6,137 matches
-
punct de vedere administrativ a celor două localități. Motivele invocate de către reclamantă În sensul că in mod greșit s-a considerat ca fiind obiect al acțiunii delimitarea teritoriala a celor doua comune, fără sa se tină seama de obiectul propriu zis al pretențiilor constând in respectarea delimitării teritoriale, a liniei de hotar consemnata in procesul verbal din 12.11.1971, grănițuirea si revendicarea terenului de 50 ha În temeiul disp. art. 480, 584 cod civil, sunt Întemeiate deoarece, intr-adevăr instanța
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
prezenți s-au adăpostit pe unde a putut fiecare, în timp ce unul mai responsabil ne-a strigat tuturor celor ce căscam gura, ca toată lumea să se urce pe gard! Printre sudălmi, panică și groază s-a scos la iveală caracterul așa-zișilor asasini porcini, întrun final apoteotic cu victima căzută în rât, guițând prelung, sfidător și de adio. Ai mei tăiau în fiecare an la sărbători un porc nu prea mare, până în 150 de kg greutate, preferându-se carnea mai fragedă și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
vârsta de 20 ani și trei luni, maturizat și dornic de viață, nu am revăzut Aradul amintirilor militărești decât peste câțiva ani, fiind în tranzit, spre Budapesta și Viena. De ce, și cum s-a legiferat desființarea serviciului militar în așa-zisa democrație postrevoluționară, pentru mine personal este o inexplicabilă enigmă. Am înțeles că pe plan extern, în lupta oarbă dintre Vest și Est, cunoscută sub denumirea de „războiul rece”, celor două mari puteri mondiale nu le convine să aibă în coaste
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
neputincioși. Semnele vitale, deși foarte vagi, existau Însă (sânge nu mi se recoltase fiindcă acul nu trecea pur și simplu de piele, rupându-se cu fiecare nouă Împunsătură), iar faptul acesta Îi determină Într un final să dezvolte o așa-zisă teorie a așteptării, care Însemna ținerea mea sub o permanentă observație, până când ar fi apărut ceva semne de normalizare, poate chiar de vindecare - de ce nu? În cele din urmă, după alte zile de cercetare amănunțită a ciudatului caz care devenisem
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dureros, și mă arunc În baie, strecor capul Înfierbântat sub arcada de inox a robinetului și slobod fluidul rece, covârșitor, care-mi inundă țeasta cu barbarie, trezindu-mă de-a binelea și aducându-mă pe linia de plutire, În așa-zisa normalitate. Îmi este cu neputință să nu remarc firescul cu care domnul acela, cu părul roșcat, m-a acostat Într una din zilele fierbinți ale lui august. Mă aflam În parc, pe o bancă, moțăind cu o carte În mână
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de mine, ci vai de noi! - Să-mi spui și mie, Jane, o zi, o clipă măcar, când poți fi și tu serios!? - Bineeee... Îți voi comunica în scris. Valentina părăsi sufrageria aparent deranjată de comportamentul soțului ei, de așa-zisa lui răutate dar, după ce trecu pragul bucătăriei, uită totul cu desăvârșire. Știa bine că în glumele lui nevinovate există întotdeauna un semn de afecțiune. * Tot drumul până acasă, Alex întoarse pe toate fețele fiecare vorbă rostită sentențios de către Jan și-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
există blocuri în care nu s-au înfiiințat aceste asociații, iar obligațiile fiscale nu au nici un suport dacă asociația nu are venituri impozabile; facturile sunt plătite individual în condițiile în care au contracte directe cu furnizorii de utilități. De așa-zisele probleme administrative ale blocului se ocupă o persoană binevoitoare sau care este aleasă ad-hoc de proprietarii blocului. CAPITOLUL IV DESPRE MEDIEREA CONFLICTELOR ÎN CADRUL ASOCIAȚIILOR DE PROPRIETARI 1.Noțiuni generale Mai întâi trebuie cunoscut că medierea este un proces structurat în
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
verificate. Imperativul juridic e, În sfârșit, un imperativ ipotetic: date fiind anumite premise, dreptul impune consecințe determinate. Ori, o astfel de premisă poate consista În faptul că părțile și-au manifestat, sau nu, o anumită voință. Astfel e cazul așa ziselor norme dispozitive. E clar, Însă, că fixarea acestei premise drept condiție pentru intrarea În vigoare a normei aparține voinței exprimate În norma Însăși și, prin urmare, nu este un element care să i se opună sau să-i anuleze ori
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
