24,729 matches
-
să mă vezi poate vrei să știi că vocea ta nesigură m-a lovit în moalele capului acum cerul se sparge deasupra mea plouă în piața pustie tună și fulgeră (din miezul bucății de chihlimbar mă privește buimacă o zână) Zid Am lăsat ceștile goale pe masa din lemn de nuc am ieșit să ne privim unul pe altul în lumina rece a dimineții ne-am oprit pe aleea galbenă frunzele se roteau în jurul nostru toate lucrurile așteptau să ne apropiem
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
ne apropiem de ele să vorbim despre ele să le ascultăm gemetele înfundate mirosul de iod ne intrase în plămâni ne priveam unul pe altul gustând cerul cu vârful limbii prin aer săgetau veverițe virgine soarele se izbea de un zid înalt căptușit cu iederă - despre el vorbim și azi în șoaptă. Am trăit în capul tău M-ai strâns de pe drumuri m-ai lăsat să trăiesc în capul tău mi-ai dat aripi noi vaporoase m-ai hrănit cu resturi
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
oară, peste pragul de sus al ușii: - Iată, mama și tatăl, spunea ea, strânși în jurul focului din vatră! A doua oară, peste ochiul ferestrei: - Văd un șir de bătrâni cunoscuți, ținându-se după dansatorul cu tobă! A treia oară, peste zidul de piatră: - Dincolo de râu este Stăpânul meu ca un rug aprins, din care își iau zborul păsările ce vin spre noi! - spune ea. I se dă o pasăre. îi taie capul și-l aruncă în corabia ce o așteaptă la
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
iubitele pești și este în aer un zumzet fără sfîrșit țipetele sînt ascunse însă cu demnitate între solzii triști și disperați și ficatul este în două tăiat și fierea cea amară și-a împărțit amărăciunea leșioasă în două cu un zid de aer cu un zid înalt prin care se vede cît de bine cît de îndemînatic a fost tăietura făcută o jumătate de limbă atîrnă într-o jumătate a gurii o altă jumătate atîrnă în cealaltă jumătate a gurii și
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
aer un zumzet fără sfîrșit țipetele sînt ascunse însă cu demnitate între solzii triști și disperați și ficatul este în două tăiat și fierea cea amară și-a împărțit amărăciunea leșioasă în două cu un zid de aer cu un zid înalt prin care se vede cît de bine cît de îndemînatic a fost tăietura făcută o jumătate de limbă atîrnă într-o jumătate a gurii o altă jumătate atîrnă în cealaltă jumătate a gurii și fiecare jumătate a limbii și
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
iată ce frumos strălucește cuțitul de vînătoare de tauri pe filele acestea de hîrtie încă albe încă pure încă nevinovate nicolae tzone scrie un poem poate chiar poemul acesta nicolae tzone cățărat pe propriul spate ca o liană vara pe ziduri umbroase scrie un poem pe care vrea să-l bea pe care vrea să-l mănînce pe care vrea să-l dizolve în intestinele sale transparente sau deopotrivă în creierul nu mai puțin transparent scrie poate chiar poemul acesta pe
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
scrie poate chiar poemul acesta pe care tu întîmplător răbdător cititor îl citești în lipsă de ocupație în lipsă de altceva mai bun de făcut în lipsă de altceva mai intens de trăit da ornicule care toci secundele ca gloanțele zidurile de cărămidă la tragerile de după amiază în cazarma din nord-vestul orașului da pajură care unești vîrfurile de munți din realitate cu vîrfurile de munți din văile creierului nostru cel de toate nopțile nicolae tzone scrie cățărat pe umerii lui nicolae
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
Dan Sociu Cîntec eXcesiv I Încă mi se mai întîmplă să cred că în curînd mi se vor trezi superputerile: zborul, invizibilitatea, întoarcerea-n timp, superelasticitatea, trecerea prin ziduri, dragostea ta - La 26 de ani, la mijlocul speranței de viață din România, la începutul lui decembrie, la capătul scării abrupte din Green am incercat sa te sărut & ai dat înapoi și era să cad - Ultima dată m-ai atins la
Cântece eXcesive by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/11361_a_12686]
-
altor nopți. cu scîncete marine ce scormonesc în spatele frunții. nopți ce cresc din vechi amfore. din tăcerea carnală a aproapelui. din ceasul privirilor moi. ca o ghilotină cad storurile, grelele draperii ale ochilor. praful întins peste anotimpurile dimineții. pe pielea zidurilor apar primele semne de viață. prin preajmă trec funerare semne ale vîntului. rătăciri la îndemînă, cu umbrele lor stacojii. orizonturi cu piepturile larg deschise. ce căderi mai pot fi invocate din nimicurile întunericului? ce deget de ghiață să mai bată
