1,209 matches
-
toate sfârșind prin a le arde în chiuveta din bucătărie. Depresia mi se întorsese acum, revigorată serios de vină. M-am trezit copleșită de o mulțime de mici probleme de sănătate. Noaptea, când mă băgam în pat, piciorul drept îmi zvâcnea și vibra ore în șir, făcând somnul o provocare și mai mare decât de obicei. Am achiziționat o durere de cap slabă, dar continuă. Cum am ajuns în Eastbourne pentru vacanța de Paște, pe barbă mi-a ieșit o iritație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
sunt inima deschisă formelor fără contur părăsite de gânduri în palma de abur, uneori le văd, alteori le las să-mi agațe sufletul în cuierul prezentului. când fiecare ființă adoarme, mă ridic pe trunchiuri de copaci. privesc cerul. tălpile îmi zvâcnesc. amorțesc. desenez în continuare ploi. în colțul ochilor sunt aurii. din când în când îmi descriu viitorul. simt că îl ating cu vârfuri de gând. nu mă plictisesc. simt frica teoremei nedemonstrate la examen. profesori îmi sunt treptele roase. foamea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-n fier Și lacuri se varsă pe dealuri de-obraji, Un gând se adună în ochi ca în iaz... Pe sâni crește lavă, adânc mai palpită, Iar miezul e fript pe sub ei, pe sub pită, Nechează și arde, e roșu-văpaie, Nebună zvâcnește și arată a ploaie. Urechea visează că leagănă flori, Din zori până-n seară, din seară în zori, Tot roșii, aprinse de șoapte de dor... Iubitule, strânge-mă-n brațe, să mor... Miroase-a iubire, miroase-a văpaie, Miroase a gheață
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
gândul ucis. Tresaltă și joacă, în inimi aprinse, se-aud cum se-adună și cum se despart, se macină-n jarul de pietre de moară, se sting sub cenușă, când sufletu-împart. Dar focul răsare din vatra încinsă și curmă tăcerea, zvâcnind înspre nor, din crengile-n raze, săgeți în cunună trimite să curgă iubire din dor... Știai că ...prin curcubeul dospit între genele-mi lentilă am privit în oglinda-ți sufletului umbrită de valuri de tristețe știai că mi-ai stropit
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Satulung, jud.Maramureș. Am poezii publicate în revista Izvoare Codrene, Revista Singur, Revista Noi NU! și Antologia Pe strada inimii, cuvântul -editura A.S.P.R.A.-Galați. </biography> Un timp nou Fiecare timp are neliniști care alertează bătăile inimii iar pulsul pulsul zvâcnește în tâmplă doar roua dimineții și lumina răsfirată a soarelui îți mai învăluie cu un surâs chipul atunci simți susurul izvorului din tine cum se revarsă în cuvinte pe poteca asta nouă pe care pășești un gând care purifică lutul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
împăturesc cerul m-am amestecat cu verdele sub înaltul gândului tău locuiesc pajiști în care florile șoptesc iubire plugarul din mine răstoarnă brazde și așează semințe aleargă cu disperare între nesfârșire și clipă oboseala trupului deschid cu frică ochii ciocane zvâcnesc sub tâmple între două vise cum să știu când trăiesc măsor nemărginirea dansului cu pas de fluture doi crini depun mărturie sub cerul vinovatei lacrimi patima sărutului răsfirarea trupului cenușă sub vulcanul inimii magmă curg râu clocotind spre împăcare în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Petruș. Mâine se va face dreptate. Nu doar un vis Noapte și un tren auzindu-se de departe, ploaie și frig, mâini înghețate, pași căutându-și cărarea, câinii lătrând și un vânt care părea că mă dezbracă. Spatele mă durea zvâcnind în locul unde CFR-istul mă lovise cu pantoful lui ascuțit. Făcusem blatul și fiindcă n-am vrut să-i plătesc partea care i se cuvenea, voia să mă predea poliției feroviare. Ar fi trebuit să mă țină pe lângă el, dar
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
o deschisese în față. Se ridică brusc în picioare, încolăcindu-și mâinile după gâtul meu, ne sărutarăm, se desprinse și începu să joace pe nisipul roșiatic al mării, colorat de flăcările domoale ale șemineului. Era un dans sprinten, în care zvâcnea angajată întreaga mlădiere a trupului ei subțire și zvelt. Descria cercuri cu mâna stângă aplecată deasupra nisipului imaginar, în timp ce-și rotea trupul în jurul axei sale, ca un titirez, apoi se culcă pe spate, valurile ușoare ale țărmului înaintau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Deodată, două lumini fosforice, ca două stele gemene, izvorâră într-un colț, din întuneric. Îndată mintea a înjghebat în jurul lor o figură care rânjea la mine. M-am întors pe pat, mi-am înfundat capu-n perne; îmi simțeam inima zvâcnind și urechile îmi vâjâiau. N-o să vă spun multe și n-o să vă fac să credeți, măi băieți, că hanul era fermecat; nici să nu credeți că cerc să vă înspăimânt: e prea dimineață și mintea ne e limpede macar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
