821 matches
-
mama Laurei? am spus uimită. Ce căuta ea acolo? Locuia și ea acolo? — Exact, a spus veselă. Mă tem că Laura nu este aici. Știți cumva unde este? —Bineînțeles! Mama Laurei a izbucnit în ceea ce se poate numi un râs zglobiu. De aceea sunt eu aici. Deci era teafără. Dacă nu, mama ei ar fi avut o voce jalnică la telefon. —Laura e mai degrabă luată prin surprindere de veste, a continuat. Dar este extrem de fericită. Și David la fel. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cu Ecaterina Ionescu (am uitat numele ei de fată). Doamna Ecaterina, după cât am cunoscut-o, doar vreun an, avea maniere elegante la vârsta ei de 87 de ani și atunci, în iarna anului 1975-76, iarnă veselă întâi, cu fulgii ei zglobii, bucuria copiiilor, dar mai apoi strașnică prin troienele depuse pretutindeni. Pe bătrână am asemuit-o cu o bunicuță care stă lângă un cuptor imaginar și împletește ciorapi de lână care vor fi foarte buni la iarnă. „Bunica”, așa i-am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
carne și oase, nu doar pe hârtie și pe la sfârșiturile de săptămână. Dacă atunci s-ar fi montat în apartamentul 40 un aparat pentru măsurarea iubirii, precis acul ar fi săltat pe scală, ar fi lucit și ar fi dat zglobiu din coadă. Teoretic, în acele luni mă apăra și pe mine cineva (de Naghy, de Florea și de găliganii care-i supun la cazne pe puradei). Pe de altă parte, mi se tăia macaroana în multe privințe. Auzeam fraze neobișnuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
octombrie... *** Uneori, în bravele dimineți bazaconarde și dilii, totul ți se pare posibil. Cuvântul devine coapsă mustind de fervori. E de-ajuns să-l atingi, să-i pipăi literele la vocale și consoane, și din porii extaziați moale țâșnesc febre zglobii, castele medievale, păduri stufoase cu fecioare treze și erudite printre ciuperci și elfi cu vârful urechii ciulit. Te năpădește o iederă regală, mulgi raze în șiștare de Murano, melci romantici robotesc în folosul obștei, cumpene fine urcă și coboară singure
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
să îl vezi la niște biete femei, care au vrut și ele să devină politiciene - că, de, bărbatul poate fi un pic mai gras ca dracul, dar femeia... ah, femeia! Nu-i mai mare jalea să vezi că o tânără zglobie și plină de energie reformistă ajunge după un an sau doi o namilă obosită și arțăgoasă, cu aere și umeri de comisar sovietic? Mare mister, oricum! Mai ales că, odată cu greutatea, proaspeților îngrășați li se schimbă și comportamentul: devin greoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
trupul omenesc, legiferând drastic, mișcărilor, o ordine nouă, sfidătoare și deocheată. Trompa impudică, formată din inele inoxidabile de platină, se înfipsese lacomă, lubric-nesățioasă, veselă totuși, în țeasta de os, perforându-i, parcă în joacă, cutia craniană, cam așa cum ai băga zglobiu un deget Ăcând se gâmfu-ngâmfu zefirii zdreliți în pubisurile ascuțite ale zânelor bețive, oh!, cele cântate în versuri de însuși hobbitul Bilbo!), da, așa cum ai găuri globul de păpădie uscată, părăsit deasupra unei cărări. Și sorbea creierii, materia cenușie, păpa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
al Brașovului care le-a adus câștiguri zilnice si sigure. Cea din extremitatea nordică, de la gura de vărsare a pârâului Belia în râul Prahova, si-a luat numele de Gura Beliei, pe a cărui vale au curs odată cu undele sale zglobii, numai rele, stricăciuni si belele. În extremitatea sudică a orașului, s-a înfiripat, tot ca urmare a unei saturații demografice, Podul Vadului care și-a luat numele de la vadul prin care trecea odinioară râul Prahova, olăcarii, surugii, chirigii, chervanele, căruțele
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
din apropiere, halbe cu spumă subțire, semn că berea e slabă. Dar sînt clienți. În special bărbați, ce-și adună capetele peste masa la care stau în picioare și spun ceva, apoi rîd. Pe trotuar, perechi ținîndu-se de mîini. Fete zglobii, trecînd grăbite ochii întorși un timp, să le admire. Da! Sîntem un popor de oameni frumoși, senini, care știu să prețuiască viața! O nație plină de vitalitate! La "Scala" rulează un film de dragoste. Abia poți să treci pe trotuar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
