KorAP: Find »[drukola/base=adăuga & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...269 270 271 ...4097 >

102,424 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205

căpitan, trebuia să dea exemplu celorlalți. Pentru Tapú Tetuanúi, miticul Navigator Căpitan se transformă de la o zi la alta într-un fel de semizeu, împodobit cu toate virtuțile, fiindcă la bine-cunoscutul sau curaj și la incontestabilul sau talent marinăresc se adăugau o profundă umanitate și o stăpânire a pasiunilor nemaiîntâlnite la alți oameni. Dormea puțin, mânca puțin și era întotdeauna primul la ridicatul pânzelor, la aruncatul apei sau la tragerea pe punte a vreunui rechin periculos, de peste trei sute de kilograme. Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
spunând: —Vreau să vă fie foarte clar, în cazul că mi se va întâmpla ceva, că vom începe tatuajele de întoarcere pornind de la această insulă, care se găsește la unsprezece zile spre nordvest de Bora Bora. Remarcă uimirea celorlalți și adaugă: Prefer să fie astfel pentru că, dacă Vetéa Pitó va cădea cumva în mâinile dușmanilor, aceștia să nu ne poată calcă pe urme decât până aici. Buricul lui va reprezenta așadar Insula Mortului și, dacă vor ajunge aici, nu vor găsi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
în clipocitul valurilor care se loveau de scânduri, dar până la urmă ridică din umeri, recunoscându-și neștiința: — Pentru mine, un val nu e decât un val, răspunse. Dar eu nu visez să devin părintele copiilor Maianei. Dacă aș visa așa ceva, adaugă, probabil că m-aș concentra până când aș sesiza diferența dintre valurile astea și cele de ieri sau de săptămâna trecută. Tapú Tetuanúi încerca să găsească cuvintele prin care să-i arate cât de mult îi mulțumea pentru interesul pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
mai arunce nimic în mare, nici macar propria murdărie, insistând că aceia care nu se pot abține să facă învase, pe care aveau să le golească după trecerea pericolului. Unii rechini pot lua urma unei prazi aflate la o distanță uriașă, adaugă. Și cel mai bun lucru pe care-l putem face este să nu lăsăm nici o urmă a trecerii noastre. După ce dădu aceste indicații, închise la loc vasul care conținea restul de venin de Nohú, îl lega de o scândură, puse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
lor trebuie să fie foarte grele, îi explicase lui Roonuí-Roonuí, în prezența majorității oamenilor de pe vas. Și, în plus, trebuie să se oprească din loc în loc, ca să atace câte un sat sau ca să răpească femei. Făcu o scurtă pauză, apoi adaugă convins: Iar asta poate reprezenta un grav pericol pentru noi. — Un pericol? se miră Roonuí-Roonuí. La ce fel de pericol te referi? Cu cât îi ajungem mai repede, cu atat mai repede ne putem întoarce. —Să ne întoarcem? repeta Navigatorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
în insulele din sud nu poate măcar bănui ce vom găsi de-acum înainte. Este ca și cum lumea noastră s-ar fi sfârșit. Își drese glasul, căci era conștient de importanță momentului și, cu o voce mai severă că de obicei, adaugă: Vă spun aceste lucruri ca să vă fie foarte clar care sunt limitele mele, căci tot ce voi face începând de astăzi nu se va baza decât pe intuiție. Era evident că atât pentru Tapú Tetuanúi, cât și pentru restul celor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
primit sarcina să se-ndrepte către sud, spre arhipelagul Tubuai, al cărui rege era văr de-al doilea cu Pamáu. Făcu o scurtă pauză, căci dorea că ascultătorii lui să nu scape nici un amănunt al povestirii. În schimb îmi amintesc, adaugă în cele din urmă, ca tatălui meu i s-a părut o călătorie inoportuna pentru acea perioadă a anului, cu vânturi potrivnice, dar, după cum știți cu toții, moartea nu admite amânări și nu ține cont de direcția vântului, așa că am pornit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
avea? repeta Miti Matái, confuz. Nu trebuie să aibă neapărat un rost, la fel cum nu are nici un rost faptul că acum, aici, este o căldură de cuptor. Depărta mâinile ca si cum ar fi vrut să demonstreze că era ceva firesc, adăugând: În nord întotdeauna e mai cald, iar în sud, măi frig. —De ce? Cum adică... de ce? interveni iritat burtosul Oripo. Pentru că nimeni n-ar putea concepe o lume în care să fie frig în nord și căldura în sud. Așa sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
