7,108 matches
-
întâlnire se pierde în negura vremilor... Într un miez de septembrie invadat de un galben bacovian, am găsit în curtea școlii de cartier copiii perfect aliniați pentru festivitatea de deschidere a noului an școlar... Nici un zvon de glasuri, râsete sau șoapte... Doar adierea vântului prin frunzișul salcâmilor copleșiți de atâta risipă de culoare. Se zvonise că profesorul care stăpânea întreaga adunare numai din priviri, venise de la Școala de Corecție prin transfer, la noi... Altceva nu mai trebuia.. Om în putere, cu
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLET. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Gabriela Muscaliu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1849]
-
Carol nu s-a mai întors în țară, ci a rămas în străinătate, în tovărășia Elenei Lupescu. Numele acesta, cunoscut pînă atunci numai într-un cerc restrîns de inițiați, a fost astfel destinat unei largi circulații pe linia deschisă a șoaptei publice. La 4 ianuarie 1926, criza dinastică era soluționată, dar numai pe hîrtie. Regența n-a fost alcătuită pe demnități de Stat, cum sugerase Constantin Stere, consultat de Ion I.C. Brătianu, ci pe persoane. Aceasta deschidea putința revenirii principelui Carol
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
vom merge la biserică pentru a prăznui Ziua eroilor. Ne-au încolonat câte patru elevi în rând și însoțiți de doamnele învățătoare și de domnii învățători am pornit spre biserică, care era cam la 1 km distanță. Pe drum nici o șoaptă, nici o vorbă. Nu vroiam să se uite lumea la noi c-am fi indisciplinați. Și apoi era o zi minunată... de Ispas. Cerul era senin și întreaga natură parcă râdea. Lumea s-a adunat cu mic cu mare în curtea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
toți la scărmănat. Ce de lână era peste tot! Doamna, cu gura pe noi, că nu vom pleca acasă, până nu vom termina treaba. Văzând ca nu-i chip de scăpare, m-am sfătuit cu Viorica Nemțoc, prietena mea (în șoaptă) să ne cerem afară. S-a uitat la noi pieziș și ne-a spus: Duceți-vă, dar să vă întoarceți repede! Noi însă duse-am fost. Ne-am întors doar a doua zi. Acasă, nu m-au certat c-am
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de cireș, ca omagiu, cu suflet emoționat și recunoscător, câteva modeste gânduri: Ninge pe covorul de iarbă, Se scutură florile-n grabă Prin zborul dragoste-lumină... În suflet am pace sublimă, Căci mâine cireșele coapte Vor fi... doar un vis printre șoapte! Numele meu în kanji este „Hana”, adică Floare(a). Buddha Pe 8 aprilie este celebrată nașterea celui căruia i se mai spune „Buddha al Vieții Infinite și al Luminii Infinite”... Pentru ziua de 8 aprilie, în templele budiste, se construiește
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
nule ministerial? Au mai respins și alte fecioare cavaleri străluciți care-și așterneau inima la picioarele lor. M-a umilit, trebuie să moară! M-a umilit În fața Întregii Curți. Am ajuns de râsul tuturor. Pe unde trec aud În urma mea șoapte și râsete Înăbușite. Lașii, nici unul nu cutează să-mi râdă În față, fiindcă știu c-ar râde ultima oară... — Pentru că ai o faimă de războinic bine Întemeiată, cavalere. Deși nu cred că-i chiar așa cum spui. Orgoliul rănit te face
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nevoită să te ia. Va fi chiar bucuroasă să-și ascundă rușinea... Eglord, Încetează! Trebuie să-ți spun ceva foarte important... ascultă! Există o ieșire care ne poate scoate de aici. Eglord se opri, iar cavalerul de pe Stouff continuă În șoaptă: — E un tunel subteran lung care iese În apropiere de mânăstirea Sfântul Trudpert. E așa de bine ascuns, că nu știe nimeni de el. Bunica mea Mathilde l-a construit. Îi era tot timpul frică să nu trebuiască să fugă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
În mâna Înțepenită și la gât avea o tăietură adâncă ce aproape Îi retezase capul. — și-a scos coiful pentru că se sufoca și atunci i-au retezat beregata, șopti Îngrozit careva. Cutremurat, Bodo Își uită slăbiciunea și răspunse tot În șoaptă: —Un singur om putea cuteza să facă asta... Adalbrecht nu și-ar fi dezvăluit oricui taina... Eglord, Eglord, ți-ai ucis ultimul prieten! Doamne Sfinte, strigă el Îngrozit, Înseamnă că Eglord a fugit. A scăpat. A fugit Înainte să ajungem
