheare, zgâriind pământul, în timp ce puterile îl părăseau. Cu greu, învingând durerea, reuși să se ridice în genunchi. Frediana nu-l interesa câtuși de puțin, și nici ura sa. Nici măcar nu privea spre sabia ridicată, cu care ea se pregătea să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
atașare. Mai sunt și alte forme? Numește-mi încă una măcar. -... Să zicem, dragostea, îndrăzni Filip după câteva clipe. Dragostea?! pufni Carol. Nu-mi spune nimic acest cuvânt. E o noțiune obosită, uscată, moartă. O monedă falsă, căreia dacă-i zgârii puțin suprafața aurită dai de o tinichea ruginită. Numim cu același cuvânt sentimente complet diferite, îndreptate în direcții complet diferite. Spunem că ne iubim zeul, dar și mama și soția și fiul și țara și propria persoană și fratele și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a fost străin... Poate că un doctor sau niște medicamente l-ar salva. Trebuie să mă întorc! Pot să mă sinucid oricând vreau." Se sculă de pe bancă și începu să alerge prin parc, scurtând-o direct printre copaci. Crengile îi zgâriau fața. Un doctor! Un doctor! Nu e nici un doctor în acest oraș de gușați?! începu să strige ca un apucat, alergând spre casă, pe străzile pustii ale urbei. Lacrimile îi udară fața odată cu primele picături de ploaie. Nu mai plânsese
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de geam: "Caut obiecte stranii. Intrarea Labirintului, numărul 43." Rosti fraza scurt, pe nerăsuflate, de teamă ca gura caracatiței să nu se închidă brusc, fără să vrea să digere. Cuvintele trecură dincolo, ca niște pietre aruncate peste gard și fură zgâriate cu penița pe o hârtie îngălbenită și pătată de degete unsuroase. Bătrânul primi câteva scrisori cu adrese, dar nu îndrăzni să se ducă. îi era frică de propriul său joc. într-o dimineață, plimbându-și bastonul pe străzi mărginașe, ajunse
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
trupul pruncului. I-am găsit grohăind, mânjiți de sânge și ronțăind sătui capul băiatului. înnebunit de groază m-am repezit în ei cu mâinile goale, lovindu-i cu pumnii, cu picioarele, scoțându-le ochii, mușcându-i și lăsându-mă mușcat, zgâriindu-i și sfârtecându-le carnea cu unghiile. Abia a doua zi dimineața, plin de răni și mușcături, cu ochii injectați și mintea rătăcită, am căzut în nesimțire pe cadavrele porcilor. I-am îngropat la un loc cu resturile pruncului, căci
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
data aceasta. Nu se mai putea mișca prin cameră decât călcând sau cățărându-se pe obiectele îngrămădite în dezordine, ca într-un panopticum abandonat: un obuz neexplodat din cine știe ce război al neamului; hărțile unor ținuturi imaginare, stranii animale împăiate, ce zgâriau întunericul încăperii cu privirile lor de sticlă; un borcan cu formol cu copii siamezi; două ceasuri cu mecanisme din pâine meșterite de ocnași; câteva scalpuri africane; un vas de aramă coclită în care i s-a spus că e închis
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a misterului într-o arborescență stilistică de mare finețe" (Dan C. Mihăilescu). Exemplific cu un eșantion extras din panoplia de obiecte ciudate a bătrânului: "Un obuz neexplodat din cine știe ce război al neamului; hărțile unor ținuturi imaginare; stranii animale împăiate, ce zgâriau întunericul încăperii cu privirile lor de sticlă; un borcan cu formol cu copii siamezi (...); un vechi astrolab și diverse proteze mecanice; o fotografie reprezentând mai multe personaje dintre care unul, i se spusese, murise cu mult timp înaintea fotografierii; (...) pietre
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
strâns de braț să nu lunece cu tocurile ei înalte. Cu mâna cealaltă, cu o grijă atentă, își ținea rochia adunată în jurul picioarelor. Gestul ei feminin și brațul ei cald în mâna mea erau delaolaltă paradis și infern. Spinii ne zgâriau; îi prindeau și-i sfâșiau rochia. Într-un rând a alunecat peste mine cu toată greutatea ei, cu ea toată. Până acum o văzusem, o auzisem, uneori mă atinsese. Acum greutatea ei m-a făcut să-i percep existența sub