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
care parcă toate creșteu cu capul în jos. boala se ridica veselă în oase. amurgul tremura la întoarcerea în palmele de vîsc. ceața se lăsa alene pe limbă. realității îi puneam coarne cu fiecare gest. între noi amănuntele creșteau cît zidul, guri căscate ne așteptau din loc în loc. muza, cu mîinile goale, ne tot îndeamnă la primul păcat. pagină cu pagină, murmurul greu, șoaptele sepulcrale, ploile arămii pornite din grindă. în timpul acesta, cu degete care scormonesc viitura, avalanșele uitării, purtate dintr-
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
din centrul Capitalei), ctitorie a logofetesei Safta, cumnată a domnitorului C. Brâncoveanu, a dispărut din peisajul Bucureștilor după cutremurul din '77 în urma dispozițiilor exprese ale Elenei Ceaușescu, deși această bijuterie de arhitectură scăpase teafără după seism (o neînsemnată spărtură în zidul unui sân al naosului). A fost, pesemne, prima victimă a furiei demolatoare de biserici a dictatorilor. Într-una din chiliile bătrâne ale sfîntului lăcaș, chilii ce se întindeau în spațiul în care s-au construit ulterior "Arhitectura" și o baie
Fotografia unei posterități întristătoare by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/11860_a_13185]
-
e mai mare decît Cîmpulungul meu, se aduna să-l asculte. Dat fiind că nu existau nici hoteluri, nici bani de ajuns, cei mai mulți am fost cazați prin diferite locuințe particulare. Eu am stat într-o casă veche, foarte frumoasă, cu ziduri groase, ca de cetate. Tot ce se afla acolo - începînd cu mobila și tablourile și sfîrșind cu antichitățile așezate în firidele adînci ale ferestruicilor - era în perfect acord cu acea construcție medievală și trăda un bun gust desăvîrșit. Am aflat
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
fiul profesoarei la care mă cazase. El locuia în casa de alături, care da în aceeași curte interioară cu a mamei lui. Curtea aceea, în care am stat uneori să mă prăjesc la soarele arzător al sudului, era împrejmuită cu ziduri înalte, acoperite cu iederă și trandafiri. Într-o zi, cînd trebuia să plec în oraș, cîinele s-a furișat pe lîngă mine, a ieșit din casă și dus a fost. Am vrut să-l închid la loc, dar nu știam
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
deschise ochii-n întuneric, Dădu pe neașteptate de un înger. Ce-nfricoșat te smulge bucuria Când Dumnezeu răsare din absență Și îți răspunde-n taină rugăciunii... Se ridică nesigură. Bastonul Se clătina ca un catarg în ceață. Se sprijini de zidul încăperii în tălpi îi scăpără deodată drumul: Și cum mergea lăsându-se în urmă, Se pomeni că-ncepe să alerge Și pașii ei din ce în ce mai tineri Se zbenguiră-n joacă o secundă Apoi o luară-n sus ca niște păsări, Ca
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11932_a_13257]
-
Care te duce parcă singur, Atât de sfânt e-acum pământul... Contur Cum se transformă închisoarea într-o chilie de monah? Cum chemi în carceră lumina Când nu mai știi nici un cuvânt? Aprinzi în gând o lumânare Și desenezi pe zid un geam, Fără să lași însă vreo urmă Care să-l piardă în mărunt. Nici nu închei că vezi conturul Ferestrei care, ca un fur, Ia din pereți până rămâne Un gol de piatră împrejur. Acuma când livid te-apropii
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11932_a_13257]
-
Da. Sfîrtecînd iarba grasă cresc din mine gheare lungi colorate Sînt amară și naltă. Sînt vie Oho. Am învățat în sfîrșit să mă apăr am învățat că am dreptul de a sta în mine ca în grădina aceea păzită la ziduri de îngeri cu săbii Precum Eva în clipa trezirii eu îmi ajung mie însămi Numai sacul ăsta cu cioburi și cuie zdrăngănind ca o moară stricată în cutia mea craniană numai sacul ăsta cu pleuri sună în mine și la
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
din Suflet de Carpați S-au născut vitejii țării: din trei mame păduri de frați. Aprigi lei, ei biruiră toți dușmanii dinafară, Și își apărară mama, și credința-și apărară. 1394 Bătrânul Mircea își înălță din al țării trup un zid Lângă care să prăvale mult temutul Baiazid. Cum e viforul năprasnic, și ca tropotul de grindeni, Turcii sunt măcelăriți, izgoniți de pretutindeni. 1475-1476 Sună Ștefan cornul, sună...prin pădurea de stejari, Crește muntele în urmă de învinși: turci și tătari
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