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lung. Observase bicicletele, și aflând de unde veneam s-a oferit să ne conducă la blocurile- dormitoare. La etaj, într-un dormitor cu multe paturi, ca la armată, ne-am ales două fără cearșafuri, dotate cu pături - câte voiai. Vorbeam în șoaptă fiindcă se odihneau (chiar dacă nu se înserase încă), oameni veniți din toată țara, pentru o slujbă care avea să fie la orele 23.00. Nu terminasem ziua, era încă devreme, ș-am coborât să căuăm ceva de mâncat. La una
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
acum era tot femeia puternică și bătăioasă, gata să lupte pentru copiii ei, pentru familia ei. Gata? întrebă caporalul în timp ce mama ieșea pentru ultima dată din căsuța care ne adăpostise câțiva ani de zile. Gata, răspunse mama mai mult în șoaptă. La gard, înainte de a ieși în uliță, de mama s-a apropiat o femeie cu o pâine. Ține, Rozalie, să mânce pruncii tăi. Aibă-vă Dumnezeu în pază! Mulțumesc, nană Floare, bogdaproste! 5. SPRE GARĂ Femeia a plecat. Mama l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
puternici și nedrepți, iar Tu privești impasibil la toată suferința omenirii de pe această planetă. Încerc de-o viață lungă să stăm un ceas la sfat Și Te-ai ferit de mine de cum m-am arătat; Oriunde-ți pipăi pragul cu șoapta tristei rugi Dau numai de belciuge cu lacăte și drugi, Înverșunat de piedici să le sfărâm îmi vine Dar trebuie-mi dau seama Să-ncep abia cu Tine." (T. Arghezi) Eu sunt calea, adevărul și viața. (Ioan 14:8) Care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nu se găsea decât volumul Parodii originale, mi se pusese în mână să-l citesc și nu înțelegeam de ce pe copertă se afla un nume, iar în interior altele, necunoscute, Tudor Arghezi, Victor Eftimiu. Despre "conu Mihai" se spuneau în șoaptă unele și altele, ceva nu era în regulă, se tăcea când mă apropiam și eram trimis să mă joc sau să citesc. După o vreme, a trebuit să mai cresc pentru a afla că doamna venea de la Iași, pe vremuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nimic de afară și de trucuri folosite la anchete pentru a salva pe cineva. ' Aveți grijă, mare grijă, să tăceți! Ceea ce știi tu singur și nu știe altul îți ușurează soarta.' Dumitrescu era speriat tare, avea ochii mari, vorbeam în șoaptă, în cabinetul lui. Eram buni prieteni, am mâncat, crescut, dormit și trăit împreună, copii săraci, dornici să-și facă un viitor. A venit aici crezând, în sinea lui, că va putea ajuta tineretul arestat să-și păstreze fondul bun și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a simțit că se sufocă, după care l-a trântit de perete și l-a arătat camerei: capul i se bălăngănea și avea sânge în colțul gurii. Țurcanu l-a acuzat de trădare de țară, însă O. a protestat în șoaptă: 'Dumneata ai spus asta. Nu eu!'. A fost supus unei noi runde de bătaie, Țurcanu obligându-i apoi pe toți cei din cameră să îl lovească. Noaptea, O. a fost scos fiindcă a făcut o criză de hemoptizie. Categoriile care
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
îndreptate spre icoană! Au urmat câteva minute de liniște. De liniște în încăpere, dar și una interioară. Se auzeau doar respirația greoaie și ușor șuierătoare a bătrânei și clipocitul apei la mișcarea picioarelor prin ligheane. - Mamaie - o apelă ginerele în șoaptă - simți ceva în palme? În degete? Pe corp? - Ce să simt, mamă? Nu știu... ia, ca niște furnicături prin degete! - Sigur, mamaie? - Da, mamă! - răspunse bătrâna, de data aceasta mai sigură pe ea. Niște înțepături... niște... furnicături... - Prin care degete
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ridica. Îmbrobodită așa cum era ea, cu fața-i curată și senină, era aidoma unui... înger! A unui înger ce, după terminarea purificărilor, a rămas într-o meditație necomandată de nimeni, decât de Spiritul propriu. - JAI SHRI MATAJI! - îndrăzni bărbatul în șoaptă, impresionat de profunzimea trăirii religioase a bătrânei. - Mulțumesc Ție, Doamne sfinte! - replică mamaia într-un dialog cu propria conștiință - și, făcându-și Sfânta Cruce de trei ori, sărută tot de atâtea ori, cu evlavie, icoana Maicii Domnului, icoana lui SHRI
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Fracul” Și mi-am zis pe loc: „Săracu, Fosta-ai când ai fost actor, Astăzi ești chiar croitor!” Echo revine și lui X... om bătrân, care face curte unei fetițe, îi spune: Văd că-i juri și-i spui în șoapte, C-ai da luna pentru-o noapte! Ești naiv de crezi că fata Mulțumită a fi cu plata! ... iar lui B...bătrân bogat, care s-a însurat cu o fată tânără: Tu bătrân, ea tinerică, Nu te teme, nu-i
