13,876 matches
-
ci acte de observație care produc "fenomene". Bohr crede că raționamentul științific trebuie să părăsească ideea unei realități fizice elementare, cu existență independentă de procesul de observație: fără observație, fără unitate de măsură nu există realitate. Idealul fizicii clasice este abandonat: "Este greșit să crezi că scopul fizicii este de a afla cum e construită natura. Fizica se preocupă doar de ceea ce putem spune despre natură." Altă reacție notorie aparține lui Wolfang Pauli: "Este probabil ca, la ora actuală, orice fizician
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
acelora care observă cu ironie că este incapabil să spună cum ar arăta o astfel de lume, el le amintește că ființele umane n-au nevoie de un proiect, nici de o utopie ca să transforme, să creeze o bifurcație, să abandoneze această lume și să înceapă să inventeze o alta. U este omul contingenței și impermanenței. Speranță tragică. Cei care îl întîlnesc spun că e puțin nebun. Pentru marea majoritate este un incomod. La sfîrșit, îți propun, cititorule, un exercițiu de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
care, din întâmplare, era și supus străin!), nu putea fi acceptat de Sturdza, cu atât mai mult cu cât era vorba de un produs căutat pe piață și necontestat de consumatori. Se pare că, în cele din urmă, petiționarul a abandonat acest proiect, chiar dacă prezentase amintitele mostre de lumânări, probabil din lipsă de timp, dacă nu cumva vor fi intervenit alți factori; oricum, la 8 noiembrie 1842, încă se adresa Vistieriei, cerându-i hrisov formal pentru materializarea proiectului său industrial, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
ori cu mari cheltuieli", fără ca orașul să aibă suficientă apă potabilă cu altul nou, care "în orice privire este mai deplin, mai potrivit cu trebuința și de o trăinicie mai statornică". De altfel, trebuie spus că nu era prima oară când abandona modestia spre a-și etala meritele se pare ignorate, sau insuficient apreciate, de beneficiarii serviciilor sale. Bunăoară, imediat după renegocierea clauzelor contractuale, "prin grea învoială", cu proprietarii fabricii din Ruskberg, la 4 martie 1846, scriind Epitropiei despre "noua dovadă de
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
teoriei economice sînt evidente și nu au nevoie să fie supuse discuției sau procedurilor experimentale de respingere sau de verificare a validității lor. Este suficient ca ele să fie enunțate, pentru a fi recunoscute ca evidente. Apriorismul a fost astăzi abandonat de către marea majoritate a economiștilor. I se poate totuși afla un ecou în școala austriacă modernă, în operele lui K. Menger, L. Von Mises și F. Hayek. După ei, ceea ce conferă științei economice un loc particular atît în sfera cunoașterii
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Lakatos, filosof și istoric al științei, ostil "sociologismului" lui Kuhn, se apropie de pozițiile popperiene și construiește o teorie a evoluțiilor științifice, permițînd o restructurare rațională a căilor și modalităților de dezvoltare a cunoașterii. El consideră că Th. Kuhn a abandonat orice disciplină de evaluare rațională a teoriilor și că a făcut din sociologie o "psihologie de masă". Este o judecată contestabilă, dar care îl conduce la elaborarea unei metodologii ce se vrea riguroasă și se ambiționează să garanteze obiectivitatea demersului
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Această abordare "cardinală" a utilității conduce către un principiu care devine fundamental pentru analiza economică modernă: alegerile individuale rezultă întotdeauna dintr-o egalizare a costurilor și avantajelor legate de diferitele posibilități oferite. Totuși, la începutul secolului XX, abordarea "cardinală" este abandonată. Teoria curbelor de indiferență, dezvoltată de italiano-elvețianul Vilfredo Pareto, propune în schimb o abordare "ordinală", în care individul nu mai este considerat capabil să măsoare nivelul utilității, ci doar poate să indice o ordine de preferințe. Această teorie constituie un
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
se obțin diferite curbe ale cererii. Se pot construi trei tipuri de "curbe Engel", cărora li se asociază adesea anumite categorii de bunuri sau servicii: a) bunurile "inferioare" (curba D1): efectul-venit este negativ. Ameliorarea nivelului de trai determină consumatorii să abandoneze aceste bunuri, considerate inferioare, în favoarea bunurilor de calitate mai bună; b) bunurile "normale" (curba D2): efectul-venit este pozitiv și consumul crește la fel de repede sau ceva mai puțin repede ca venitul. Astfel, Engel estimează că, atunci cînd nivelul de trai crește
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
