9,186 matches
-
material tip întrebare/răspuns pe site-ul BBCNews. Producătorii au actualizat permanent site-ul de știri și pagina specială de Web dedicată evenimen tului, care a inclus și tweet-urile cele mai bune trimise de utilizatori cu hashtag-ul #BBCBudget. Pagina România Actualități, întreținută de echipa de la romaniaactualitati.ro, siteul radioului public de știri, avea în ianuarie 2012 peste 2.300 de likeuri, plus un cont de Twitter cu vreo 400 și ceva de abonați. Rador, agenția de presă a radioului public, avea
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
1958 este acuzat de estetism și „demascat“ în Scânteia pentru tentativa de „subminare a bazelor literaturii socialiste“. Arestat în 1961, e deținut politic la Jilava. Eliberat în 1964, devine redactor la Luceafărul (1965-1967) și Viața românească (1968 -1971). Revine în actualitatea critică prin volumul Scriitori moderni (1966). În 1968, publică Poezia lui Eminescu (scrisă încă din 1953 din perspectiva „criticii profunzimilor“ și, totodată, unul dintre „corpurile delicte“ în procesul său politic). Volumele sale de critică, în special Însemnări critice (1970), Engrame
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
vârstă cu noi sau poate un pic mai mare, a cărui urmă dispare foarte repede din memoria mea și despre care cred a fi auzit că, după război, trăia în Franța. Toți trei erau, față de mine, moderni, plini deja de actualitatea literară, mai ales franceză. Manițiu îl știa bine pe Baudelaire, pe Verlaine, chiar pe Mallarmé (nu începuse încă pentru liceenii români moda Rimbaud): venit de la Aiud, eu știam, prin suplimentul literar al revistei L’Illustration, de... Lucie Delarue-Mardrus (aveau să
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de... Lucie Delarue-Mardrus (aveau să mai treacă ani până când să mă pierd în cele O mie și una de nopți traduse de soțul ei, doctorul Mardrus); dar, ca să fiu drept, datoram acestei publicații (La Petite Illustration), la rândul meu, o actualitate: cunoașterea teatrului parizian contemporan, cu actorii, regizorii și autorii lui faimoși: Louis Jouvet, Charles Dullin, Jacques Copeau, cei doi Pitoëff, dramaturgii - de la bulevard la poezie - de la Édouard Bourdet la Giraudoux, de la Henry Bernstein la Jean Anouilh. Aveam și eu zestrea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Anouilh. Aveam și eu zestrea mea... Poeziile lui Manițiu semănau cu cele care făceau succesul și modernitatea lui Ștefan Baciu: eclectică și proaspătă în același timp. Misteriosul și azi pentru mine „polonez“ sau „rus“ poseda o remarcabilă bibliotecă franceză de actualitate, literatură și eseistică în Editurile Grasset, Stock, Gallimard (de la el am împrumutat și citit Un Nouveau Moyen-Âge de Berdiaev, poate pe Șestov, poate pe Maritain, poate pe Nietzsche, al cărui Antichrist îl citisem în românește, din biblioteca tatei, într-o
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
II-lea). În această publicație (unde colaborau și destui criptocomuniști în postură de fini intelectuali) mi-am făcut debutul de eseist, în vreme ce eram elev în ultima clasă de liceu, dând la tipar mai întâi un text despre Erasmus, a cărui actualitate o deduceam din Lauda nebuniei, citită de mine cu delicii într-o versiune franceză frumos ilustrată cu gravuri de epocă; apoi, un text despre Aneta Pascu, eroina imbecilă din romanul Rădăcini de Hortensia Papadat-Bengescu, nu prea de mult apărut: o
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
într-o gazetă din România un interviu acordat de Petre Țuțea nu mult înaintea morții, în care sărmanul om mai vorbea, cu naiva convingere a cuiva de o viață întreagă afectat de un morb ciudat, de „iudeo-masoni“ ca de o actualitate și făcând elogiul lui Corneliu Codreanu, ca și cum ar fi fost scuturat de un acces). A apărut și o revistă studențească, intitulată Curțile dorului (după un titlu al lui Blaga), din al cărei colegiu de redacție am făcut și eu parte
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Natalia Soare Studiu introductiv de Ion I. Ionescu INSTITUTUL EUROPEAN 2008 Pentru Corinne Studiu introductiv Sunt numeroase lucrările recente în care autorii caută să identifice problemele orașelor și posibilele lor soluții 1. Între ele, cartea lui Thierry Oblet, de o actualitate "arzătoare"1, descrie, explică, face inteligibil "modelul francez" al devenirii orașului, modul în care au reușit autoritățile orașelor să le facă să devină ceea ce sunt, ce au întreprins, cu ce mijloace au făcut față problemelor ridicate de expansiunea urbană, cum
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cu virtuți funcționale punea însă o problemă: cum să fie inserată cunoașterea în luarea deciziei politice fără a contraveni exigenței suveranității populare? Din această perspectivă, faimoasele politici urbane ale anilor 1960 ridică problemele modernizării democrației, probleme care rămân mereu de actualitate. Modernismul acestor politici rămâne marcat de ideologia tehnocratică a planificatorilor și organizatorilor mediului urban. Solicitată formal, participarea locuitorilor era suscitată doar în contextul preocupărilor funcționale de guvernare a unei societăți devenite prea complexă pentru a răspunde doar la comanda centrală
