7,219 matches
-
el. Crezi c-or fi stat În cabină sau or fi ieșit? Nu s-a găsit nici un cadavru. Nici unul. Nici un cadavru care să plutească. Și dacă ai o vestă de salvare plutești mult timp, să știi. Probabil c-au stat Înăuntru. Ei, și au luat grecii totu’. Totu’. Chiar că tre’ să fi ajuns repede și ei. L-au ciugulit până la ultima fărâmă. Întâi au fost păsările, pe urmă eu și pe urmă grecii, da’ până și păsările s-au ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
apoi umplu paharul cu coniac. — Mai bine te-omorai, Îi spuse surdului. Bătrânul Își mișcă degetul: — Mai toarnă puțin, spuse. Chelnerul turnă În continuare, până ce coniacul se revărsă peste buza paharului pe farfurioară. Mulțumesc, spuse bătrânul. Chelnerul duse sticla Înapoi Înăuntru. Apoi se așeză lângă colegul său. — Acu’ chiar că-i beat. — Păi, se-mbată-n fiecare noapte. — De ce-a vrut să se omoare? De un’ să știu eu. Cum a făcut-o? — S-a spânzurat cu o frânghie. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mă duc neapărat, spuse Nick, coborând panta cu casca În mână. Chestiile astea-s enervante ca dracu’, fie ude, fie uscate. Tu o porți pe-a ta? — Tot timpul. Am Început să chelesc din cauza ei. Hai să intrăm puțin. Ajunși Înăuntru, Para Îi spuse să se așeze. — Știi, nu-s bune la nimic, spuse Nick. Mi-amintesc că atunci când le-am primit ne dădeau un pic de siguranță, da’ prea des le-am văzut pline de creieri. — Nicolo, Îi spuse Para
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la masă. Chelnerița le umplea paharele cu ce mai rămăsese din sticla deschisă. Duse sticla nedesfăcută Înapoi În bar. Cu chestia asta scot cam trei franci de căciulă, se gândi Johnson. Se-ntoarse și Începu să se plimbe pe peron. Înăuntru se gândise c-o să-i mai aline din suferință dacă vorbește despre asta. Dar nu se-ntâmplase așa. Nu făcuse decât să devină răutăcios. PARTEA A TREIA FIUL UNUI AMIC DE CLUB LA TERRITET În cafeneaua gării din Territet era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Șterge-i ochii acestui ofițer cu apă și alcool. Și-a dat cu iod În ei. Adu-mi ligheanul să mă spăl pe mâini. El e următorul. Nu te-atinge de mine! — Ține-l bine. Delirează puțin. Un brancardier intră Înăuntru. — Domnule căpitan. — Ce vrei? — Bărbatul din morgă... — Ieși afară. — A murit, căpitane. M-am gândit că v-ar face plăcere să auziți asta. — Vezi, dragul meu locotenent? Ne-am certat degeaba. Suntem În război și noi stăm să ne certăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să-l beți diseară la cină. Ne-am oprit În fața unei case cu cercevea. Fontan ciocăni. Nu răspunse nimeni. Am ocolit casa. Și ușa din spate era Încuiată. În jurul ei erau conserve goale. Ne uitarăm pe fereastră. Nu era nimeni Înăuntru. Bucătăria era murdară și lăsată de izbeliște. Ușile și ferestrele erau Însă Închise bine. — Fiu de cățea, spuse Fontan. S-a dus ea pe undeva. — Știu de unde să fac rost de-o cheie. Așteaptă-mă aici. M-am uitat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
probabil cea mai elegantă ce o avea. - Sărut mîna, vorbii. - Domnul judecător! făcu mirată. - Aș dori să stau de vorbă cu doamna Perussi. - Poftiți, dar doarme, nu s-a simțit bine. - Atunci... cu dumneavoastră, Îndrăznii, salvînd clipa. - Cu plăcere, poftiți Înăuntru. Merserăm Împreună, intrarăm În același antreu, apoi, prin ușa din fața dormitorului În care fusesem dimineața, În sufrageria cu o masă ovală maro-Închis, o vitrină oarecare cu bibelouri ieftine, afară de două din ele părînd mai răsărite. Pe jos un covor bej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
tanti! Doamna Pavel făcu un semn cu mîna, adică „Nu-i nimica!” și ieși În curte să Încerce la ușa de intrare din față, ce dădea În antreul-birou al chiriașului, care, trezit din lectura unei cărți, deschise și o invită Înăuntru. Doamna Pavel refuză, rămase pe treapta de sus și explică chiriașului că are musafiri precum și rugămintea profesoarei. Bărbatul tînăr din cadrul ușii sculptare, cu ferestrele apărate de grile Înflorate În fier forjat, devenise, ca niciodată, ușor fîstîcit dar ținu, și reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