departe, trage al doilea foc asurzitor, bolovanii pornesc, se izbesc și se înfundă pe gura neagră a podețului, mulțimea se apropie fierbând. Dar deodată se răsfrânge în lături îngrozită, unii cad pe spate, alții se rostogolesc spre laturi... Cânele a zvâcnit ca un bulgăre de zăpadă de sub pod și, prin șanțul pe care l-a croit spaima înaintea lui, sfârâie ca o arătare. Dar ciomegele l-au ajuns; l-au îngrămădit subt un gard. Izbit, sfâșiat, zdrobit, începe iar a urla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se roteau în văzduh, după pradă, de răcnetul de trâmbiță al bâtlanilor, de gâgâirile aspre, scurte, ale gâștelor vinete. Și toată vremea cât stam în luntre, cu pușca în mână, eram cu ochii mari la pândă, cu inima gata să zvâcnească înfierbântată, fără nici o simțire alta, fără nici un gând. Marin îmi da deslușiri asupra acestui vânat pătimaș, cu glas domol, cu cuvinte întrerupte, cum îi era obiceiul. În răstimpurile mari de tăcere, pâcâia din pipa totdeauna plină. Când sfârșea, o umplea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prin toată ființa. Se îndreptă scurt în car, nalt și vânjos, și puse mâna pe cuțitul din chimir. O clipă, zări pe Ion Băieșu încremenit, cu boii de funie; își simți brațul drept prins ca-n clește: bolnavul din car zvâcnise năprasnic asupra-i. Simți o lovitură tare și o săgeată, în deșert, în stânga. Țiganul se înălță, el căzu. Văzu a doua oară scânteierea cuțitului. Răcni lung, cu glas chinuit: Nu mă omorâți, oameni buni! Vă dau paralele, numai nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Parcă voiau să-și smulgă rădăcinile din pământ, așa se frământau plopii cenușii de la marginea poienii; iar fagii bătrâni se cutremurau mânioși, se aplecau prelung și iar se îndreptau, pe când printre ei, ca pe niște cărări ghețoase, din inima codrului, zvâcnea cu vârtejuri, cu frunze spulberate, cu găteje, mânia furtunii. Un zvon greu creștea între nourii negri și poiana frământată ca de spaimă - creștea ca o buciumărie prelungă chemând spaima din zarea mohorâtă, înăbușită de pulberi răsculate. Așa crescu bubuind buciumăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
murmurările tremurate. Și fata își înăbușea chinul lăuntric și se îngropa ca într-un mormânt în desnădejdea ei. Într-o sară, nevasta lui Sanis tresări spăriată din locul ei. Din amorțirea-i grea de peste zi, din gândurile nesfârșite, Haia deodată zvâcnise în plângeri de jale. —Ce-i, Haie? strigă femeia cu frică. Ce s-a întâmplat, Haie? Ce te zbați așa?... Fata o privi țintă cu spaimă, o vreme, apoi începu să geamă: — Ah! mamă! n-am vrut să cred! n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tu cu mine? Cum mă-ntrebi, așa-ți răspund, zise încet Niță. —Așa? da’ slujba n-ai s-o faci tu cu mine, măi? Oi face-o și cu dumneata. Da’ de mine nu te-i teme tu, măi? Faliboga zvâcni drept în picioare și puse mâna pe harapnic. În același timp răsări de la locul lui și Niță Lepădatu și scoase repede din glugă un buzdugan grozav, o măciucă grea de alamă cu mănunchiuri de lemn de corn. —Ascultă, Faliboga, vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și blajină, până ce oșteanul se milostivi de dânsa ș-o învoi să iasă în lumina lunii. De-acolo, pe neștiute, femeia îl duse pe povârnișul ușor, cătră râu. Și tocmai când el se aștepta la o mângâiere din partea ei, ea zvâcni și-l arse peste ochi c-o vărguță de sânger pe care o rupsese în trecere; și se mistui în tufele zăvoiului de aproape... O clipă orbit, omul se răsuci în loc; apoi când se desmetici, se uită în juru-i, clipind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
