7,890 matches
-
ca tine, ca să ajungi să-i aparții, nemaifiind omul care are într-însul o frică, ci cel pe care frica îl are. Faptul că la folosirea pluralului frici limba nu începe să freamăte e pentru mine dovada că limba nu îngăduie să faci orice din ea. Căci, spre deosebire de „ceruri“, „fricile“ tocmai că nu-s defel poetice. Sunt, dimpotrivă, surde, înfundate, nu se deschid spre nimic, obturează vederea, lucrurile din exterior se răcesc până la încremenire, lăuntrul însă viermuiește, se istovește și se
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ceva jalnic. Iar originea ei - cea mai stupidă cu putință din câte ar fi putut exista. A fost necesar un timp până să-mi mărturisesc că orice altă origine ar fi fost la fel de ridicolă, pentru simplul motiv că nu-i îngăduit a lăsa o bucată de lemn, oricât ar fi de dichisită, să joace rolul de destin. Mi se părea că întreg satul trăia într-o înfricoșătoare lipsă de complicații, că trăia, prin superstiții și Dumnezeu, nu doar într-o învoială
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
un nivel tot mai înalt de cultură elevată, vom ajunge să dăunăm într-un fel acelui în țeles obișnuit pe care omul îl acordă vieții, acelui sens al experienței de viață, elementară și pe renă, pe care nu ne putem îngădui să-l pierdem. Intelectul nu este intelect adevărat dacă alienează sensul vieții. Dar în fiecare țară din lume există acum o prestigioasă intelectualitate (intelighentsia), iar poeții și romancierii cad în greșeala de a-și scrie operele ca pe un prinos
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
forță. Forță de caracter, forță fizică. Orice idee sau atitudine crescută dintr-o lașitate, din ceva inferior și rușinos, îi era străină.“ (România liberă, 9 ianuarie 1958) Petru Dumitriu sau prostituția integrală (nota V. I.) „Și acum să mi se îngăduie să spun câteva lucruri în calitate de scriitor. Noi, scriitorii români, dorim succes oamenilor sovietici în realizarea marelui viitor, deoarece ideea și exemplul unei culturi socialiste în formă națională, originală, proprie fiecărui popor, au ca principal apărător și purtător astăzi în lume
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
această presiune poate deveni extrem de primejdioasă în măsura în care, în loc de a găsi un front ideologic ferm, combativ, ar afla o atitudine «comprehensivă» liberalistă, predispusă la flexibilitate oportunistă. Presiunea ideologiei burgheze s-a izbit însă de un front unit care nu i-a îngăduit să-și realizeze planurile. Trebuie să fim însă sinceri și realiști și să constatăm că în diferite inele ale liniei noastre de luptă s-au produs și anumite defecțiuni, iar această constatare ne impune o sporire a vigilenței revoluționare, o
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
de pace ai Uniunii Sovietice, sutem mândri de marea noastră prietenă.“ („O inițiativă istorică“, Contemporanul, aprilie 1958) Mihail Ralea și atâta tot! (nota V. I.) „Poporul român - ca și popoarele celorlalte țări socialiste - se pronunță pentru tratative, dar nu va îngădui niciodată și nimănui să folosească aceste tratative drept pretext pentru a se amesteca în treburile sale interne.“ (Scînteia tineretului, 22 iunie 1958) RĂDULEȚ Remus, acad. „Cu admirație pentru spiritul de echitate pe care-l promovați în politica internă și externă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
înțelegem bine acest lucru, atunci devenim cu adevărat conștienți de faptul că noi nu suntem numai scriitori, pur și simplu, ci scriitori militanți, scriitori legați de viața poporului nostru prin toate fibrele ființei noastre, scriitori comuniști. Și atunci nu putem îngădui nici la noi, nici venite din altă parte, idei retrograde, concepții și atitudini retrograde, împotriva cărora unii dintre noi au luptat o viață de om. Și aici s-au manifestat deficiențe și aceste deficiențe trebuie și ele să fie înlăturate
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
expresia aprofundării permanente a teoriei marxist-leniniste, în destinul României de azi. Problema educației socialiste este o problemă la fel de importantă ca și problema făuririi desfășurate a bazei materiale a socialismului și în directă și strânsă legătură cu aceasta. Dacă mi-aș îngădui o metaforă, aș zice că sporul producției la oțel trebuie să coincidă (și coincide în socialism) cu o mai dreaptă așezare a sufletului și a conștiinței în trup.“ (Scînteia, 18 octombrie 1971) „Sărbătorim a 60-a aniversare a scumpului nostru
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
