1,030 matches
-
tot eu o iau sub scut și o apăr când se află în primejdie. ― Nu înțeleg. De care primejdie e vorba? ― Ai izgonit-o și ți se pare că n-o amenință nici o primejdie? Alexa mă privea disprețuitor și-mi zvârlea săgeți de ură. (Tocmai ea care spusese: n-o mai cunosc, nu e sora mea.) ― Dragă cumnată, nu m-am gândit nici o clipă să lipsesc pe Mihaela de sprijinul meu. Ar fi fost din parte-mi o răzbunare josnică de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
considerațiune, ar face încheiere asupra lor. Apoi nu-i. Nu sîntem însă jocul întîmplărei, căci nu esistă întîmplare, ci suntem ca hârtia aprinsă, pe care căldura ei proprie o duce în sus - pentr-o clipă căldura ni cuprinde cadavrul nostru zvârlit în lume pentru a-l lăsa să recadă. Oare este omul un ens metaphysicum? Este în gluma asta uzată a vieții alt înțeles decât că - Dacă-ți poți face ideea justă despre cauzalitate, vei ști că cestiunea existenței mele a
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
trăiască gheboșată. De altminteri, nu putem afirma nevinovăția nimănui, dar putem afirma cu siguranță vinovăția tuturor. Fiecare om este o mărturie a crimelor tuturor celorlalți, iată credința și speranța mea. Credeți-mă, religiile se înșeală atunci când îi mustră pe oameni, zvârlind, printre tunete și fulgere, porunci. Nu-i nevoie de Dumnezeu nici pentru a crea vinovăția, nici pentru a pedepsi. Semenii noștri, ajutați de noi înșine, ne sunt de-ajuns. Vorbeați de Judecata de Apoi. Îngăduiți-mi să râd cu respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
în pustiul acesta de piatră, de cețuri și de ape putrede: prooroc fără vlagă pentru searbede vremi, Elie fără Mesia, ars de friguri și îmbuibat cu alcool, cu spatele lipit de o ușă mucedă, cu degetul ridicat spre cerul scund, zvârlind blesteme asupra oamenilor fără lege care nu pot îndura nici un fel de judecată. Căci n-o pot îndura, dragul meu, și cu asta am spus totul. Cel care se supune unei legi nu se teme de o judecată care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
de acele răutăți ce-1 țineau încordat, cu care îmbuiba necazul și părăsirea lui. Pe cine să mai spioneze? De ce să se mai plîngă? ... Și ce folos, avea acum? Dar ce putea însemna acea comedie? Se săturase femeia și-1 zvîrlea?. Era să-i aducă acum pe altul! Să aibă alte încercări, alte turburări! Se deprinsese cu starea de lucruri. Sau poate căutau să scape complet de subt supravegherea lui? Poate că femeia, ca și banii ei, vor merge tot acolo
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
lume fantastică și ireală își dură iluzia întreaga seară. Trăgând după dânsul boii, un țăran urca o coastă oablă. O clipă s-a profilat pe culme ; mutându-și greoi trupurile ciolănoase, tovarășii săi fluturau din coarne groase. Oprindu-se să zvârle peste spinări o sudalmă, omul coborî sub deal. Pe-acolo părea că a trecut Dănilă Prepeleac. Deodată viermele ce ne scosese din oraș se încovoie în valea îngustă. Înconjurat de păduri ruginite, din chelia unui pisc golaș îl pândea un
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
mămăligă, un ou copt și un castravete. Era soare. Scorțoșată de noroi, o scroafă cu purceii guzuind sub burtă grohăia în șanț. Fără grabă, Neculai băga dumicații în gură. Clefăind robit, nu băga în samă nimic. Când îl ajunse sațul, zvârli cojile și se întinse pe iarbă cu pălăria pe obraz. Soarele înclina către pădure. Dinspre livezi nu răzbătea nici un susur. O vacă începu să ragă între corcoduși iar la o fântână scârțâia roata. Trecând șfară peste drum, pe nuci se
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Invidia m-a împins spre pericol vânturam scena în imagini, impresii. În barcă ți-am zvârlit o mână de apă râdeai să prelungești clipa peste răcoarea instaurată, broboanele îți succedau trupul felii continuam s-arunc pumni cu licoare. Adiacent se umplea laguna țestoaselor apa îți licărea printre sâni Vezuviul și Etna deportați trasau pe cer dâre
Flash-uri by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83710_a_85035]
-