un timp când te scufunzi ... XII. ATÂTA DOAR O ELEGIE, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2257 din 06 martie 2017. noaptea-și dilată insomnia lângă o cafea amară și-o țigară cu tălpile boțite de ploaie aleargă pe ziduri haină de iubire am să o așez la geamul unde nu plouă ca să pot trăi ca și cum nu m-aș sufoca cu tâmpla lipită de fiecare năzuire peste care ți-ai întins firele nu ți-aș vedea absența din fiecare cuvânt
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
MÂINE, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2175 din 14 decembrie 2016. Te intrbi ce fac? Stau în planul sferic al unui gând cu fața întoarsă spre apus citesc, iubesc sau tac, despic amurguri cu umbre de la răsărit; din ziduri curg păpuși de ceară și dintr-un capăt până-n altul, un pianist nebun repeată același monoton motiv, se împiedică mereu de același prag. Mă întrebi, ce fac? O, iarăși scriu, vorbesc năucă, pe clape de pian dezacordat; aceeași clapă, același
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
clapă, același sunet învie linii subțiri și imprecise în camera albă cu patul nefăcut. Citește mai mult Te intrbi ce fac?Stau în planul sferical unui gândcu fața întoarsă spre apuscitesc, iubesc sau tac,despic amurguricu umbre de la răsărit;din ziduri curg păpuși de cearăși dintr-un capăt până-n altul,un pianist nebun repeatăacelași monoton motiv,se împiedică mereu de același prag.Mă întrebi, ce fac?O, iarăși scriu, vorbesc năucă,pe clape de pian dezacordat;aceeași clapă, același sunetînvie linii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
nu a făcut decât să-l urce pe scriitorul brăilean pe podiumul învingătorilor. Reabilitările venite ulterior nu au avut decât să confirme aceasta. M-am întrebat adeseori, în naivitatea mea de această dată, care ar fi fost motivele punerii la zid a ziaristului “vagabond de geniu”? După parcurgerea mai multor lucrări de referință am reușit să înțeleg îndeajuns de mult cum funcționează “sistemul” cu mecanismele lui ruginite și infecte. Astfel, pot afirma, fără îndoială că sinceritatea izvorâtă din abisurile sale sufletești
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
nu a făcut decât să-l urce pe scriitorul brăilean pe podiumul învingătorilor. Reabilitările venite ulterior nu au avut decât să confirme aceasta.M-am întrebat adeseori, în naivitatea mea de această dată, care ar fi fost motivele punerii la zid a ziaristului “vagabond de geniu”? După parcurgerea mai multor lucrări de referință am reușit să înțeleg îndeajuns de mult cum funcționează “sistemul” cu mecanismele lui ruginite și infecte. Astfel, pot afirma, fără îndoială că sinceritatea izvorâtă din abisurile sale sufletești
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
al Literelor.- Cine se mai ocupă, dar la modul avizat și obiectiv de recomandarea cărților publicului larg? Înainte exista o strictețe ... XXI. ÎNSĂNĂTOȘIREA ÎNGERILOR (A OPTA COLOANĂ), de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 682 din 12 noiembrie 2012. Dincolo de ziduri se aude Brahms. Îngerii, căutându-și pașii de odinioară Se-mpiedică în aripile tot mai grele. Nicio rugăciune nu-și mai găsește drumul Către cerul alungat în uitare. Orașele se hrănesc cu vise de-o zi Iar pleoapele amorțite Refuză
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
aripile tot mai grele. Nicio rugăciune nu-și mai găsește drumul Către cerul alungat în uitare. Orașele se hrănesc cu vise de-o zi Iar pleoapele amorțite Refuză somnul nopților încă nefurate. La porți bat neîncetat negustorii de suflete. Dincolo de ziduri se aude Mahler. Îngerii au uitat cu ce se hrănește liniștea Zburând haotic printre grădinile inodore Însângerându-și aripile în gândurile Pământenilor ce lăcrimează mereu Când vine ploaia peste trupuri și case. Doar pescărușii adorm în văzduh Când cireșii înfloresc
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
printre grădinile inodore Însângerându-și aripile în gândurile Pământenilor ce lăcrimează mereu Când vine ploaia peste trupuri și case. Doar pescărușii adorm în văzduh Când cireșii înfloresc și se scutură-n iarnă. La porți bat neîncetat negustorii de suflete. Dincolo de ziduri se aude Wagner. Îngerii aud tremurând ... Citește mai mult La porți bat neîncetat negustorii de suflete.Dincolo de ziduri se aude Brahms.Îngerii, căutându-și pașii de odinioarăSe-mpiedică în aripile tot mai grele.Nicio rugăciune nu-și mai găsește drumulCătre
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]