scurtării duratei lui, a micșorării numărului jertfelor omenești, a înfrângerii Germaniei naziste la care România a avut o contribuție importantă.“ („Organizarea și conducerea de către PCR a mișcării de rezistență în perioada 1940-1944“, Convorbiri literare, august 1989) JIANU Nicolae, prozator „Îmi îngădui să cred că aceasta este steaua bunei speranțe în care a crezut comunistul Nicolae Ceaușescu. Trăind sub raza acestei stele fericite, să poarte încă mulți ani lupta pentru dreptate și adevăr, pentru belșugul și bucuria celor peste douăzeci de milioane
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
este permis“, înscris pe ziduri și intonat când revoluționar, când tandru de barzi pletoși și bărboși. Copiii din flori ai generației flower power erau aduși pe lume cu inocența, bucuria și nonșalanța pe care doar bunăstarea și libertatea le puteau îngădui. Iar în timp ce prin câteva capitale occidentale feministele defilau cu pieptul gol aidoma anticelor amazoane, scandându-și agresiv dreptul de a dispune de propriul lor corp, cerând deplina, nelimitata legalizare a avortului, în România se născuse deja prima generație de „decreței
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ca și cele trei națiuni. 4. Numirile în funcțiuni publice și în dietă să fie proporționale cu numărul locuitorilor de fiecare naționalitate. 5. În toponimie, paralel cu numirile ungurești și germane să se accepte și numirile românești. 6. Să se îngăduie ținerea unui congres național românesc care să-și aleagă delegați spre a-i reprezenta pe români, oriunde unde va fi nevoie. Națiunea română, se spune în Supplex - este cu mult mai veche dintre toate națiunile Transilvaniei din vremea noastră, întrucât
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
eclectic, al aceluia căruia îi datoresc cultura mea, spiritul meu și în mare parte sufletul meu. Consider că specializarea prematură din secundar nu numai că nu fasonează îndeajuns mintea copilului și n-o pregătește pentru activitatea viitoare, dar nici nu îngăduie celor care au misiunea de a-i pregăti viitorul să distingă și să verifice aptitudinile, înclinațiile, dispozițiile naturale, care în multe cazuri nu se afirmă decât târziu. Câte vocațiuni înăbușite, câte cariere și situații ratate, din această cauză! În special
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
minciună. Există numai nisipul și surîsul care Îl ignoră. Timpul care zboară iremediabil și ideea pe care o va nota Eugenio d'Ors În legătură cu tablourile lui Rafael: Atenție. Ne aflăm pe o culme omenească. La aceste Înălțimi nu mai e Îngăduit să judeci ! Or, dacă Încetezi să judeci, singura soluție e surîsul. Tată termenii Între care va trebui să aleg. Surîsul și Întrebarea. Rafael și manieriștii. Pietà de la San Pietro și Pietà Rondanini. În Tahiti, Gaugain ar fi putut să așeze
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
paradisul inițial a fost pierdut prin cunoaștere, Înseamnă că ar putea fi recucerit prin ignoranță și amnezie? Cunoscînd lucrurile ni le Înstrăinăm? Le numim pentru a le pierde? Cucerind lumea o transformăm În ruine? Și ținînd minte totul nu-i Îngăduim să-și recapete echilibrul? Fiecare lucru deposedat de mister e o cărămidă mai puțin la templul speranței? Un lotofag e oare mai liber decît mine, care depind Într-o atît de mare măsură de memoria mea? Drumul spre noi Înșine
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
zeii pe Înălțimile Muntelui; Într-un cer gol, dar nu zeii mă preocupă; fără un munte, cîmpia s-ar mulțumi să-și satisfacă pasiunile, n-ar ridica piramide, și nici sfincși cu ochii Împăienjeniți de nisip, Însă ea singură ne Îngăduie să strivim Între brațe o fericire concretă și să lăsăm un răspuns după noi. Totul În jur se referă cu prisosință la faptul că n-am visa nemurirea dacă n-am iubi viața. Și chiar dacă grecii au inventat sfinxul pentru
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
avea la Îndemînă răspunsul invincibil care l-a ajutat În fața sfinxului. De data aceasta sfinxul a luat perfid chipul victimei și formula știută de Oedip nu-i mai era de nici un folos. La ce mai folosește o Înțelepciune care nu Îngăduie măcar un dram de fericire? Întrebarea sună retoric, dar mă tem de ceea ce Îi urmează. Dacă nu s-ar fi sinucis, Narcis ar fi sfîrșit prin a se uita cu ură la el Însuși. Așa, luînd hotărîrea să moară, În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Elada, ci pentru a o Înțelege mai bine și a o Îndrăgi mai adevărat. De atîtea ori aș spune: Apolo, tu care ești atît de senin (nu mai pot spune și „atît de pur” după Întîmplarea cu Marsyas), ca marea, Îngăduie-mi să-ți semăn... aparțin unui veac care, adesea, a revenit pe urmele lui Tezeu În labirint numai pentru a vedea Minotaurul, enigma fascinîndu-l mai mult decît firul Ariadnei... De vină e, poate, și faptul că neoclasicismul a făcut cel