va întâmpla ceva teribil, care își va pune amprenta pe toată viața lui. Se pare că ea voia să-i arate ceva, tot aici, aproape, în parc. El se ridică gata s-o urmeze și deodată de lângă el răsună râsul zglobiu, proaspăt al cuiva; o mână își strecură degetele în palma lui; apucă această mână, o strânse tare și se trezi. În fața lui stătea și râdea sonor Aglaia. VIIItc "VIII" Râdea, dar era și mânioasă. — Doarme! Dormeai! strigă ea cu uimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de bunul meu Malin. Era prietenul tuturor, se apropia cu ușurință de oricine, era capabil să Înțeleagă zbuciumul și sufletul răvășit al fiecăruia...Avea dreptul la un viitor strălucit și avea Încredere În acest viitor. Malin cel poznaș, veselul, modestul, zglobiul Malin nu mai este oare printre noi? Poate se ascunde undeva, poate călătoria lui cea mare și definitivă este doar o amăgire, un vis urât, un coșmar, de care putem scăpa... Parcă Îl văd din nou lângă mine, ciufulit, cu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
degetele de pe gulerul lui apretat. Tăcută și sfrijită, Mabel stă lângă tânărul hindus, aruncându-i priviri pe sub sprâncenele ochilor adânciți în cap. La solicitarea mamei, întoarce manivela gramofonului și cântă toți într-un glas: „Vezi lanțul de îngeri care dansează zglobiu Aducând pacea binecuvântată asupra celor de pe pământ? Viața și moartea avansează mână în mână Teama dispare, totul este doar bucurie și voioșie.“ Cealaltă femeie europeană pare să nu știe cuvintele. Sprâncenele ei desenate cu creionul în sus, arcuite până la jumătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
În siguranță. Nedormit Dar n-am putut să adorm. Deci iată c-a venit, Crăciunul fericit, toată lumea se distrează... Poate că unii o fac, dar alții trebuie să muncească. Formularele astea OTA 1-7 nu se completează singure, ghinion. Așa că plec zglobiu și devreme, cu Gus Bain și ne plimbăm pe străzile pustii, căutând ceva de făcut. Puțoii ăștia obraznici n-o să se oprească În veci pentru ceva atât de trivial cum e Crăciunul, așa că nici noi. Nu-i greu să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
roșiatic. Din când în când, câte o frunză împreunată de boabele de rouă se desprinde, plutind ușor spre iarbă mirosind a răcoare. Din ce în ce mai des, cerul își plânge cu lacrimi mărunte și dese seninul pierdut al verii. În școli, răsună clinchetul zglobiu al clopoțelului, vestind elevii că pentru ei a început un nou an școlar. În livezi, merele zâmbesc rumene în obraji, îndemnând oamenii să le culeagă. Nucii își trimit către pământ roadele grele, care cad cu zgomot și își leapădă haina
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
din cort. Mi-am limpezit gândurile într-un mic golf. Ridicată în picioare, am rămas vrăjită de soarele care se înălța deasupra liniei orizontului. Săgeți de flăcări prinseseră viață în jurul meu. În apa de argint a canalului dunărean, peștii săreau zglobiu, vestind începutul unei noi zile. Aburi fantomatici se înălțau din apă spre cerul limpede ca lacrima. Din stufăriș ieșiră opt lebede, grațioase, ca niște prințese ale naturii. Numeroase viețuitoare își semnalau prezența prin foșnetul și ciripitul necontenit. De după un colț
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
am sculat devreme. Nu răsărise soarele și doream să văd cum răsare printre sălciile bătrâne, oglindindu-se în apa limpedea lacului. Soarele se ridica la orizont și odată cu el se treziră vietățile lacului, de la păsările mici și mari, la peștii zglobii și la gâzele felurite ce strălucesc în ninsoarea de lumină pe care o răspândește soarele. Ziua a trecut repede și fiorul amurgului se strecura prin frunzișul cenușiu. Soarele își pierduse din putere acum, trimițând rar argint de ninsoare, viețuitoarelor bălții
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mă simt ca un fulg ce plutește lin prin aer și mă trezesc ridicată pe pletele răsfirate ale vântului, care călătorea împreună cu mine în înaltul cerului. Vântul zburda de colo-colo și mereu întâlneam diferite gâze, albine, păsări minunate și fluturi zglobii și multicolori. Toate păreau ca un vis minunat. Dar, numai ce aud o albină mititică spunând: ,,Zbor în slăvi la mândrul soare Să îl rog de n-ar vrea oare Să nu plece zi de zi Așa grabnic la culcare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dătătoare de viață țâșnesc din culmile acestor munți în salturi sălbatice și curg printre prăpăstii adânci. Vegetația se armonizează firesc cu măreția priveliștilor. Sub bolta albastră a cerului, poți vedea ià înflorată a pădurilor tivită cu argintul pâraielor reci și zglobii. În dumbrăvile de soare, gingașele flori își ridică potirul strălucitor din verdele viu al ierbii, năzuind spre infinitul înălțimilor. Alături de Carpați, codrii seculari sunt martorii făuritori și păstrători ai istoriei noastre pline de fapte mărețe. Foșnetul suav al acestora povestește