aceea pe care Kant și-a pus-o În Critica rațiunii practice („Cum e posibilă morala”), după cum și-o pusese și În Critica rațiunii pure („Cum e posibilă știința”). Pentru a funda cunoștința științifică, Kant a descoperit adevărul epocal, așa-zisa revoluție copernicană pe care el a realizat-o, că experiența nu se poate constitui fără acte ale spiritului cunoscător În general, adică logic (Bewusstsein überhaupt) care face să intervină elementele sale (a priori), mereu aceleași și, prin urmare, generale ca
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
deoarece el reprezintă puterea supremă, adică e Înzestrat cu suveranitatea (suprema potestas). Conceptul de suveranitate este corelativ cu conceptul de Stat. Un Stat nu este ca atare, sau cel puțin nu e perfect ca atare, dacă Îi lipsește suveranitatea. Așa-zisele State semi-suverane, State sub protectorat sau State vasale, sunt figuri imperfecte de Stat. Giorgio del Vecchio distinge două aspecte ale Suveranității: 1. din punct de vedere extern, Statul e suveran Întrucât nu e supus unui alt Stat, adică nu atârnă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Omul contra Statului). După opinia lui Spencer, Istoria ne va arăta emanciparea progresivă a individului față de Stat. Tendințe asemănătoare s-au manifestat și În domeniul economiei politice, În sensul limitării sau excluderii - pe cât posibil - intervenției Statului, lăsând joc liber așa-ziselor legi naturale ale producției, așteptând cel mai mare folos pentru societate de la principiul liberei concurențe (ex. Adam Smith - Malthus). Malthus condamna orice fel de binefacere publică regulată, căci ar avea ca efect Încurajarea neprevederii și, prin urmare, ar favoriza creșterea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pentru el. Nu avem, i-au răspuns. și-atunci, elementul, a trecut la vânzare a ce mai avea prin casă, ca să poată supravețui încă o zi-două. Dar, oare, toată viața, ce-o fi făcut, în afară de a se gudura,în fața așa-zisului servici, ca un cățeluș, obișnuit cu așa ceva? Normal, unul dintre cohabitatori, îl întreabă și se întreabă: dar, oare, Vasile Apati, din zona Satului Mare - România, n-a putut gândi că viața are, pentru fiecare dintre noi, fațete și fațete? Nu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cheamă pînă la București să-i pun În scenă repede, pe bani siguri, deși tardivi (bani care n-au cum și de unde să apară!)...foști amici care mă mustră că nu-i pun În scenă de ani de zile...așa-ziși Rectori la universități inexistente, care mă roagă să conduc o catedră... sunt deja odioși. Fiindcă ei cred că au numai drepturi, iar cei din jur - doar datorii. Fiindu-mi milă de mine, recunosc, pînă la urmă, mie milă și de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Giulești, pe parcursul expunerii Regizorului, mie îmi vine tot mai mult să cred că și acesta, până nu va avea ceva din zeul teatrului, nu va fi un personaj propriu-zis de teatru. Simțeam că Mihai va fi capabil de o așa-zisă „revărsare a sufletului în afară de sine”. Înhămându-mă la o astfel de muncă, gustam și eu, cât de cât, din beneficiile zeului. Prins în dansul lui, mai întâi eu și mai apoi personajele mele (aproape că nici nu mai erau parcă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-mi displăceau deloc termenii alegorici. Ba chiar că uneori mă predispuneau. Mă scoteau uneori chiar din plictis. Încerc să rup, poate încă pripit și dezorganizat, vălul alegoriei: Nu pot fi castelan, tovarășe contabil-șef, din moment ce mă aflu încă în așa-zisa mănăstire dominicană. Pentru a ajunge castelan, trebuia mai întâi să fiu părintele Dominic, sfetnic, mai apoi comite, etc, adică încet-încet, să parcurg un întreg cursus honorum, nu? Îmi tăbărăsc în minte aspecte ale vieții aceleia severe, de mănăstire, aproape cazone
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Singurătatea, când nu e boală, e armă împotriva celor răi. Îmi irosesc timpul răsfoind jurnalul pe care atunci îl intitulasem, cum nu se putea mai banal, Mâncătorii de etichete: „Nu o dată i se întâmplase lui Gerard să treacă peste așa zisele accese de somnambulism; nu o dată i se întâmplase să se ridice fără motiv, din pat și, în timpul somnului, să iasă din dormitor și chiar din casă, fără să conștientizeze acest lucru. De multe ori, aerul proaspăt de afară, era cel
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ieșea ca să scape de istoria acestei mobile, de istoria lucrurilor, de istoria casei lor. Să scape de istorie. Ramolite și boțite de ploaia sufocantă și parcă vâscoasă, sloiurile de nămeți, rămase în picioare pe porțiunea destul de lată dintre zona așa-zisă verde și trotuar, așteptau cu sete, parcă o nouă fulguială, ca să se învioreze. În lumina sugrumată a amurgului, cu cer muiat în sânge, umbrele nămeților începuseră să mânjească pe alocuri, trotuarul. O boare rece de vânt îl izbi brusc, drept