Chimé din Farepíti. Toate insulele se considera buricul lumii, îi atrase atenția căpitanul Mararei. Și înrealitate fiecare insula este buricul lumii pentru locuitorii ei, dar asta nu înseamnă că trebuie să se afle exact în centru. Eu am călătorit mult, adaugă el, fără aroganță. Și am ajuns la concluzia că adevăratul centru al lumii trebuie să se găsească într-un loc din ocean care nu se deosebește cu nimic de celelalte. În fine, când am reușit să părăsesc acel curent care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
sufletul la gură povestirea idolului sau. — La început am crezut că au să mă omoare, răspunse el liniștit. Oamenii aceia îi bănuiesc pe toți cei care ajung pe coastele lor că ar fi iscoade sau avangardă unei expediții armate. Apoi, adaugă, când le-am povestit, în amănunt, întâmplările prin care am trecut, s-au liniștit. Au devenit amabili? Ar fi cam mult spus amabili. S-au mulțumit să fie respectuoși, convinși fiind că eu îmi consider călătoria încheiată și că intenționez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
asemenea tatuaje, dar nu puteau ști sigur dacă erau aceiași și nici nu aveau vreo idee cine erau sau de unde veneau. —Probabil dinspre vest, fu singurul indiciu pe care putură să-l dea. Tot ce e rau vine dinspre vest. Adăugară, totuși, ca în ultima vreme pescarii lor zăriseră - întotdeauna în larg - nave enorme care veneau dinspre est, înalte că munții și cu pânze albe, care semănau cu niste aripi uriașe de pescăruș. —Și noi am văzut una, răspunse Miti Matái

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
există cu adevarat, ceea ce menținea o teamă continuă printre acești băștinași care nu duseseră niciodată lipsa de motive de a se simți speriați. La dialectul lor încâlcit, la lipsa lor de ospitalitate și la reținerea lor de a colabora se adaugă faptul că nici macar fetele de pe insulă nu păreau să aibă vreun interes de a stabili relații intime cu nou-veniții. Miti Matái ajunse curând la concluzia că, dacă ar rămâne pe insulă, singura surpriză pe care ar putea-o avea ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
fără milă pe cei care încercau să li se opună. Îi cunoșteau sub numele de Te-Onó (baracude), căci, la fel ca acești pești, atacau mereu în număr mare, prin surprindere și fără pic de milă, nici măcar pentru cei mai slabi. Adaugă, de asemenea, ca în cadrul anumitor ceremonii practicau canibalismul, mai mult ca pe o practică religioasă decât dintr-o nevoie reală de a se hrăni. Cand Roonuí-Roonuí întreba unde se află insula lor, celălalt răspunse că la douăzeci și ceva de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
hrăni. Cand Roonuí-Roonuí întreba unde se află insula lor, celălalt răspunse că la douăzeci și ceva de zile de navigație spre sud-vest, într-un punct pe care personal nu se simțea în stare să i-l indice cu precizie, insă adaugă imediat că acela care ar putea să o facă ar fi Navigatorul-Căpitan al insulei lor, care ar fi încântat să îi explice căpitanului Mararei cum putea ajunge până acolo. Căzură așadar de acord că Roonuí-Roonuí să rămână pe uscat în calitate de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
De ce-ai făcut asta? întreba Miti Matái, în vocea căruia nu se simțea mustrare, ci doar o simplă curiozitate. —Mă saturasem de el, răspunse el simplu. Și nici ție nu-ți plăcea. Navigatorul-Căpitan îl privi cu coada ochiului și adaugă ironic: Dacă ar trebui să arunci în mare tot ce nu-mi place mie, nu ți-ar mai rămâne mare lucru. Îi făcu semn să se așeze lângă el. Iar acum dă-mi o explicație care să mă convingă. Scufundatorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
și el, care a fost mereu cel mai bun prieten al meu, avea senzația că l-am trădat. Își ridică ochii spre interlocutorul lui, ca și cum, în acest fel, ar fi putut să-l înțeleagă mai bine. Eu visez la Maiana, adaugă. Dar nu vreau să se mărite cu mine doar pentru că am avut norocul să găsesc un Soare care Cântă. N-ar fi corect. Făcu o nouă pauză și continuă mai liniștit: În câteva zile o să avem de luptat și n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