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
unii au rămas chiar goi-pușcă dar cu ochelarii pe nas, era o veselie a umezelii, a mersului fără pantaloni și pantofi, apoi concursurile de lunecuș în nămol, și tribul hippioților bătând darabana în cutiile de conserve și dansând în semitransă zglobie, și resturi de mâncare, și cutiile de bere ca niște țâșnitori, și tihna jucăușă a pletoșilor, Your love is on a rainbow, You are mine, I am yours, We are what we are, I go home to see my babe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
amintirile copilăriei, care parcă-l strămutau în trecut. Și vremea trecea peste dânsul, nemăsurată și nepătrunsă, cum trece peste oamenii lecuiți de ispitele fericirii. Apoi deodată îi plesni auzul o voce cunoscută, veselă, puțin prea ascuțită, cu sclipiri de râs zglobiu. Apostol întîi avu impresia că a căzut de pe o culme și se ridică în picioare ca mușcat de șarpe. În stradă, în dreptul porții, se oprise Marta, care nu-l vedea și vorbea ungurește cu un ofițer de honvezi, arătîndu-i casa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de paie, iar ochii îi sunt protejați de ochelarii mari de soare. Pantaloni pescărești de un bleu-ciel, picioare goale, maieu decoltat lasă să-i expună soarelui brațele marmoreene, picioarele lungi și subțiri. Undita atârnă ușor în apă, iar pluta salța zglobie în unduirea valurilor. Pe jos, lângă picioarele-i desculțe, se află un coș de nuiele, niște sandale-sport si cateva reviste de modă risipite aiurea. Față ar putea trece drept un tanar chipeș, căci toată înfățișarea ei se potrivește mai bine
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
făcu un gest amical, dar apoi se răzgândi. Nu vroia să-și permită niciun fel de afinități cu agenții lui, așa că preferă să fie dura. Îl găsi pe dragul ei cam obosit după o zi grea de muncă. Îl săruta zglobie și pește câteva minute erau deja în pat în întuneric, în camera unui hotel elegant. El începuse să se simtă relaxat că după o zi bună de lucru, dar cu mintea mereu treaza și vigilenta. Lăură îi povești de toți
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
e tulburat. — Preacuvioase - zise el - asta cu dovleacul nu mi-ai spus-o. Chiar te liniștește în halul ăsta? — Frate Iovănuț - spuse cu zâmbetul trist Metodiu - uneori chemările Domnului par oamenilor simpli chemări ale Necuratului. în visele tulburate ale acestei zglobii copile nu Michiduță și-a vârât coada, ci grija Celui de Sus ca să-și îndeplinească menirea de femeie. — Păi și dovleacul? - făcu uimit Iovănuț. — Dovleacul va desăvârși lucrarea - spuse Metodiu, scoțându-și botinele prăfuite din picioare. Dacă mănânci dovleac seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mișcăm de aici? zise Belinda, bosumflându-se drăguț. Se fâțâia pe loc, atrăgând atenția asupra picioarelor ei, care, în dresurile pastelate, erau subțiri și lungi ca ale unei berze; genunchii păreau și mai înguști decât gleznele. ÎI aruncă o privire zglobie de sub breton lui Charles de Groot. Amintindu-și de ceva, acesta se uită la ceas. Rezervarea e la opt și jumătate, nu? Da, ar trebui să mergem. Mergem ci toții să luăm cina, îmi spuse Sebastian. N-ai vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Cristi Iacob, Vladimir Găitan, Jean Constantin, Ion Rițiu, Ileana Lazariuc, Lucian Viziru Cum ar fi reacționat Stalin la Versetele satanice? (II) Vasile Ernu De-abia acum reușesc să-ți răspund, când tu ai scăpat de sunetele pikamerelor electorale și alergi zglobiu prin Târgul de Carte de la Londra. Sper să cumperi toate copyright-urile pe care ți le dorești, iar când te întorci, vorba bancului rusesc, „ia Idiotul cu tine, ca să nu ne plictisim în tramvai“, că pe aici e mare repetiție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
să explice cum și de ce nu ar fi fost sinucidere. Comentariile sunt inutile. Mă aștept, dară, ca atunci când se va fi produs un schimb de focuri cu victime, cei doi corifei ai jurnalismului de cișmea să cheme în studioul lor zglobiu un prinzător de fluturi cu plasa, pentru a explica impactul glonțului cu creierii victimei. Limitele televiziunii au fost împinse mult prea departe. Poți duce o anchetă jurnalistică pe marginea unui caz: nimeni nu te împiedică să-ți legitimezi statutul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]