7,211 matches
-
despre viitorul ei soț. David o iubea, o respecta, era bun cu ea și așa mai departe, dar în frazele acestea nu era nimic destul de concret pentru ca Tom să își poată face o imagine despre el. Apoi, scăzând glasul până la șoaptă, Aurora a adăugat: — E foarte credincios. — Credincios? Ce fel de credință? a întrebat Tom, străduindu-se să nu pară alarmat. — Creștină. Știi tu, cu Iisus și tot restul. — Ce vrea să însemne asta? Aparține unui cult anume sau vorbim despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cum trebuie să arate. Obișnuiții locului la parter, în barul cu pian, sorbind din paharele cu martini sec. Cazinoul de la etaj, cu masa pentru ruletă și zarurile rostogolindu-se înăbușit pe plușul verde, crupierul de la masa de bacara vorbind în șoaptă, cu un accent străin, uleios. Sala de bal de la parter, cu separeuri de piele lucioasă și cântăreața scăldată în lumina unui reflector, cu voce afumată și rochie sclipitoare, argintie. Asta era recuzita care punea lucrurile pe roate, dar nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fotografii alb-negru agățate pe altul și nu mai mult de opt sau zece mese. Cu alte cuvinte, o tavernă liniștită și intimă, binecuvântată în plus cu o acustică tolerantă, care îți îngăduia să te auzi chiar și când vorbeai în șoaptă. Pentru Harry, locul trebuie să fi avut ceva din confortul și intimitatea unui confesional. În orice caz, aici prefera să se confeseze - mai întâi față de Tom și acum față de mine. În ce-l privea, cunoștințele mele despre existența lui prebrooklyniană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
destule ori ca să învățăm pe dinafară fiecare propoziție. De fiecare dată când îi auzeam vocea, mi se părea un pic mai disperată, un pic mai tensionată, un pic mai speriată. Vorbea încet, abia ridicând glasul la mai mult de o șoaptă de la început până la sfârșit, dar cuvintele erau atât de ucigătoare, încât aveau impactul unui urlet. Tom. Eu sunt, Rory. Sun de la un telefon public și n-am prea mult timp. Știu că probabil te-ai săturat de mine, dar îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Elena Marin Alexe ! Să hoinărim pe Calea Lactee.... Ca doi nechemați, neînțeleși, Nevăzuți și neiubiți de nimeni, Decât de El si de astre. Hai! Vom bate la porțile nopții Învăluite în horbote diafane, Neatinse decât de șoapta gândului, Până ne vor auzi zorile. Hai! Să pășim pe dantelăria norilor, Gând în gând, inimă în inimă, Și poate, într-un târziu de clipă, Vor sări lacătele, din calea Luminii. Hai! Vom aduna în brațe curcubeie, Clătindu-ne ochii
Hai by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83238_a_84563]
-
cum apare la ușă, o cheamă pe nume și-apoi dispare ca un abur risipit de vânt. Doamna a leșinat și, după cum au primit apoi depeșă, exact în același moment, la Milano, bărbatu-său murise subit. Pavel a povestit în șoaptă un lucru la modă, mai ales între servitori, despre fata în casă care-i spusese stăpânului ei cum a visat că un turc rănit a îngropat aur la rădăcina corcodușului din curtea lui, iar omul săpase și, într-adevăr, banii
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
bine, și din când în când cânta uitându-se la mine, dar degeaba, n-am înțeles absolut nimic în afară de cuvântul signorina. La un moment dat și-a întors însă ochii și spre domnul Crețu, iar papa mi-a spus în șoaptă că era vorba de un furt și-o casetă sau așa ceva. Signor Giuseppe a fost entuziasmat, ne-a îmbrățișat pe toți de bucurie, se pare că a asistat chiar la premieră, la Torino (sau o fi zis Milano?). Am descoperit
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
manșon de blană albă. Urăsc manșoanele, fiindcă e ca și cum aș avea mâinile legate. Și nici nu mai sunt la modă. Nicu nu i-a adus lui Jacques nimic, cică s-a produs o încurcătură și îi tot explica ceva în șoaptă. Așa că eu am propus ca din cadourile noastre nenimerite să facem în zilele următoare o tombolă, dar tuturor li s-a părut o propunere deplasată și m-au privit consternați. Catastrofă generală, și-a băgat Aghiuță coada. În fine, capitolul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
doctorului Gerota cu razele X, de când s-au descoperit microființele și se știe cum arată acele vietăți ciudate care sunt responsabile de epidemii, de exemplu microbul influenzei, care a omorât atâția oameni în adolescența mea... ăăă... de când poți vorbi în șoaptă și un om aflat la sute de kilometri te aude de parcă șade lângă tine, de când vezi luna cu telescopul... de când se fac atâtea încercări de zbor în afara zeppelinului și sunt încercări ca hipo-mobilul să fie înlocuit cu auto mobilul, așadar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