norme. Într-adevăr, ultimul postulat este discutabil și a fost, de altfel, intens criticat în literatura de specialitate. Este adevărat că pare puțin acceptabil faptul de a limita orice alegere publică la o comparație între doar două soluții. Dar chiar abandonînd această condiție contestabilă, nu se rezolvă imposibilitatea revelată de către Arrow. 14.2.3.2. Teorema imposibilității a lui Sen Amartya Sen (în 1970) reia problema pusă de Arrow, renunțînd la al cincilea postulat. Potrivit concepției sale, o regulă a alegerilor
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
cu deformări de tot felul, aplicări parțiale sau cu însăși utilizarea periodică a ideilor ca pretext pentru a face cu totul altceva decît ceea ce ele propun. Pe de altă parte, decizia economică pe care puterea centrală o întîrzie sau o abandonează este numai parțial și inegal recuperată de către structurile economice descentralizate, aflate în stare incipientă. Dinamica triadei: stabilizarea macroeconomică schimbări instituționale restructurare microeconomică este pentru noi foarte lentă. Economia de piață are nevoie de instituții și de o putere pentru a
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
diferite sau complementare, care să țină seama de toate aceste schimbări de perspectivă, întîrzie să apară, ceea ce ne constrînge la a continua să gîndim prin intermediul celei vechi, chiar conferindu-i o formă detotalizantă, descentrată, multiplă. Nu e vorba de a abandona sau a aboli subiectul ca atare, ci de a-l reconcep tualiza, de a-l regîndi în poziția sa deplasată, decalată și de a-i rearticula relația cu practica discursivă, îndeosebi, în cazul discutat aici, cu practica scriiturii. Identificarea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
întîmplă uneori să-mi fac ceea ce aș numi 'examenul de identitate', așa cum alții își fac examenul de conștiință"... Exilul nu este neapărat sinonim cu viața dublă. E adevărat că, la fel ca prietenul său Cioran, Fondane a simțit nevoia să abandoneze limba română pentru cea franceză, în aceeași modalitate oblică, primul, în timp ce îl traducea pe Mallarmé în română, al doilea, publi cînd un text în franceză într-o revistă românească (în 1925, Exercice de français, în "Contimporanul")! Și totuși, identitatea sa
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
aventurier, responsabile cu sensul alegoriilor și al observațiilor exotice, se combină cu analistul tăios, impecabil, care-și presară operele cu teorii cerebrale, uneori în exces. De partea cealaltă, clar-obscurul unei derive baudelairiene pe fond de inteligență casantă a unui copil abandonat de părinți, absolvent șomer al Școlii de agronomie, plonjînd în anxiolitice și alcool, trecînd printr-un spital psihiatric înainte de a deveni inginer informatician la Adunarea națională și apoi, foarte repede după publicarea primelor sale eseuri, poezii și romane, scriitorul-far al
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cu o traversare periculoasă a biofizicii și beatitudinile infantile ale mișcării New Age, omenirea ar trebui să găsească altceva, înainte de a se transforma în pulbere? Eroii lui Houellebecq sunt doi frați vitregi, Michel și Bruno, de circa patruzeci de ani, abandonați în copilărie de o mamă plecată să-și desăvîrșească eliberarea sexuală în Statele Unite, crescuți de o bunică în spiritul elitismului republican și al străpungerilor libertare ale anilor '60. Primul dintre ei, biolog de vîrf, este convins că lumea a intrat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
din Paris. El, botanistul care se destina normalității, fuge într-o clipă din căsătoria sa și începe să o aștepte. Ea, înalt funcționar, mereu grăbită, este o femeie "juridică", locuită de Lege și care nu-și recunoaște dreptul de a abandona soț și copii pentru un sentiment atît de special ca iubirea. Și totuși, i se dăruie cu toate frenezia unei femei cerebrale, cu toate fantasmele unei intelectuale și cu toate naivitățile unei romantice incurabile, acceptînd chiar să facă un al
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
un cătun corsican pierdut, barul local devine centrul provizoriu al unei mutații profunde, al unei schimbări de lume. Spre surpriza generală, doi dintre cei mai răsăriți fii ai satului, care reușiseră în studiile lor filosofice pariziene, decid subit să le abandoneze și să revină, leibnizian, la cultivarea propriei grădini. Atîta doar că lucrurile nu se desfășoară deloc așa cum își imaginaseră cei doi noi proprietari ai barului, care pare să reactiveze răni adînci, sau să incite la profanări ireversibile, mergînd pînă la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
profesor, renumitul scriitor Harry Quebert, est acuzat de uciderea Nolei, cu treizeci de ani mai devreme. Corpul adolescentei de 15 ani a fost găsită în grădina lui. Convins de inocența mentorului său, care fusese îndrăgostit nebunește de Nola, Marcus își abandonează orice altă preocupare pentru a-și desfășura propria anchetă în New Hampshire și a-l salva pe Harry. Ceea ce se dovedește a fi deosebit de complicat, căci zonele de umbră și fantasmele înșelătoare se acumulează pe măsură ce avansăm în acest thriller palpitant