i-am zis: „Avea perfectă dreptate. Trebuia să isprăvești cu el pe loc. Chiar așa trebuia să faci și să-i dorești călătorie sprîncenată“ - am zis, că eram tare pornită, vezi bine... cu șase copii de hrănit și el să zvîrle banii pe-un bețivan ca ăla. Eram În stare să-i sucesc gîtul pentru așa o prostie. „Ia seama bine“ - i-am zis - să-ți fie de Învățătură: să nu-i mai dai În viața ta nici măcar un franc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de computere care sunt capabile să amplifice metodele lor de control mental pentru a pune stăpânire pe mințile personalului de pe o navă Dzan în timpul unei lupte. - Bănuiesc că o asemenea luptă era tocmai în desfășurare când nava voastră a fost zvârlită în această zonă din spațiu. - Așa este, răspunse Breemeg. Atunci, Gosseyn încercă să-și imagineze acea scenă de luptă din universul îndepărtat, aflat la aproximativ un milion de ani lumină de galaxia Căii Lactee, Ființe umane de-acolo luptând așa cum oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
meritîndu-și sfîrșitul. — Thaw a murit tragic? Nu. Și-a fușerit sfîrșitul. N-a dat nici un fel de exemplu, nici măcar unul rău. A fost socotit inacceptabil de către infinitul vid luminos, limpezimea fără de margini de care doar egoismul se teme. L-a zvîrlit într-un vagon de clasa a doua, și astfel ai fost creat tu. Lanark întinse brînză pe o felie de pîine de secară și zise: Asta n-o înțeleg. Capul Rimei se agită printre valurile de păr blond risipite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dar spațiul lui abia dacă avea adîncimea de trei centimetri, iar oamenii erau zdrobiți acolo ca și cum ar fi fost vîrîți într-un dulap strîmt. Pictura lui murală arăta ca o capcană de șoarece poleită, produsă de imaginația unei fecioare nevrotice. Zvîrli bucata de oglindă în sanctuar. — Asta nu-i artă, strigă el, coborîndu-și capul și scărpinîndu-se cu violență. Nu-i artă, ci un urlet flămînd. O, de ce m-a izgonit? De ce-a rămas? Cum să fac lumea asta frumoasă, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
țepoasă țîșni dintr-o latură a mașinii lui Macfee și izbi corpul motociclistului pe la subsuoară. Roțile scrîșniră și mașina viră și trecu peste grup. Scena de-afară începu să se deruleze cu încetinitorul. încetul cu încetul, motocicliștii urlînd zdrobiți erau zvîrliți în aer sau cădeau și se agățau agonizînd de capota mașinii, pînă cînd alunecau rînd pe rînd. Lanark împinse ușa de lîngă el și privi ușurat parcarea cu pietriș și un șir de motocase liniștite. — închide ușa, înghețăm, urlă Macfee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că era delegat și primar i se părură o evadare prostească din realitatea care conta cel mai mult pe lume și strigă: „Nu!“, luptîndu-se să iasă, dar în acel moment aripile curbate se răsuciră cu un vump-vump-vump furtunos și fu zvîrlit cu picioarele în sus ca o suliță și o pală usturătoare de aer înghețat îl izbi în frunte și-l lăsă fără simțire. CAPITOLUL 40. Provan Se trezi legănat în nemișcare, privind luna plină care strălucea. Pe cerul din preajma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mărunte : umblasem pe străzi, mă întâlnisem cu Maria și cu Ioachim, găsisem un creion metalic și nu mai știu ce, dorisem conștient altceva, mă oprisem în fața unui bazin, privisem prin geamul unei braserii, un distins boșorog îmi aruncase un ban, zvârlisem banul după el, mă odihnisem într-un parc, rupsesem o floare pentru ea („E acolo, pe 122 scaun“), mă gândisem la niște întâlniri mai vechi, și ce-i cu asta ? Asemenea lucruri i se pot întâmpla oricui și nimeni nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dar bătrânul tată le spunea: - Nu știm dacă acest lucru e bun sau rău, vom vedea. Timpul ne va arăta. După un timp fiull se sui în spinarea calului cu gând să-l îmblânzească dar acesta dintr-o mișcare îl zvârli jos și fiul îți rupse un picior. Acum tot satul îl compătimea zicând: - Ai avut dreptate, calul ți-a adus ghinion! Dar bătrânul le răspundea iar: - Nu știm dacă acest lucru e bun sau rău, vom vedea. Timpul ne va
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