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
urma urmei e o iubire...Și încă ce iubire... Grozavă trebuie să fie sceneta asta a voastră, dragilor - remarcă Roji de la masa aflată în sediul bibliotecii. Bufnind în râs, ne trezim cu Roji dincolo de raftul cu cărți, ce desparte așa-zisul separeu (mai mult un interval) de sediul propriu-zis al bibliotecii. Iubirea - răspunde ea apostrofându-ne jucăuș cu degetul - cu cât e mai interzisă, cu atât e mai puternică. Care iubire? - face Iozefina speriată. Fată scumpă, de mine să nu te
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
acum într-un fel supuși, pe piept, iar ea era ca un nufăr suav ce-și deschidea,în sfârșit, cu răsfăț, petalele. - Vreau să aud acum ce-și spun îndrăgostiții. Te iubesc, Iozefina. Și eu te iubesc, Gerard. Acestea fiind zise, dragilor, în fața Altarului Iubirii, sunteți cununați pe viață - zice Roji pleznindu-și mâinile. E adevărat? - întreabă ca buimacă, Iozefina. E adevărat, numai că toate astea vă costă - glumește Roji destul de forțat Trebuie să mai și bem ceva cu această ocazie, nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Ce frumos sunau vorbele ei și ce mieroase erau: dragilor, porumbeii mamii. În fine, vocea aceea cântată și altele. Și plasarea lui Gicu Sima la zidul infamiei, fusese cusută tot cu ață albă. Și mai apoi cuplurile aflate în așa-zisele triunghiuri, ca în romanele psihologice din perioada interbelică: personajul masculin Gicu aflat între cele două femei: Roji și Iozefina. Pe de altă parte Iozefina, personaj feminin, aflat între Vlad pe care avea să-l părăsească pentru Gicu. Și ce coincidență
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
la veioză. Îl aștepta ca și cum cineva ar fi anunțat-o că va veni. Nu exagera cu nimic, deoarece toate ușile erau descuiate. Probabil că așa dormise. Gerard își atârnă bocceluța și hanoracul în cuierul de pe hol și intră în așa-zisa sufragerie obținută de familia generalului după ce împărțiseră apartamentul în încăperi de sine stătătoare. Cu toate că visase ceva legat de venirea lui Gerard, Karintante își demonstră încă o dată, mai mult gratuit, că, chiar dacă visele ar avea vreo legătură cu realitatea, ele nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
rugă să-i cumpere caiete, ca să-și scrie memoriile. Fă-te comod, Pruncu. Și să nu mai pleci de aici, ai auzit? Știi bine. Apartamentul acesta îți rămâne ție. Pe mine o să mă aranjezi dacă nu voi muri, în așa-zisa bucătărie, că-i încăpere mică și se va încălzi ușor, iar tu te vei stabili, că doar te vei însura mâine-poimâine, în sufragerie. Acolo să știi, e loc suficient pentru o tânără familie, mai ales în ziua de azi. Toate
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o replică pe măsură, cu bărbia tremurândă și împroșcând cu salivă în toate părțile, face: Exact. Mic cu aia mare, bă! Hă, hă, hă! La râsul lui forțat, în neconcordanță cu aspectul de fiară al mutrei, cei din jur, așa-zișii suporteri - trec la aplauze furtunoase și scandează parcă patriotic: „Ura! Ura! Ura!” Vorbește frumos, micuțule - îl temperează ușor Titi, ca un păpușar care simte că una dintre sfori nu-l ascultă bineNu așa te-a educat mă ta? Să nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Caii popii! Hi! Caii popii! - fără să tușească și mai ales cu grozava frică de a nu fi picați de profesori. “ *** Cu alte cuvinte, cred că în sfârșit, te-am convins să revizuiești, Gerard, tot ce-ai scris în așa-zisele jurnale provizorii (E bine totuși că sunt provizorii și că deocamdată sunt numai variante, în sensul că încă se mai poate face ceva. Cred că așa cum sunt, ele măcar țin de viață. Măcar atât. Aș dori să găsesc în ele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
trag energia și înțelepciunea necesară creșterii mele. Am profundul sentiment că am ajuns în final acasă și pot spune că senzația pe care o trăiesc în uniune cu tot ce există mă face să experimentez cu o mare ușurință așa zisa viață cu necunoscutele și complexitatea ei. Deoarece agitația și neliniștea care mă caracterizau cu ceva timp în urmă au dispărut sau mai bine zis, s-au stins precum focul anihilat de puritatea apei, pot afima că viața poate fi simplă
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]