6,982 matches
-
pe coapse. Exercițiul mobilizează musculatura spatelui, atât a celui care execută extensia trunchiului cât și a celui care îl menține. 21. Unul dintre parteneri se află în stând cu sprijin pe palme, cu bazinul cât mai ridicat. Celălalt se va agăța pe dedesubt înconjurându-l cu picioarele la nivelul bazinului și cu brațele în jurul gâtului, fără să atingă solul cu spatele. Partenerul din stând aplecat se va deplasa menținându-și poziția. După parcurgerea unei distanțe precizate se vor schimba rolurile. Exercițiul
Iniţierea în judo : jocuri şi exerciţii cu partener by Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/364_a_641]
-
biserică și în sălile de teatru" (I.F.); " Cînd vrei să fii modern în teatru, să rămîi nițel în urma modei" (Cocteau); Cînd tăcea Storin, totul vorbea pe scenă, și-n primul rînd, întreaga lui ființă"(N. Carandino); "Actorul să nu se agațe de cuvinte ca și cum s-ar îneca: să înoate!"(V.I. Popa); Cred în ziua mea de mîine, chiar de va fi ultima!"(M. Ștefănescu); "Secretul unui cronicar? Să citești, să vezi, să faci legătura!"(G. Craig, preluat de Carandino); "Sîntem sortiți
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
era preotul Costantino, înalt, usacățiv, cu barba sârmoasă, ce tăvălea cuvintele ca și cum le-ar stoarce pentru a le usca. Giandomenico asculta cu capul plecat; iar dacă în pauze pe furiș izbutea să ridice privirea din pământ, simțea imboldul să se agațe de barba călugărului și să strige. Dar niciunul dintre colegi n-ar fi fost de partea lui, niciunul nu s-ar fi raliat la acea farsă și la scandalul stârnit, drept care rămânea închis în sine, simțindu-se neputincios și în afara
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
scoli devreme, că să-l însoțești pe don Terentio la ferma de la Ferdinando pentru maslul mamei sale. Îți șade foarte frumos în veșmântul ăla de ajutor de preot și mă tem să nu te deoache, fiule, așa că am hotărăt să agăț o potcoavă de cal la poarta casei. Trebuie să ținem departe și să alungăm ispitele diavolului. Isabella turuie mereu că semeni cu copilul mort, tu n-ai cum să-ți amintești, cu un copil care a căzut în puț de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
triumful deplin. Bieți șobolani, voi nu știți nici măcar ce e mirosul de brânză și vorbiți de brânză, spuse într-o zi, în timpul unei audiențe cerute directorului de la Sant'Elmo, nu izbutiți să fiți împăcați cu sufletul vostru și mă lăsați agățat de un fir, reluați procesul ca și cum n-ar fi fost pronunțate sentințe, mă amăgiți făgăduindu-mi lumina și nu-mi dați nici măcar bezna cea fără întoarcere. Ce nădăjduiți voi? Ce credeți că veți obține ținându-mă într-un loc ce
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nu înseamnă a scăpa sau a prelua aceste sentimente. Mai degrabă, o parte a adaptării mai bune implică clarificarea suficientă a acestor sentimente dificile. Pacienții și familiile lor învață să treacă de la un mod traumatizant de gândire precum „ne-am agățat de aceasta până putem termina cu ea“ la un alt mod în care își vor da seama că tratarea SM este un proces continuu și nu se termină până la sfârșitul vieții. Pacienții devin capabili să accepte realitatea de a avea
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
greutate" de la conflictul de clasă la rivalitatea interstatală nu avea să dureze la nesfârșit. Ororile războiului aveau să demonstreze claselor muncitoare că "rolul jucat de ele în politica imperială era neînsemnat în comparație cu daunele provocate de război" (1972: 167). În loc să se "agațe de caracterul îngust al statului național" și să sucombe la idealul patriotic de "apărare sau lărgire a granițelor statului burghez", proletariatul avea să revină la proiectul principal de "desființare a granițelor statului și înglobare a tuturor popoarelor într-o singură
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