îl privi fără să se fi înmuiat. Când și dacă voia, îi paraliza pe cei din jur cu ochii, era în stare să poruncească fără să deschidă gura. Nu ridicase niciodată mâna asupra cuiva, își stăpânea vocea coborând-o până la șoaptă, dar obținea orice mai repede decât cei care foloseau metodele... vechi. Avea o ținută care impunea până și borfașilor, cu atât mai mult lui Petre, care nu era borfaș. — Io l-am luat, să trăiți. — Ce? — Bortmoneul. — Și? — L-am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
prrimit papa invitație pentrru toată familia și am cerrut eu să vii și tu, Iulia a zis că îți dă costumul meu de gală de acum doi ani, nu l-am purrtat decât de două orri, e nou-nouț. Adăugă în șoaptă că Iulia și Alexandrru „sunt amorrezați“, iar Nicu îi spuse, dându-și un aer dezinteresat, că știe de mult. Doctorul Margulis recomanda ca atunci când ești bolnav să te gândești mereu că te vindeci și să-ți repeți fără contenire: trebuie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Sinod. — Și Sfinția voastră ce zice? încercă conu Costache să vorbească cum se cuvine. A furat-o Mitropolitul? — Să nu ne facem păcate cu limba, aruncând cu noroi într-un slujitor al bisericii, replică sever părintele. Apoi îi spuse în șoaptă, privind în jur, să nu mai audă cineva: Eu sunt cu totul de partea Prea Sfinției Sale Mitropolitul, dar nu pot nici în gând să pun la îndoială o hotărâre a Sinodului. Aici și-a vârât coada Ăl de pe comoară. Mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ce pâlpâie ușor Și-ncetul mă cuprinde asprimea clipelor de dor În noaptea lungă și geroasă Stau singur și uitat într-un ungher de casă. În noaptea lungă mă gândesc la cei plecați: Părinți, prieteni, rude și la frați. În șoaptă parcă le răsuna cântul Împrăștiat apoi în zare, când pornește vântul. Acum sunt trist și-adorm cu tine-n gând Și te zăresc mergând pe o alee suspinând. Se-aude iar în noapte cântul tău de dor Ce se oprește
Lunga noapte by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83186_a_84511]
-
voltaic al vieții. Din soluție salvatoare, iubirea a devenit, vai, o problemă. În SUA, homosexualitatea este ceva normal, iar gestul curtenitor față de femei - o infracțiune. În esență, iubirea este o inefabilă rugăciune. Nici poezia și nici iubirea nu mai sunt șoapte rostite sub patrafir. Drapelul care flutură la despărțire în inimile tuturor îndrăgostiților este, de fapt, o batistă. Să facem din iubire marea revanșă la adresa morții. Multe capodopere își au sorgintea în tulburătoare seisme erotice. După un timp, în cuplurile de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
renunțat la stadiul de noviciat. Anticoncepționalul ideal pentru persoanele în vârstă poate fi nuditatea. Flirtul - o avancronică a iubirii. Epoca noastră va conduce omenirea pe drumul iubirii. Sau va duce iubirea pe ultimul ei drum. Mint și îndrăgostiții. Dar în șoaptă. Tinerii privesc cu superioritatea statutului lor de îndrăgostiți. Iubirea este o pălălaie care îți frige inima, ori îți arde casa. FERICIRE Rezistă la intemperii fericirea cu formula chimică cea mai simplă. Am bănuiala că fericirea nu se află pe Pământ
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
inverse : iau de la săraci și dau la bogați. Nu putem acuza pe nimeni. Suntem coautorii epocii noastre. În ciuda tehnologiilor avansate, procurarea hranei ne fură mai mult timp decât în comuna primitivă. Civilizația actuală este a tam-tam-ului. Am uitat ce înseamnă șoapta. Am luat-o creanga prin sistemul solar. Pentru că ne a rămas planeta prea mică. Se pare că între barbarie și civilizație există o perpetuă rocadă. Specialiștii spun că 20% dintre pământeni sunt marcați psihic. Ne vom înțelege, probabil, ca lumea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
apar și când succesul de librărie îl întrece pe cel de supermarket. Norocul nostru e că poezia rămâne plantă perenă. În librării apar zilnic stoluri de cacofonii gureșe. Îngerii și - au uitat harpele pe Pământ. În poezia clasică descifrăm încă șoaptele zeilor. Arta - această muzică de fond a vieții. Va deveni arta o gaură neagră a condiției umane ? În literatura postmodernă nu mai există decât ușoare aluviuni de concret. Speranța salvării pare să fie în sufletele noastre și în cărțile altora