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
oboseala, nici durerea. Dacă o Înțepai cu acul nu simțea. Câteodată nu mânca și nu dormea săptămâni Întregi, robotind prin casă de dimineața până seara. Altă dată o apuca o foame cumplită și mânca tot ce-i cădea la Îndemână. Zgâria cu unghiile și mânca varul de pe pereți. Din curte culegea tot găinațul Într-un coș și apoi se așeza În ungherul ei și Îl ingurgita. Asemenea rațelor, găinilor și gâștelor, ciugulea pietricele din bătătură, umplându-și stomacul până la refuz. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de băut votcă și șampanie adusă de pe front și o țin tot așa Într-o petrecere până la destinație, lăsându-i pe deținuți În voia Domnului. Între timp, pe aceștia Îi apucă disperarea. Prizonierii bat cu picioarele, cu pumnii În scânduri, zgârie cu unghiile În tablă, strigând din răsputeri să li se aducă apă. După scrumbiile Înfulecate În grabă, cerul gurii și gâtlejul li se transformă Într-un râu secat. Ca să-și potolească setea, Își beau propria urină și culeg cu limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o postură sau alta, de o culoare sau alta sau În diverse stări fizice. La fel cum se gândea și la Antonina, soția lui. Din câte știa el, uriașul mormânt nu mai fusese niciodată atins. Cel din care el Însuși, zgâriind cu unghiile țărâna, Împingând cadavrele, ieșise sufocat de sânge și de care se depărtase târându-se pe burtă. Așa că o asemenea preocupare era de așteptat. Acum Margotte tăia ceapă Într-un castron. Ceva de mâncare. Viața În celulele ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
aparent la umeri și la ceafă, unde cutele erau adânci. Era asociat cu cel mai elegant, cu supremul vehicul terestru. Nu Încăpea comparație cu aparatele de zbor. Se sprijini de aripă, cu brațele Încrucișate, atent ca nici un nasture să nu zgârie lustrul. Ținea chipiul cu parfum de păr și se bătea Încet cu el. Își lovea ușurel terasele descendente, ridurile mari ale frunții. Presupun că vrea fotografii de la toate altitudinile. Chiar zboară jos. Dacă nu lovește casa, mă declar mulțumit. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
atingă cerceii Shebei și, când și-a ridicat mâinile, am prins o imagine a subsuorilor ei, care aveau o culoare roz violent, de parcă ar fi fost inflamate și erau pline de o miriște scurtă și neagră. Urăsc când femeile se zgârie în halul ăsta și spun că se îngrijesc, astfel. Mai bine tufa crescută în toată regula a franțuzoaicelor decât scrijelirea asta mizerabilă cu lama. Sunt atât de drăguți, a zis Elaine despre cercei, de unde i-ai luat? Sandy Pabblem, directorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
la una dintre serile de lectură ale bunicii ei. La vremea aia, John avea părul lung, de un blond decolorat; de fiecare dată când John își lăsa capul pe-un umăr, în ritmul mohorât al versurilor bunicii, părul lui îi zgâria obrazul. Alice l-a invitat în culise, acolo unde Norma își întreținea admiratorii râzând cu sclipirea aia oribilă din ochi, sclipirea care Alice știa că însemna că bunica urla pe dinăuntru și că, imediat după încheierea discuțiilor, avea să bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a întors cu fața spre est și și-a ridicat palmele în dreptul urechilor. Allahu Akbar, a spus el. M-am gândit să-mi încep cartea asta nouă în Salmon, a zis Alice, iar Irene s-a încordat. Vocea femeii te zgâria pe urechi așa cum zgârie unghiile tabla de scris. Cum de-o suportau John și copiii ? Să scot în evidențul luxul pensiunii pentru ca apoi, când personajele ajung la râu, să li se pară că intră într-o altă lume. Alice a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]