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
știu mai ales prin intermediul cărții dvs. Le Chamanisme, pe care am răsfoit-o doar, spre nespusa mea rușine, dar pe care mi-o rezerv ca lectură aleasă - pentru când voi avea libertatea de a aprofunda alt lucru... În fine, în șoaptă, pot să vă întreb dacă vă mai gândiți la romanul dvs.? Dar va avea critici mai bune decât Tratatul dvs.? Aș vrea să știu dacă acesta din urmă a fost foarte cerut și de cumpărători. Nu uitați să-i salutați
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Dacă eu pot face oameni fericiți cu glasul meu, de ce să nu mai încerc ? Despre asta e vorba. Te-au iubit, te-au iubit... Profesorul Vrăbiescu se-ntoarce cu spatele și se uită pe fereastră în gol, mâhnit. Repetă, în șoaptă : „Te-au iubit... Te-au iubit...“. Și iar câteva secunde de liniște. — Of, dragul meu... Of, dragul meu, cât îmi ești de naiv... Te-au iubit, zici... Te du, atunci. Te du, hai ! Hai, la Răcaru cu tine, și bucură
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
un baston elegant, de care se putea folosi să se sprijine la zdruncinături. Iar ajutorul său, care urma să biciuiască armăsarii, un tânăr foarte atletic, se încălzea lângă prima roată, făcând puțină gimnastică. — Eu iau hamurile, le zice Fernic în șoaptă. Sachi, tu stai în spate, te ții bine, uite, te prinzi cu mâinile de mânerele astea, și ne zici cine vine și din ce parte, că o să iasă cu încleștări, îți zic ! Ca să știu să mă bag în fața lor sau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
urmă. Pe străzi, puținii oameni care ieșiseră erau îmbrăcați sobru, în culori cât mai închise, își țineau privirile triste în pământ, îngândurați și părând să se roage. Nu se auzea un cuvânt, un murmur, aveai impresia că se vorbea în șoaptă și în case, iar timpul părea să fi înțepenit pe loc. Regina Maria fusese poate printre cele mai îndrăgite perso- nalități politice ale românilor, fără de care nu s-ar fi pus bazele României Mari, a celei de după Primul Război Mondial
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lumii, mai importante decât destinul unei vedete ce părea tot mai depășită. În nebunia singurătății sale, de care tot timpul i-a fost cea mai mare teamă, doar demoni și fantome au venit, care să-l dărâme și mai mult. Șoaptele eternului profesor Vrăbiescu nu se opreau, însoțite de un râs isteric și grotesc. „Ți-am spus, Cristiane, ți-am spus !“, se hlizea el, legănându-se în fotoliul de lângă patul bolnavului, care nu îl băga în seamă. Când se simțea în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
niște copii care au fost prost învățați că dețin ceva. Dragostea schimbă lumea, pri- etene, doar ea. Cu fiecare invenție și mașinărie nouă. Cu fiecare poezie și gând de amor. Cu fiecare cântec și dans. Cu fiecare vers rostit în șoaptă. Asta facem noi, artiștii, definim și căutăm mereu să ajungem înăuntrul oamenilor și să scoatem din ei adevărul. Și cu fiecare notă care dă un alt ritm, cu fiecare tablou care se pictează chiar în secunda asta, totul se schimbă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și mai lungă înainte ca jurnalistul confuz să remarce timid: „Dar suntem în ianuarie, domnule Bogaards.“ Finalmente, după o altă lungă tăcere, Bogaard, cu o voce pierdută: „Oboseala...“ Ceea ce era urmat de o altă pauză foarte lungă, apoi într-o șoaptă abia audibilă: „Indigestie.“ Însă oamenii făceau așa de mulți bani (existau destule dezmembrări și pornografie pentru a satisface spectrul larg al fanilor mei, așa că romanul se regăsea pe toate listele de bestselleruri în ciuda cronicilor care se încheiau cu cuvântul „grețos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
E cam, hm...bipolar, i-am spus grădinarului. - Da, parcă ar avea o problemă...cumva, murmură grădinarul. N-am zis nimic. - O să ud locul ăsta cu furtunul... și să sperăm că nu se va mai întâmpla. (Ba da, am auzit șoapta pădurii.) Cam la atât s-a rezumat conversația noastră. Nu mai avea cum să ducă la altceva așa că l-am lăsat pe grădinar și când mă întorceam spre casă am auzit voci venind din partea casei noastre care dădea spre aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]