se voise, - și, Înaintînd cîțiva pași pe cimentul curții, se aplecă ceremonios și le sărută mîinile, Încîntat de impresia bună pe care era sigur că o făcuse. - Doamnă, rosti, și dumneavoastră, domnișoară, fiți binevenite În casa noastră. Și fură poftite Înăuntru. Doamna Pavel văzîndu-se În pericolul de a fi trecută pe planul doi, de prezența masivă și guturală a soțului care captase - era convinsă - atenția noilor venite, trecu Înaintea lor, apoi luînd-o de braț pe Ana, o conduse, așa că ele fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pentru Ana și fiică, dar În primul rînd pentru el, cu nostalgia depărtării În glas, restaurantul așa cum fusese Înainte de război, orchestra cu luminile și podiumul de dans cu lumea „bună”, cu veselia aceea pudică, toate și În anii războiului, dar Înăuntru sub draperiile camuflajului nici o lumină nu răzbătea În afară, oaspeți pe o nacelă Înainte de sfîrșitul lumii. - Ce vremuri, Doamne! vorbi către Ana, care asculta privindu-l În ochi, În timp ce fiica, visînd, Îi auzea cuvintele, fără a fi atentă la substanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
erau cei mai mulți la oraș, sau În comuna Învecinată, angajați la stația de mașini și tractoare. CÎnd soarele se urcă de-o palmă, ne Întoarserăm; antreul era plin de oameni, iar soțul Anei, acum rămas singurul bărbat al casei, mă pofti Înăuntru să mănînc ceva. Intrai Împreună cu Lung și cea care ne servi fu Ana. Fiica ei, aflată la doi pași de noi, se apropie și mi se adresă cu voce Înceată: - Ați văzut ce-i viața, domnule judecător? Întrebarea nu aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
copitele cailor pe drumul larg de țară. 2. La scurt timp după Întoarcerea mea de la țară, Într-o dimineață, o doamnă În jur de patruzeci de ani, Îmbrăcată În doliu, bătu la ușa biroului meu, la tribunal, deschise, o poftii Înăuntru, vorbi: - Mă iertați domnule judecător, sunteți domnul... (Îmi rosti numele). Eu confirmai, după care ea continuă: Sunt nepoata doamnei Iulia Valșar. V-am cunoscut de mult, dar nu mă rețineți - n-aveți cum, era multă lume - În casa fostei doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nevinovat. Însă medicul le-a transmis batavilor vești importante de la Roma, despre care tu nu ai știință. Oare mesagerii mei sunt mai înceți decât ucigașul ăla? — Mai întâi răsplata mea. Vitellius aruncă pe masă un săculeț burdușit. Hector se uită înăuntru, apoi vârî săculețul sub haina de blană. — Galba a fost ucis. Hangiul, care mesteca într-o oală, întoarse o clipă capul, apoi își văzu în continuare de treabă. — Galba? exclamă Vitellius uimit, aproape înecându-se. Deodată își aminti viziunea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
scoteau pe medic din amfiteatru. La intrare mai erau câteva grupuri de oameni și un car cu gratii, tras de boi albi cu coarne mari și înconjurat de soldați înarmați cu pila și scuturi. Valerius fu aruncat printre zdrențăroșii îngrămădiți înăuntru. Alți oameni, încătușați, mergeau în urma carului. Cu toții erau condamnați să ajungă în arenă. Vitellius făcu semn să vină lectica și se urcă în ea. Porunci să se dea deoparte perdelele și să se meargă în urma carului, apoi se lăsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
într-o sală mare, luminoasă, mărginită de coloane, care dădea spre curtea interioară unde, zilnic, se desfășurau antrenamentele. De acolo Manteus îi observa pe cei datorită cărora câștiga grămezi de sesterți. Draperiile de lână colorată erau date în lături, iar înăuntru pătrundea lumina palidă a dimineții ploioase, ce cădea pe statuile de lemn așezate de jur împrejur, reprezentând bărbați în mărime naturală care purtau armamentul de gladiatori. Figurile acelea războinice, teribile în agresivitatea lor imobilă, dădeau încăperii un aer lugubru. Manteus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Ar trebui să faci una din vrăjile tale, ca să-mi dai putere să continui. Cu un gest imperios, Proculus le ceru celor patru rețiari să se îndepărteze, apoi îl împunse pe Valerius cu degetul în piept. — Puterea ta e aici, înăuntru... Îi atinse fruntea. — ...