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de fantezie pură. Dacă se așează la locul lor în construcția narațiunii, nu le întreabă de unde vin. Pretextul romanului e însă unul real, istoric. La jumătatea secolului al XIX-lea, un tînăr matelot breton, de 18 ani, Narcisse Pelletier, este abandonat pe o plajă din estul Australiei, după ce se îndepărtase de vasul său în căutarea unui punct de apă. Este recuperat de un vas englez șaptesprezece ani mai tîrziu: era aproape gol, tatuat, asemenea bărbaților din tribul care îl adoptase și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pe care autorul nu le mai vrea, cea care alege un final pentru povestire. Te trezești astfel, vrînd nevrînd, con fruntat cu Marie Saint-Aubain, pe care nu-ți vine neapărat s-o salvezi, dar pe care ești incapabil s-o abandonezi. Pasajul ar fi hilar dacă nu ar fi tragic: iată un cititor obișnuit, îndreptîndu-se liniștit către sfîrșitul cărții și care se trezește deodată interpelat (cu majuscule) de eroina care nu mai vrea să moară și care se agață cu disperare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
opinia lui Habermas conform căreia acest proiect este neîncheiat și că ar exista o anume datorie în a-l relua și eventual îmbunătăți. În acest sens, argumentul lyotardian este acela că "proiectul modern (de realizare a universalității) nu a fost abandonat, uitat, ci distrus, "lichidat". Există mai multe feluri de distrugere, mai multe nume care o simbolizează. "Auschwitz" poate fi luat ca un nume paradigmatic pentru "neîmplinirea" tragică a modernității"118. Definind postmodernul drept "starea culturii în urma transformărilor care au afectat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
atât, acest lucru ar conduce și la renunțarea la o serie de noțiuni care au constituit istoria democrațiilor și care sunt încă utilizate cu succes în privința criticării instituțiilor socio-economice. Astfel, "scriitorii francezi pe care îi critică Habermas sunt gata să abandoneze opoziția dintre "consensul adevărat" și "consensul fals" sau dintre "validitate" și "putere", pentru a nu fi nevoiți să spună o metapovestire în vederea explicării termenilor "adevărat" sau "valid". Dar Habermas crede că dacă renunțăm la ideea de "argument mai bun" ca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
bazat pe retorică și stil. A doua categorie pune accentul pe particula "modern" și lecturează postmodernismul în termenii unei mutații în interiorul modernismului însuși. Aici sunt incluși gânditorii care combină discursul modern cu cel postmodern și chiar dacă utilizează categoriile postmoderne, nu abandonează nucleul dur al caracteristicilor moderne, ci le regândesc prin intermediul mijloacelor radicalizate. În pofida defectelor poziționării și radicalismului postmodernismului extrem, el are o serie de virtuți care rezidă în special în capacitatea de "a ne forța să regândim presupozițiile de bază, metodele
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
îndepărtează de modelul marxist-semiotic din primele lucrări și care accentuează contururile unei lumi noi, de cele mai multe ori slab definite. Aceasta este perioada în care este subliniată distanțarea sa față de modernitate, astfel încât analizele și stilul observate în primele lucrări vor fi abandonate pe motivul irelevanței lor pentru o analiză pertinentă a societății contemporane. Etapa discursului postmodern începe în jurul anului 1980 și se concentrează pe descrierea personalizată a noilor forme de tehnologie, artă, discursivitate, societate. Vocabularul postmodern baudrillardian va cunoaște acum o dezvoltare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
vieții cotidiene. Chiar din prima sa lucrare, autorul francez accentuează importanța semnificațiilor culturale în cercetarea sistemului obiectelor, deoarece "fiecare dintre obiectele noastre practice e legat de unul sau mai multe elemente structurale, însă într-un anume fel aceste obiecte își abandonează continuu structuralitatea tehnică în folosul unor semnificații secunde, alunecând din sistemul tehnologic în sistemul cultural"420. În acest sens, Baudrillard descrie modul complex de relaționare dintre cultură, semne, economie în interiorul vieții de zi cu zi, demers pe care îl va
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
poate pune problema filosofiei ca episteme, îi sunt asociate în mod clasic, de acum, numele și scrierile lui Jacques Derrida. Universul nietzschean unde nu există fapte, ci doar interpretări, este reluat de către Derrida sub forma universului descentrat. Filosoful deconstructivist nu abandonează complet forma ajutătoare a punctului central, ci, demonstrând că acesta nu reprezintă decât o construcție a minții noastre ce implică, din punct de vedere logic, înlocuirea unui "centru" cu un alt "centru" drept posibilitate, el cere întreprinderea unei examinări critice
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]