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
sub președinția lui Olivier Guichard, primarul localității La Baule) poartă numele A trăi împreună (Paris, La Documentation française, 1976, p. 118). Raportul Guichard propune o reflecție asupra mizelor și pericolelor contractualizării acțiunii publice. În multe privințe, această analiză își păstrează actualitatea. Raportul enunța principalele fundamente ale descentralizării ce avea să vină: • suprimarea tutelei prefectorale în favoarea controlului legalității de către un tribunal administrativ; • descentralizarea competențelor cu scopul de a evita orice confuzie între responsabilitățile diferitelor nivele ale colectivităților locale (se știe că, în
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
aplică decât cu foarte mare greutate operei imense a lui Haussmann, aceasta neglijând impactul lucrărilor sale asupra locuitorilor din capitală și periferie. Invers, la ora "proiectului orașului", raportarea la imperativele igienei și salubrizării care caracterizau "poliția orașului" rămâne mereu de actualitate: numeroase operațiuni de renovare urbană se revendică astăzi de la acestea. Experiența muncitorilor din Paris sub Haussmann, progresele în privința igienei publice și câștigurile în materie de confort aduse unui sit erau departe de a fi împărtășite de toți cei care locuiau
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
criticat în epocă, Haxthausen a fost un vizionar, valoarea cercetărilor sale fiind ulterior recunoscută. Considerând scrierile anterioare consacrate comunităților sătești ca fiind eronate, el s-a aplecat în exclusivitate asupra realității întâlnite pe teren, de aici decurgând și continua sa actualitate pentru cercetătorii vieții sociale. Haxthausen și Rusia Dată fiind ostilitatea întâmpinată în Prusia, Haxthausen se vede nevoit să caute alte surse de finanțare pentru a-și continua studiile. Ca mulți alții dinaintea sau din timpul său, el își îndreaptă atenția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
rândul ei, proprie anumitor epoci. Față de ceea ce transmite tradiția, fiecare epocă are propria prismă de interpretare și de selectivitate. Fiecare epocă va căuta răspunsuri la propriile îngrijorări, puncte de sprijin pentru propriile viziuni. De pildă, epoca postbelică a readus în actualitate preocupările și interogațiile în legătură cu „democrația de masă”. „Existența unor mijloace de comunicare în masă extrem de puternice se află în inima acestor probleme, pentru că prin intermediul lor opinia publică a fost vizibil modelată și direcționată, adesea prin mijloace discutabile și pentru scopuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
grupuri contestatare, pentru că înțelesurile sunt produse într-o varietate de contexte. În căutarea unei noi definiții a comunicării Studiile culturale britanice transformă problemele de comunicare într-o prioritate indiscutabilă. Faptul este absolut justificat. Nu numai că problematica respectivă intrase în actualitatea cercetării, dar domeniul îmbrățișat de studiile culturale britanice - cultura, dominarea, represiunea, audiența - solicita o adâncire a problemelor de comunicare. Williams este cu totul nemulțumit de abordările unilaterale ale comunicării ca proces de transmitere, de supralicitare a importanței pe care o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
selective (Schramm). 8. Teoria disonanței cognitive (Festinger), studiile cu privire la difuzarea inovațiilor (Ryan și Gross, continuate de către Rogers). 9. Teoria învățării sociale (Bandura). 10. Teoriile privind difuzarea știrilor și competiția dintre rețelele interpersonale și mass-media (Deutschmann). 11. Teoriile privind criteriile de actualitate - newsworthiness criteria (Galtung și Ruge). 12. Teoriile privind raportul dintre mass-media și dezvoltare (Schramm, Lerner). 13. Ipoteza decalajului cognitiv (Tichenor, Donohue, Olien). Beneficiind de infrastructura instituțională și de cercetare edificată de către Schramm, studiile despre comunicare nu vor mai avea caracterul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
și 1993. Interesul publicului pentru ziare era mult mai ridicat decât urma să ajungă cel pentru televiziune. Apariția Evenimentului zilei a însemnat impunerea presei de scandal (tabloidă), deși în continuare se abuza de vechiul limbaj ceaușist și de readucerea în actualitate a temelor vechiului regim. În ’93-’94 asistăm în media la monopolul de stat al audiovizualului. La puțin timp după Revoluție, Societatea Română de Radiodifuziune și Televiziunea Română erau cele mai mari și mai puternice instituții din audiovizual: „A devenit aproape
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