și aici. Tu însuți ești puterea ta. Valerius tăcea. Stătea pe marginea arenei pentru antrenamente, lângă zidul acoperit de iederă și umbrit de coroanele copacilor. Agită în iarbă rudis-ul, sabia scurtă de lemn pe care învățase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu ostilitate, așteptându-i reacția. Continuă să privească pe fereastra din fața lui. Printre zăbrele se vedea cerul Romei, pe care vântul de miazănoapte îngrămădea nori întunecați, ce apăsau orașul ca o prevestire funestă. O pală de vânt mai puternică aduse înăuntru câteva frunze uscate, ce se împrăștiară pe masa lui Skorpius. Acesta se ridică în picioare. — Nu ucizi niciodată! strigă. Dar în Gallia voiai să ucizi. Ai sărit la gâtul împăratului, nu? Ai încercat să-l sugrumi, iar acum ești faimos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dezvăluie - sperând cu credință indubitabilă că „în luptă se înalță, nu se cade.” Breaslă în care pătrunzând, după spusele unui mare gazetar, și l citez aici pe bucovineanul Mihai Teliman, te simți ca în „adâncul de mare, cine pică odată înăuntru, nu mai scapă”... Cum n am scăpat nici eu după aproape 60 d e ani de publicistică. O publicistică activă, de substanță. Că iată ce mi se întâmplă. Cumpăr luni, 6 octombrie 2008 ziarul local, liderul presei ieșene, chiar a
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
cu lacrimi în ochi și am plecat. N-am făcut nici trei pași de la pragul casei și băiatul a ieșit din casă, ne-a ajuns din urmă, întinzându-ne o cutie de vioară. Am deschis cutia și am văzut că înăuntru era o vioară care mai păstra urmele de sacâz pe strune. Am înc his cutia și i am restituit-o, spunându i: ʺPăstrează această vi oară și, în viața ta, când vei cânta cu ea, să ți amintești de cele
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și corect viitorul. Văd pe dracu, că ăștia-s ochelarii nevesti-mi! Și totuși... Da. Să continui? Nu. Continuați dumneavoastră? Da. Poftiți. Compatrioți! Așa. Oameni buni! Bravo. Dragi alegători de la orașe și sate, așa nu se mai poate! Excelent. E rău înăuntru - e rău în afară... Pauză Publicitară! Cum spuneam, ne onorează cu prezența domnul Președinte. Salut ascultătorii emisiunii dumneavoastră. Noapte bună. Vă întrebam de priorități. Priorități? Ordine. Disciplină și, desigur, prezență masivă, sută la sută, la vot, la urne! Personal am
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
nimicuța? Nu, cajunge Cotrocenii. Și cum facem, că-s doi candidați?! îi alegem pe-amândoi și-i punem în schimburi de 12 cu 24. Ca la paznici. Corect. Să păzească Patria, Ordinea și Constituția. Ce Cotrocenii măsi! INVESTIȚII Bună ziua. Aici, înăuntru, e ce scrie afară că înăuntru cumpărați acțiuni? Aici. Aveți vre-un interes cu noi? Cu dumneavoastră, în general, nu, că sunteți prea mulți, dar cu dumneata, dacă mă inviți la o cafea s-ar putea să fiu disponibilă pe cât
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
facem, că-s doi candidați?! îi alegem pe-amândoi și-i punem în schimburi de 12 cu 24. Ca la paznici. Corect. Să păzească Patria, Ordinea și Constituția. Ce Cotrocenii măsi! INVESTIȚII Bună ziua. Aici, înăuntru, e ce scrie afară că înăuntru cumpărați acțiuni? Aici. Aveți vre-un interes cu noi? Cu dumneavoastră, în general, nu, că sunteți prea mulți, dar cu dumneata, dacă mă inviți la o cafea s-ar putea să fiu disponibilă pe cât de disponibilizată sunt. Doamnă... Cocuța Remeșel
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
drac, doamne ferește, că nu le prea am cu ăstea. În fond... Aha. E un fond mare ? Enorm. 50 hectare, un munte, un lac și un lanț întreg... De magazine ? Magazine, magazii...Depozite întregi. Import-export ? Da, că ce e mult înăuntru dă și pe afară. Elvilla, cumva ? Mai degrabă Ludmila. Lud-mi-la!... Nu, din păcate, n-o avem în fișier. îi lipsește ceva. Cred că o dungă. Dungă, literă, oricum n-are sigla completă. Vreți să-mi dați o acțiune ? Poftim. Dar
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
nu erau ?! Mi-au zis sub jurământ doamna și domnii pe care-i ținea la sechestru animalu’. Mi-au zis c-or să mă dea în judecată. Pentru că i ați eliberat ? Ași. Pentru că abia se obișnuiseră fără taxe și impozite. Înăuntru trăiau mult mai protejați. Domnule doctor, eu am venit în problema Pitbullului. Știți... Știu. L-am rezolvat și pe ăsta. Prin eutanasiere ? Ferească sfântul protector al felinelor! I-am făcut certificat de motan siamez și l-am vândut ca pisică
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
și veți intra fără rând sau, și mai corect, fiindcă deja mi-ați devenit simpatic, voi accepta să intrați... peste rând. Dar e absurd. Sigur că e absurd fiindcă dumneata tot vrei să intri unde deja ești intrat,adică ești înăuntru, pe când un rând civilizat este mereu afară. Mă ții de vorbă și nu vorbim nimic care să fie vorbă, limbaj, comunicare ca relație funcționar public - cetățean. Și apoi, chiar dacă aveați ceva de lămurit, între timp timpul dumitale de audiență a
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]