care este angajat este o persoană disperată. De acest lucru trebuie ținut cont, deoarece starea de disperare afectează, se știe, În așa măsură judecata, Încât acțiunile persoanei În cauză devin extreme: astfel, disperatul poate miza totul pe o singură carte, agățându-se și de o infimă speranță, Întocmai ca Înecatul, care se prinde chiar și de un pai pentru a se salva.) Nu tăia creanga pe care stai. (Cel care renunță, de exemplu, la convingerile sale, adică la fundamentele sale psihologice
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
făceau prea multe griji. Am putut observa după ani că acest lucru nu Îi tulbura deloc pe studenți, cărora li se Întâmplă frecvent să intervină cu pertinență, ba chiar și cu precizie, În legătură cu cărțile pe care nu le-au citit, agățându-se de cele câteva amănunte pe care le dădusem eu, involuntar sau nu. Ca să nu stânjenesc pe nimeni din mediul În care predau, o să iau un exemplu cu siguranță Îndepărtat geografic, dar aproape de esență, acela al tribului Tiv. Chiar dacă cei
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Max și Mimile, după care autorul obez orientă discuția, cu autoritate, de parcă el ar fi fost prezentatorul acelei mini-dezbateri, spre Ocupația din Paris, În general, spre schimburi de focuri, restricții, cozi de la chioșcurile sărăcăcioase de alimente, alarme, liste de ostateci agățate pe pereți, denunțuri anonime și toata litania de neajunsuri cotidiene din acei patru ani interminabili. În rest, nu vorbeau ca să se afle În treabă, pentru că acel mediu lugubru și opresiv era fundalul omniprezent al lucrării.” Singura posibilitate a lui Gastinel
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Boii i-am legat de stâlpii porții/ Și aștept să-i scoată din pământ.// Gerul se asprește și le-ngheață botul,/ Întunericul e neclintit,/ Parc-a mers și timpul după roata morii/ Și la miezul nopții s-a oprit.// Mă agăț de spițele-nghețate/ Să pornească roata, să se facă zi,/ Și se subțiază și mă tem că lemnul/ Măcinat de ape va pieri." (La moară). Jocul copilăriei, la Ileana Mălăncioiu, este unul obscur, de tip macabru, grav, prin intenția de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și-apoi orice s-ar spune e un om corect. Vera: (puțin agasată) Da, știu. Corect. Dracu' mai știe azi ce-i aia corect. Mina: El e corect. În orice caz, își vede de treabă. Vera: Pe dracu'! Să te agăți de un maldăr, de zeci de maldăre, de dosare, radiere și ascuțitori, asta înseamnă că-ți vezi de treabă?! Mina: Dar ce altceva ai vrea să facă? Vera: Nimic. Hm. Nu întîrzie la începerea programului, nu pleacă mai devreme, stă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
frumos, dom' doctor! Doctorul: (renunțînd la menajamentele profesionale) Ehei, drăguțele, ție nu-ți trebuie psihiatru... Octav: Așa-i ca da! Ah, mama iar a greșit! Așa-i că eu am nevoie de un securist..., mă rog, de un sereist! (se agață de doctor, care vrea să plece) De unul calificat... Matale... Doctorul: (debarasîndu-se de Octav) Hai, pleacă, de-aici! (pleacă) Octav: Da nu vreau să plec, dom' doctor! (cîntînd) Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă... (încearcă să rîdă... apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mai tîrziu identitatea, și atunci vom înțelege că e o vorba de o mini-scenă, dotată cu o cortină în două părți, cu un reflector și cîteva elemente de decor un scaun, silueta unui copăcel, pe ramurile căruia butaforul teatrului a agățat niște frunze pentru totdeauna verzi; tot mai tîrziu vom înțelege că este un spațiu al disperării.) Gh. Popescu unu: (intră bombănind, bombănind, bombănind...; atinge cîteva obiecte, ca și cum ar vrea să facă ordine, dar nu e vorba decît de ticuri; își
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
spui ceva adevărat..., îți închiriez scena mea... Gh. P. doi: Tu tot mai crezi că pe scenă se spune adevărul...! Gh. P. unu: În orice caz, mai multe decît la spovedanie... (pune scaunele pe o laterală a miniscenei, stinge reflectorul, agață peruca cu care P. doi îl jucase pe Paleu, trage cortina) Gh. P. doi: (asistînd la această "desființare" a scenei) Ce naiba ți-o fi venit și ție cu trăsnaia asta...! Hm! Să-ți faci o scenă în cameră...! Gh. P.