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
emoție o formă necesară de modestie și de adevăr. Dar nici un adevăr nu mă răscolește dacă nu-l Înțeleg și cu inima. Nu vreau să ascund că mă refer la moarte tocmai pentru că mă tem de ea, după cum dragostea Îmi Îngăduie să mă uit la lucruri cum simt că mă voi uita la mare În ultima zi. Și dacă m-aș sui, cînd va răsări soarele, pe dîmbul din capătul golfului, acolo unde o stîncă spălată de valuri copiază Începutul lumii
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fost Împărțite egal pro și contra și că pînă la urmă Însăși zeița Înțelepciunii a votat În favoarea lui Oreste. Un proces Împotriva eriniilor și a destinului este În același timp un proces Împotriva memoriei. Achitîndu-l pe Oreste, areopagul i-a Îngăduit să uite. Amintirea celor Întîmplate Îl făcuse pînă atunci de atîtea ori să vorbească singur. Cuvinte care se repetau pentru că-și amintea aceleași lucruri... (...O, și zeii se tem de destin. Pentru că destinul nu are chip, iar zeii se tem
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sus. Sculându-se să vadă ce se întâmplă, le găsi pe mamă și pe fiică jos în curte, în lacrimi, plângându-se că soldații încercaseră să le batjocorească. Se trezi în el atâta revoltă încât începu să strige: „Poate fi îngăduit așa ceva?”; și alte înfierări asemănătoare. Le rostea cu așa o putere că rămaseră înspăimântați toți cei din casă, fără ca vreunul să-i facă vreun rău. Băiatul fugise deja, iar ceilalți trei porniră la drum prin noapte. 39. Ajunseră la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
că urma să treacă pe acolo stăpâna locului, îi ieși în cale și-i spuse că nu era bolnav, ci numai slăbit, și o rugă să-l lase să intre în oraș pentru a căuta cele de trebuință. Ea îi îngădui cu ușurință. Începând să cerșească, primi destui quattrini 2. După două zile, timp în care se întremă, își reluă drumul și ajunse la Roma în Duminica Floriilor. 40. Acolo, toți cei cu care stătu de vorbă, aflând că nu avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Întorcându-se cele două femei, secretarul veni în temniță să-i citească hotărârea 1: era liber, numai că trebuia ca el și tovarășii lui să se îmbrace ca toți ceilalți studenți și, întrucât nu aveau studii, nu le mai era îngăduit să vorbească despre cele ale credinței pentru patru ani, timp în care să studieze mai mult, întrucât nu aveau cunoștințe în litere. Într-adevăr, Pelerinul știa mai mult decât ceilalți, dar cunoștințele lui nu aveau o temelie solidă; era, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pentru a le deosebi, nici coborând la litera cuvintelor; în schimb, aveam impresia unei vizite lăuntrice, undeva între locul Ei din înalt și litera cuvintelor, și astfel, continuând cu multe și necontenite lacrimi, mi se părea că nu-mi era îngăduit să privesc în înalt, iar faptul de a nu privi spre înalt, ci în mijloc a făcut să crească în mine evlavie puternică cu puternice lacrimi, nutrind și crescând ascultarea și respectul față de viziunile din înalt, primind o anumită încredințare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
iar faptul de a nu privi spre înalt, ci în mijloc a făcut să crească în mine evlavie puternică cu puternice lacrimi, nutrind și crescând ascultarea și respectul față de viziunile din înalt, primind o anumită încredințare că mi se va îngădui sau că mi se va arăta la timpul potrivit. În acele vremuri simțeam viziunile în mod nedeslușit, sfârșind când la Preasfânta Treime, când la Tatăl, când la Fiul, când la Stăpâna noastră, când la sfinți, ba chiar la unii anume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
spre lacrimi, iar după aceea, evlavie. De-a lungul acestor răstimpuri vedeam uneori întrucâtva ființa dumnezeiască, uneori sfârșind la Tatăl, și anume mai întâi la esență, apoi la Tatăl. Înainte de liturghie, în capelă, șm-am simțitț ca și cum mi-ar fi fost îngăduit să privesc spre înalt, întrucât mi se părea că a privi spre înalt mă tămăduia de tulburarea lucrurilor de jos, și cu acestea, mișcări și lacrimi; apoi, căutam să privesc spre înalt și, fie că vedeam, fie că nu, aflam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]