la monopolul de stat al audiovizualului. La puțin timp după Revoluție, Societatea Română de Radiodifuziune și Televiziunea Română erau cele mai mari și mai puternice instituții din audiovizual: „A devenit aproape un ritual: seară de seară, părinții mei se uită la Actualități la TVR” (Bianca Iuga) sau „Bunicii sunt fideli emisiunii de Actualități a Televiziunii Române. De asemenea, ei urmăresc săptămânal «Dallas» și în fiecare joi « Ceaiul de la ora 5»” (Andreia Radici). O concurență anemică făceau instituțiile media private în ’93-’94: televiziunea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Societatea Română de Radiodifuziune și Televiziunea Română erau cele mai mari și mai puternice instituții din audiovizual: „A devenit aproape un ritual: seară de seară, părinții mei se uită la Actualități la TVR” (Bianca Iuga) sau „Bunicii sunt fideli emisiunii de Actualități a Televiziunii Române. De asemenea, ei urmăresc săptămânal «Dallas» și în fiecare joi « Ceaiul de la ora 5»” (Andreia Radici). O concurență anemică făceau instituțiile media private în ’93-’94: televiziunea SOTI ori Radio Contact și ProFM. Notițele studenților din 1993-1994 sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
2) Incertitudinile rezidențializării (fr. de la residentialisation); 3) Viață și rezidență - ordine, calm și urbanitate; 4) Practici de coabitare și civilitate și 5) Gestionarea spațiilor comune. În continuare ne vom opri doar asupra temei „spațiilor intermediare”, pe care o considerăm de actualitate și interes, în același timp, inclusiv pentru spațiul urban românesc în plină expansiune din nou. Această temă este puternic corelată cu cea a vecinătăților urbane, după cum se va vedea în continuare. În studiul Spațiul intermediar: genealogia unui discurs (pp. 37-47
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
din punct de vedere pragmatic. Structurată pe șapte capitole, lucrarea realizată de Valerica Anghelache analizează principalele aspecte teoretice și metodologice privind schimbarea educațională, pe două dimensiuni majore: filosofică și procesuală, încercând astfel să faciliteze înțelegerea complexității acestei problematici de mare actualitate. Autoarea detaliază cu pertinență atât cadrul conceptual, destul de eterogen și complex, cât și chestiuni generale sau de nuanță legate de tema centrală abordată. Sunt trecute în revistă, cu acribie profesională, obiectivele și strategiile educației pentru schimbare, factorii și agenții schimbării
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
la nivelul organizației școlare ce cunoaște astăzi schimbări profunde. În acest context inovator, problematica schimbării educaționale, a capacității școlii de a se adapta și de a interioriza elementele acestei schimbări, se impune de la sine. Deși reprezintă un subiect de mare actualitate, privilegiat atât prin noutate, cât și prin provocările pe care le lansează, schimbarea în educație se dovedește a fi un proces mai dificil de operaționalizat decât se anticipase probabil, aceasta și datorită profundelor implicații psihologice. Ea operează nu doar la
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
importanța acestuia în procesul de dezvoltare organizațională a școlii românești. În acest scop lucrarea analizează principalele aspecte teoretice și metodologice privind schimbarea educațională pe două dimensiuni majore: filosofică și procesuală, încercând astfel să facilităm înțelegerea complexității acestei problematici de mare actualitate. Cadrul paradigmatic și cauzal al problematicii lumii contemporane devine astfel un reper major pentru analiza importanței educației pentru schimbare, nu doar din postura unei "noi educații", ci și ca posibilă strategie de depășire a inerțiilor comportamentale, manifestate la nivelul procesului
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
mult asupra revizuirii politicii de staff development, prin promovarea unor programe de formare centrate pe școală (E. Păun, 1999, p. 165). Motivația acestui demers stă în faptul că, de multe ori, programele de formare abordează o tematică inutilă sub aspectul actualității sale, punând în discuție aspecte perimate, deja cunoscute. Focalizarea programelor de formare continuă pe cerințele școlii ridică însă o altă problemă, legată de modalitățile concrete prin care se pot stabili aceste cerințe și de persoanele îndreptățite să realizeze acest lucru
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
care sunt posibilele pericole ce ar putea decurge din neacceptarea și/sau nepromovarea schimbărilor educaționale, care este rolul elevilor și al profesorilor în inițierea schimbării etc. Acestea sunt doar o parte dintre frământările generate de racordarea la problematica de mare actualitate a schimbării sociale și educaționale. Pentru soluționarea acestor aspecte este nevoie de stabilirea unor ținte strategice, a unor obiective care să se traducă ulterior în comportamente superioare, observabile. Acest aspect nu a scăpat specialiștilor care au anticipat atât "pericolele" pe
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
Promovarea creativității și inovației, a performanței, îmbunătățirea continuă a rezultatelor etc. f) La nivelul managerilor școlari: * Asigurarea unui management profesionist, performant la nivelul fiecărei instituții de învățământ; * Dezvoltarea unor strategii manageriale viabile, apte să răspundă condițiilor de eficiență impuse de actualitatea acestui domeniu; * Diagnosticarea mediului intern al școlii (misiune, obiective, comunicare, cultură și climat organizațional etc.), precum și a mediului extern al acesteia (relația cu comunitatea); * Dezvoltarea competențelor manageriale specifice; * Promovarea strategiilor de dezvoltare organizațională și a personalului didactic etc. g) La
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]