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
din ea. Cine o enervează oare pe privighetoare de cântă atât de frumos ? Chiar compromis de Iuda, sărutul rămâne o punte. A fi optimist presupune să aștepți încă întoarcerea Titanicului din prima cursă. Stăm bine ! Basmele au încă finaluri optimiste. Șoapta poate însemna discreție. Sau lașitate. Un oraș trebuie mirosit și dincolo de draperia turistică. Continuă să nesocotească măsura geniile. Și nebunii. Don Juan a întâlnit în calea lui numai femei. Dar dacă se izbea și de o carte ? Capul sus ! Vomită
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în firmă el este Alfa și Romeo. Dacă nu te temi de consecințe, înseamnă că ești bufon. Sub o guvernare corectă, e rușinos să fii sărac. Sub una proastă, e jenant să te îmbogățești. În materie de comunicare, arta preferă șoapta, politica - urletul. Suferința are gravitate, nu stil. Când revolta devine pedagogie, înseamnă că i - au apărut peri albi la tâmple. Realitatea este, de fapt, votul majorității. Cu ce autoritate poți să - l judeci pe cel care se întoarce din Infern
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lasă să ne descurcăm” prin noi înșine”.. Puțini oameni reușesc să transforme suferința în curaj. Nu-mi inventariez dușmanii, ca să nu le dau ideea unei coaliții. Doar în statistici femeile sunt mai slabe. Stăm bine! Basmele au încă finaluri optimiste. Șoapta poate însemna discreție sau lașitate. Un oraș trebuie mirosit și dincolo de draperia turistică. Continua să nesocotească măsura geniile, și nebunii. Capul sus! Vomită și ia-o de la alt capăt. Cel mai convingător discurs este victoria. Când învingi și în artă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ca și cum ar oferi un briliant unui bun prieten, înainte de a-l părăsi definitiv, adică, cu o mișcare a brațului care voia să însemne: Doar atât, altceva să nu mai îndrăzniți!" și, fără a lăsa timp de replică, se adresă în șoaptă să audă numai ei: oropsiții, neajutorații, milogii. Poftim! Însă de la studenți "amărâți", sublinie cu o fină ironie cuvântul amărâți, nu luăm bani! Cei doi studenți "amărâți" în general, deveniră mai optimiști și în special cel de la I.S.E.P. care, prinzând curaj
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ei: oropsiții, neajutorații, milogii. Poftim! Însă de la studenți "amărâți", sublinie cu o fină ironie cuvântul amărâți, nu luăm bani! Cei doi studenți "amărâți" în general, deveniră mai optimiști și în special cel de la I.S.E.P. care, prinzând curaj, ripostă tot în șoaptă. Nu știm cum să ne spălăm obrazul. Vă rămânem datori. Fetele însă căutau să asculte slujba cu pioșenia cuvenită. Era ora douăsprezece noaptea, un moment de răscruce între ziua ce a trecut și cea ce va să vină. Numai vocea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
făcu pe Bidaru să presupună că era vorba de doi îndrăgostiți ceva mai întârziați, care și-au dus dorul unul altuia pentru că nu s-au văzut cam demult și acum, în sfârșit, au prins această fericită ocazie. Discutau ceva în șoaptă degajat, fără a gesticula, ca toți cei care merg des cu trenul și sunt familiarizați cu acest mijloc de transport în comun. Într-un cuvânt, se simțeau ca în propria lor casă. Chiar din primul moment, Bidaru a avut impresia
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de care ați amintit, este soția mea cu care de aproximativ treizeci și doi de ani, fără întrerupere... În clipa aceea, cu o mișcare afirmativă a capului, dublată de un zâmbet abia schițat, îi întrerupse discursul și confirmă aproape în șoaptă afirmațiile soțului la care adăugă: O scurtă completare: Noi eram alături, la masa din grădina cu mult verde, cu bere rece și mici calzi pe ea, în prima săptămână de căsătorie, iar acum s-au împlinit de atunci treizeci și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
rămuroși, străjuiesc de jur împrejur ograda. În spatele dâmbului și dilavale de gard, de jur împrejur, începe pădurea, adâncă, fară sfârșit, în mare parte necălcată de picior omenesc. De-a lungul gardului , bătrânii copaci își foșnesc frunzele ca un cântec de șoapte, neauzit. Un gorun rămuros, în partea stângă a casei, adăpostește o fântână cu ciutură... ... În ceardac, lângă dereg, bătrânul Toma, bolnav, tăcea, fuma și se gândea... se tot gândea la nora lui, la fata lui, cum îi plăcea să-i
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]