copoilor străini suna departe încă, subțire și cu răsunete ciudate. Dăvidel își lepădă iute săculețul, trase cucoșul puștii ș-o luă pe sub piciorul țancului. Bătrânul, rămas singur, asculta cu luare-aminte. Părea însă apăsat și abătut, ca și șihla neclintită. Îi zvâcnea inima în piept rar și tare, parcă-i ciocănea coastele, ș-avea în toate mădularele o trudă, o răceală, o neliniște. Ajuns în țiitoare, Boghean se rezemă de o tisă bătrână. Lipa și Cața, după ce ascultară un răstimp sunetele adâncurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am pregătit trei undiți și le-am desfășurat în apă, la fund, cu plumbi. În cârlige aveam râme de cele șerpești. M-am cinchit pe malul umed. Stam și eu neclintit. Bătea inima în mine fără să se audă, cum zvâcnea nesimțit în toată zidirea. Pe varga undiții din mijloc a venit dintrodată și s-a așezat un pui de rândunică. Și-a netezit o clipă penele cu ciocușorul, pe urmă s-a uitat la celălalt pui de rândunică din oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nedescris, cu mult mai intensă decât durerea din mâna mea ruptă. Nici măcar analgezicele pe bază de morfină nu puteau s-o amorțească întru totul, durerea era mereu acolo, doar puțin mai departe, și obișnuiam să mă trezesc noaptea, cu degetele zvâcnind atât de tare încât păreau umflate cât niște dovleci. Acum de-abia dacă mă mai dureau. —Ai o mână ruptă, domnișoară. Ruptă în trei locuri. — Dar au fost fracturi deschise și nu mă mai doare. Aș zice că e aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
acest fapt. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să dau drumul la calculator ca să-mi verific mailul, sperând că mi-a răspuns. Inboxul spunea că am cinci mesaje și mi s-a tăiat respirația, în timp ce inima îmi zvâcnea, însuflețită de speranță nebună. Primul era o ofertă de bilete la concertul lui Justin Timberlake. Apoi era un mesaj de la Leon care spunea că a auzit că m-am întors și mă ruga să-l sun, unul de la Claire care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
La fiecare cincisprezece picioare ar fi trebuit să mă opresc pentru decomprimare; dar de unde două minute, nu aveam nici două secunde. Am trecut pe lângă un banc uimit de pești arlechin, rugându-mă cu ardoare să ajung la suprafață. Sângele îmi zvâcnea în urechi și imagini îmi defilau în minte. Apoi am realizat ce se întâmpla - viața mi se derula dinaintea ochilor. La naiba, m-am gândit, fără îndoială că o să mor. Viața nu mi se derula cronologic, ci vedeam lucruri neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
extaz, Joey ar fi spus mai probabil: Dă-i în judecată. Ai putea să obții milioane. Alteori, nu scotea o vorbă. Stătea pur și simplu în mijlocul unui grup, privindu-i pe toți cu ochii îngustați, cu gura încleștată, în timp ce îi zvâcnea ceva - un mușchi? o venă? - pe față. Ca urmare, o mulțime de femei îl considerau atrăgător. Întotdeauna știam că au trecut de la a-l considera un nemernic posomorât la a fi atrase de el când spuneau: N-am observat până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Luke. Rulează o versiune îmbunătățită la North By Northwest la Angelica. —Bine, da, bine, am zis, respirând cu dificultate. Ne vedem mâine atunci. —Noapte bună. —Noapte bună. Și apoi ușa se deschise și eram liberă. Pulsul a încetat să-mi zvâcnească, am început să respir mai ușor. Mă oprisem pe trotuar și simțeam cum panica se micșorează. Apoi m-a copleșit din nou în timp ce mă gândeam: O, Doamne, cât de grav este dacă nu pot să fiu nici cu propria mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
încercam să zâmbesc și înghițeam cu noduri dumicat după dumicat. Uneori - și puțin mai des decât aș fi vrut - uitam să iau prima porție de desert; prăjitura cu cremă de ciocolată, sau orice am fi comandat, zăcea în mijlocul mesei, parcă zvâcnind, și, în cele din urmă, Brooke spunea, „Ei bine, nu știu despre voi, fetelor, dar eu trebuie să gust din chestia asta apetisantă“, inițiind astfel războiul furculițelor. Am tras de mine să fac un duș, apoi am luat telefonul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pe care nu le obținusem pe cale extrasenzorială, dar nu voiam să fac nimic spre a periclita asta. Își aruncă o privire atentă asupra hainelor și cicatricelor mele și se opri pe verigheta mea. — Am pe cineva cu mine. Mi-a zvâcnit interesul. —O femeie. Mi-a pierit interesul. —Bunica ta. —Care bunică? — Spune că se numește... Mary? Am clătinat din cap. Nici o bunică pe nume Mary. —Bridget? Am clătinat din nou din cap. —Bridie? Nu, am spus stânjenită. Destest momentele când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]