curtea smeului. Așteaptă ei să vie-nu-i! - Eh! mamă, mă duc să-mi caut sora că mi-a luat-o smăul - a zis finul lui D-zeu! Ș-o făcut el o boambă de fier la țigani în loc de călăuz și-o zvârlea și el mergea după dânsa. A ajuns până la o fântână și la un copac. Acolo puindu-se el să se odihnească, aude zicând așa: Doamne, Doamne, de-ar veni mama c-acuși ne mănâncă balaurul! - Oare cine să s-audă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a fost văzut decât un caz în care sentimentele omenești au fost mai puternice decât teama unei morți în chinuri. Și n-a fost vorba, cum s-ar fi putut crede, de doi amanți pe care iubirea, pe deasupra suferinței, îi zvârlea unul spre celălalt, ci de bătrânul doctor Castel și de soția lui, căsătoriți de mulți ani. Doamna Castel, cu câteva zile înaintea epidemiei, plecase într-un oraș vecin. Nu era nici măcar una din acele căsătorii care oferă lumii imaginea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
sigură ca însăși ordinea lumii. Mâna pe care ea are să v-o întindă, nici o putere terestră și nici măcar, să știți, zadarnica știință omenească, nu vă poate ajuta s-o ocoliți. Și veți fi treierați pe aria însângerată a durerii, și zvârliți o dată cu paiele." Aci, părintele a reluat cu și mai multă amploare imaginea patetică a flagelului care treieră grâul omenesc. El a evocat imensa bucată de lemn rotindu-se deasupra orașului, lovind la întâmplare și înălțându-se însângerată, împrăștiind în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fierbinți care o apărau împotriva frigului ciumei. Ceea ce Cottard, cu câteva luni mai înainte, căuta în locurile publice, luxul și viața largă, acel ceva la care visa fără să și-l poată satisface, adică plăcerea neînfrânată, în brațele ei se zvârlea acum un popor întreg. Deși prețul oricărui lucru urca fără încetare, niciodată nu se cheltuiseră atâția bani și, în vreme ce strictul necesar lipsea celor mai mulți, nicicând nu fusese mai bine risipit prisosul. Se vedeau înmulțindu-se toate formele vesele ale unei trândăvii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu un pas atât de grăbit și cu un astfel de aer, încât, atunci când trecu pe lângă Paneloux, acesta a întins mâna să-l rețină. Doctore, i-a spus el. Rieux s-a întors fără să se oprească și i-a zvârlit cu violență: \ Cel puțin ăsta era nevinovat, o știți bine! Apoi s-a întors și, trecând prin ușile sălii înaintea lui Paneloux, a ajuns în curtea școlii. S-a așezat pe o bancă între niște mici arbori prăfuiți și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
va permite numai să adauge la el adjectivul "activ". Desigur, și încă o dată, nu trebuie să-i imităm pe creștinii din Abisinia despre care el vorbise. Nu trebuia nici să ne gândim să ne asemănăm cu ciumații persani care își zvârleau zdrențele asupra pichetelor sanitare creștine, invocând cu glas tare cerul pentru a-l ruga să-i lovească cu ciuma pe acești necredincioși care voiau să combată răul trimis de Dumnezeu. Și nici, dimpotrivă, să fie imitați călugării din Cairo care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
PE CARE A ÎNCONJURAT-O CU ZIDURI; CĂ LOCUITORII, AL CĂROR IDOL ERA, PRINTR-O RĂSTURNARE A SENTIMENTELOR, AȘA CUM SE ÎNTÂMPLĂ ÎN EXCESELE SUFERINȚEI, S-AU SUPĂRAT PE EL, I-AU ÎNCONJURAT CASA DE CADAVRE CA SĂ-L CONTAMINEZE ȘI AU ZVÂRLIT CHIAR TRUPURI PESTE ZIDURI, CA SĂ FIE MAI SIGURI C-O SĂ PIARĂ. ASTFEL, EPISCOPUL, ÎNTR-O SLĂBICIUNE DE ULTIMĂ CLIPĂ, CREZUSE CĂ SE POATE IZOLA ÎN MIJLOCUL UNEI LUMI A MORȚII, ȘI MORȚII ÎI CĂDEAU DIN CER. TOT AȘA ȘI NOI, TREBUIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și gustul ce-l am pentru tot ce devine în patrie, pentru tot ce sporește și crește-n izvornită. Mi-ai ghicit încîntarea ce mă cuprinde în față puterilor, în ipostaze de boabe, în fața mărunților zei, cari așteaptă să fie zvârliți prin brazde tăiate în zile de martie. Am văzut nu o dată sămânța mirabilă ce-nchide în sine supreme puteri. Neînsemnate la chip, deși după spiță alese, îmi par semințele ce mi le ceri. Culori luminate, doar ele destăinuie trepte și
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
părțile, înăuntru oamenii se-mpingeau urlând, am auzit cum cineva răcnea, incendiu, între timp s-au spart și celelalte geamuri, am văzut cum doi muncitori de la uzină au scos ușa din țâțâni, au ridicat-o și, făcându-i vânt, au zvârlit-o cât colo, ușa a aterizat în fața mea, pe trotuar, din rama lată de metal, vopsită în albastru, cioburile plouau cu zgomot pe asfalt, iar la capătul zăvorului ruginit am văzut lacătul tot ferecat. Știam că ar fi trebuit s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]