fi făcute? Habar n-am, dar sunt de o mie de ori mai ușoare și mai flexibile decât ale noastre. — Le-am analizat îndeaproape și sunt făcute din mii de fibre subțiri împletite între ele. Scufundatorul dădu din cap pe când adaugă: Nu-nțeleg cum naiba or putea să le-mpletească atât de strâns, dar dacă am învăța și noi meșteșugul, navele noastre ar fi mereu cele mai rapide de pe fața oceanului. Tapú îi făcu semn să tacă puțin, căci i se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
să ascultăm ce spune sau să-i interpretăm semnele. Și acum semnele sunt clare? Nu foarte clare, admise căpitanul Mararei. Am spus doar că, dacă marea continuă să se încălzească, se poate forma un taifun. Arată cu capul înainte și adaugă cu umor: Din fericire, ne aflăm în apropierea unei insule. —Unei insule? protesta Oripo. Asta da insula. Insula celor mai crânceni dușmani ai noștri. —Cel mai mare dușman al nostru continuă să fie Teatea Maó, observă Miti Matái. Și după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
un semn ferm din cap. Asta e insula! Cum poți fi sigur? O presimt, replică el cu naturalețe. Și, în plus, n-am zărit nici o singură navă de război într-o insula de războinici... Făcu o scurtă pauză și apoi adaugă, ca și cum prin asta ar fi înlăturat orice dubiu: Și pentru că nici războinici n-am văzut. — Cum adică n-ați văzut războinici? întreba Omul-Memorie, atât de bucuros de parcă ar fi primit un cadou minunat. Cum vine asta? —Cel putin nu în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
nu, dar mie da. Când am plecat, am jurat că, dacă prințesa Anuanúa este încă în viață, am să mă-ntorc cu ea, și încă nu mi-a demonstrat nimeni c-ar fi murit. Îl privi fix în ochi și adaugă: Dacă vrei, poți să pleci, dar eu și cu oamenii mei rămânem, orice-ar fi. Știi bine că n-am să plec, răspunse. Dar știi la fel de bine ca nu mai putem continua în felul acesta. —Ai vreo idee mai bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
urmă nu-i decât o legendă, protesta Tapú. —O legendă care s-a-mplinit timp de peste două mii de ani ajunge să se transforme în realitate. Miti Matái îl bătu cu afecțiune pe picior. Dar nu trebuie să-ți pară rău pentru mine, adaugă. Soarta mea a fost cea mai grozavă pe care a avut-o cineva vreodată și am văzut ce n-a văzut nimeni altcineva. Asta este un moment numai bun ca să pun punct final și vreau doar să mă asigur că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
si întreba acru: —Despre ce naiba vorbește? —Despre Octar, regele Te-Onó. O matahala cu un penis imens, cu care a sfâșiat-ope sora mea, Purúa, provocându-i moartea, și aproape că ne-a omorât și pe noi. Făcu o pauză scurtă și adaugă, cu un gest de scârba: E un monstru burtos și împuțit, dar ei îi place. —Octar o să-ți smulgă limba, murmura Anuanúa, în cuvintele căreia se citea furia. Și-o să-ți scoată inima ca să ți-o mănânce. — N-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
în schimbul acelor prizonieri. Du-mă înapoi pe uscat! — Dar tot legea precizează că, la bordul unei nave, autoritatea căpitanului este mai presus de cea a regelui, interveni pe neașteptate Tapú Tetuanúi, exaltat. În fața privirii feroce cu care îl fulgera Anuanúa, adaugă, vizibil înfricoșat: Așa spune legea... Ce lege absurdă mai e și asta? întreba cu agresivitate prințesa. Să vină Omul-Memorie și să mă lămurească! Bătrânul Oripo a murit, ucis de Te-Onó, replică Vetéa Pitó cu un calm surprinzător, în timp ce arată cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
Marara încercau să-și facă o simplă idee despre forță și dimensiunile unui organ ce putea sfâșia o fată că Purúa, care făcuse dragoste cu majoritatea celor de față, si, după ce le lasă un timp ca să reflecteze, o altă față adaugă cu glas stins: A fost un adevărat coșmar, pentru că ne mai și obligă să asistăm la ceea ce făcea cu prietenele noastre, conștiente fiind că după aceea urmăm noi. În ceea ce mă privește pe mine, vă jur că, dacă n-aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
rămâne de văzut, răspunse Căpetenia Războinicilor. În orice caz, va trebui să fie Consiliul cel care să decidă. Dacă Anuanúa apucă să debarce în Bora Bora, nimeni, nici macar Consiliul, nu vaîndrăzni să-i conteste autoritatea, argumenta cu seninătate Tapú Tetuanúi, adăugând apoi cu subînțeles: Iar Arioii cu atat mai puțin. Nu-i amestecă pe Arioi în povestea asta, replică Roonuí-Roonuí, cu un ton ușor amenințător. Cred că nici lor nu le convine situația asta. Știi tu ce știi! răspunse el repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]