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
stînga umaniste, a romanului etic, existențialist și apoi a Noului Roman, pînă la vizionarismul maximalist al lui Houellebecq, au fost rînd pe rînd respinse de Istorie, ultima dovadă că Lumea nu ține seama de literatură, ci numai invers, literatura se agață de Lume, o investește sau o respinge, ca și cum Lumea i-ar da, sau i-ar fi dat vreodată vreo atenție. Frédéric Beigbeder, fiul traducătoarei În franceză a romanelor Barbarei Cartland, străin de Sorbona și de Ecole Normale Supérieure, excelent jurnalist
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
în jos obiectul primordial. Relația dinamică între centricitatea obiectului principal și atracția excentrică exercitată de centrul secundar constituie tema operei. Suntem invitați să observăm tipul special al echilibrului în care au fost antrenați participanții la acțiune. Relieful lui Sekine este agățat de perete, la o oarecare distanță de pământ și, prin urmare, apare întru câtva detașat de locul vizual al gravitației. Piatra suspendată este mai degrabă un factor reprezentațional decât unul activ, al gravitației. Dacă opera ar fi înrămată, așa cum sunt
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
-i direcție. Forma dreptunghiulară a ramelor este suscitată și suportată de coordonatele gravitaționale ale spațiului terestru. Într-o locuință ce-ar pluti în spațiul cosmic, această preferință n-ar mai avea sens. Pe pământ, atracția gravitațională determină felul în care agățăm perpendicular tablourile. Verticalele și orizontalele ramei formează „cadrul” orientării spațiale a diferiților vectori centrici dinăuntrul compoziției. O înclinație este îndeobște definită vizual ca o deviere de la cadru, exact așa cum în muzica diatonică tonurile unei melodii datorează dinamica lor abaterii de la
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
blândă, oarecum poetică, în contrast izbitor cu trupul său, ce părea clădit numai din mușchi: cu asta mi-a atras atenția. Era un tip voluntar, pe care ți l-ai dori alături atunci când mergi la cumpărături: cu asta m-a agățat. Iar ca amant făcea toți banii: cu asta mi-am umilit din nou colegele, care încă nu-l uitaseră pe numărul trei. De cucerit însă, m-a cucerit cu altceva. Veți afla când ajung cu povestea la el. Tratăm cele
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
condițiile date - gospodină tânără și de o frumusețe nepământeană - se va ocupa personal de mine... Trebuie să recunosc cu toată sinceritatea că, deși îmi uram cearcănele provocate de supărare, observasem și eu că-mi dau un aer foarte distins... A agățat cu delicatețe lada, a ridicat sacul ca pe un fulg și până la mașină a monologat în engleză pe tema preparatelor pe bază de cartofi, apoi m-a consiliat în franceză cum să curăț cartofii mai ușor și l-a invidiat
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Eu... Cațavencu: Este atât de naiv, încât crede că e plastografie un document olograf... (Zoe și Tipătescu mișcare de groază.) Zoe: Fănică!... (șovăie.) Tipătescu: (susținând-o și răcnind cu o supremă putere) Ghiță! (se repede la portița grilajului... Zoe se agață de el și-l oprește. Rumoare mare.) Pristanda: (punând mâinile amândouă lângă gură ca o portvoce și strigând asemenea spre partea de unde i-a venit chemarea) Prezent! (cătră cei din fund.) Pe el, copii! (Grupul din fund cu Pristanda, Farfuridi
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Nu trebuie să ne lăsăm amăgiți de plăcerile vieții, Întrucât „mărirea este un vis, bucuria o eroare, tinerețea o floare care se scutură, iar sănătatea un nume Înșelător” (Bossuet, Oraison funèbre de Marie-Thérèse d’Autricheă. Plăcerile vieții, de care ne agățăm, sunt trecătoare și Înșelătoare, dar lasă urme dureroase În noi. Renunțarea la plăcerile vieții ne ajută să Înțelegem și, În final, să acceptăm moartea ca o concluzie a vieții, care le include și le vindecă pe toate. Se poate vedea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
înmulțesc an de an), grădina era cedată unor societăți, școli, grupuri de persoane pentru chermeze și serbări, motivate mereu prin necesitatea măririi fondurilor. Deși cadru natural, incinta era pavoazată în astfel de ocazii cu crengi de brad și stegulețe tricolore agățate de chioșc, de pavilion și în copaci. După petreceri (care, în anii ’20, înainte de plecarea poetului la București, se terminau cu artificii), plină de resturile unor asemenea „primitive decorații”, cum le califica, indignat, grădinarul-șef, grădina căpăta „un aspect jalnic
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Spînzuratul vînăt din grădină/Plin de rouă și de frunze moi (în revistă: noi - n. m.)/ Senvîrtește-n axu-i de lumină/Fără frică de ninsori și ploi/ Și rîzînd cu ochii amîndoi.// Spînzuratul pînă-n dimineață/Pe același gînd s-a legănat,/Agățat de stele cu o ață/Ușurat de dragoste și viață/ Și simțindu-se neatîrnat.// Astfel făcu haz spre ziuă/ Ascultînd prin arborii vecini/ Păsările ce bat apa-n piuă,/ Și cînd soarele-i trimise spini/ Spînzuratul vînăt ca o floare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a avut loc în 1934 sau 1935, după mai bine de trei decenii de la decesul respectivului. Cînd a fost deschis sicriul, a văzut că trupul și îmbrăcămintea defunctului se păstraseră aparent intacte. însă, în timpul mînuirii, flaneaua unui lucrător s-a agățat într-un colț, și ca s-o elibereze, - acela s-a săltat. în clipa următoare a auzit un zgomot asemănător cu cel produs „cînd cade o căldare”. Trupul și hainele mortului s-au surpat și s-au transformat în praf18
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]