7,648 matches
-
lipite, cu sufletele etern unite! „Și totuși, poate chiar există înger păzitor...”, mai gândi Șerban încrezător. august, 2013 POSTFAȚĂ: ÎN CĂUTAREA LUMII INTERIOARE La vârsta când majoritatea adolescenților au cele mai sofisticate jobb-uri, Rareș Tiron trage cu discernământ semnalul de alarmă, cu foarte multă siguranță de sine avertizând că s-a ivit printre noi un tânăr și foarte talentat scriitor contemporan. Deși n-a trecut încă de pragul majoratului, Rareș Tiron debutează în literatură cu niște , un mănunchi de zece scrieri
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
poate fi însușită mi-a rămas, din păcate, străină. Așa ceva nu se învață, probabil. Ține de "codul genetic". N-am reușit să fiu în largul meu, cu nervii complet destinși, decât în dragoste, în rest, mă stresează, mă pune în alarmă și, în final, mă obosește orice mă scoate din cochilia mea. Nu e deloc simplu. Nici plăcut. Inclusiv pentru cei cu care vin în contact, presupun. De fapt, habar n-am ce cred ceilalți despre mine. Probabil, mă socotesc, cum
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o conștientizare automată a lui însuși, o simplă identificare emanată de organele și glandele corpului său și luată de bună de sistemul lui nervos. Nu chiar. Totuși, Gilbert Gosseyn respingea această identificare cu o stupefacție care genera un frison de alarmă și un sentiment de confuzie. O briză de vară îi mângâie fața. Mai erau și alte edificii lângă marea construcție, clădiri anexe răspândite ici și colo într-o rețea de arbori. Dincolo de ei, - pânză de fond de o splendoare inegalabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
rotundă a omului emana bună dispoziție. - Aveți dreptate, spuse. Fără musafiri, cât voi lipsi. Înaintă și era gata să apese un contact dar Gosseyn îi interzise. - O clipă, te rog. Aș vrea să verific conexiunile. N-am nevoie să dai alarma, mă înțelegi? Deblocă capacul și îl deschise. Numără și găsi patru fire în plus.. - Unde se duc? îl întrebă pe Olerdon. - La sala de control. Două pentru deschidere, două pentru închidere. Gosseyn aprobă și închise panoul. Era un risc ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
trezi pe Zeul Adormit. Fără îndoială, treaba aceasta revenea altora. El lucra în prima linie, nu în serviciul tehnic. Era timpul să se întoarcă în nava de luptă. Se similariză și se trezi pe Venus pentru a auzi clopotele de alarmă. * Elliott îi explică: lupta se terminase. - Când au intrat în acțiune roboții noștri cred că nici nu și-au dat seama ce se întâmpla. Am capturat întregul echipaj. Victorie foarte satisfăcătoare din mai multe considerente. Nava capturată era cea trimisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
tale sunt mori de vânt care macină planurile oștirilor dușmanilor tăi, te simți puternic, însă nu te gândești la război, ci la drumul cel mai rapid către grădina suspendată a prințesei vieții tale. nouă în al doilea loc: spre seară alarma ta de precauție începe să bipăie, un mic semnal luminos se aprinde la intervale egale la subsuoara ta dreaptă, privești atent în depărtare și zărești manevrele militare decis ale lui geng, mai întâi sfărâmarea, cu un cocoloș mare de plastilină
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
perfectă. Bolile, afecțiunile și problemele pe care le avem nu sunt, de fapt o pedeapsă de la Dumnezeu. Dumnezeu nu este un Dumnezeu crud, răzbunător, neiertător, neînduplecat. El ne iubește. Mult. Tocmai de aceea acestea sunt de fapt niște semnale de alarmă că am greșit, că ceva nu este în regulă. Ca să nu persistăm în greșeală și în păcat. Cei mai mulți oameni nu prețuiesc viața așa cum trebuie. Viața ar trebui să-i servească, să le permită să-și realizeze capriciile, dorințele. Care, de
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
se ținea doar cu o mână, fiindcă în cealaltă avea o făclie aprinsă, și atunci am auzit goarna sunând, Romulus trâmbița un fel de imn pe care nu-l cunoșteam, dar știam că nu poate fi decât un semnal de alarmă, și atunci i-am zărit pe toți ceilalți de pe strada vecină ivindu-se din lan și începând să alerge spre postul de observație, credeam că mă vânează pe mine ca să ia mingea înapoi, și atunci m-am uitat din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nici o vină, ea n-a făcut nimic, să-i dea drumul, ce vor de la ea, ei, și atunci dinspre strada Hosszu, de peste pod, au început să se-audă sunând sirenele, tot mai strident și mai aproape, iar cineva a dat alarma s-o luăm la fugă, că vine Miliția și Securitatea, și o să ni le ia pe toate înapoi, și atunci tot puhoiul s-a pus în mișcare deodată, am fost împins cât colo, de era iar să cad, dar cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am scos untul din mine, îți spun eu. La hotel am zăcut șaptezeci și două de ore în pat. Acufena funcționa tot timpul cât se poate de bine și durerea de măsea se complicase: mă smulgea din somn, dându-mi alarma cu sirena durerii: tare, ucigătoare, sfredelitoare, răsucindu-se aidoma curenților unui fluviu. Mi-am futut și spatele pe teren și mai era și umflătură asta incredibilă, în partea de sus a coapsei, când prins pe picior greșit de Fielding, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-i nici o problemă, așa ceva se întâmplă tot timpul. Dacă o mașină mă urmărește și după al doilea colț, îmi îngustez ochii și apuc cu nădejde de volan, dar cu un aer indiferent, ca un actor. După al treilea colț e alarmă roșie. La urma urmei, chiar în asta și constă paranoia. Alarmă roșie. Încui ușile și ferec ferestrele. Trec la măsuri de diversiune. Dau colțurile, să văd dacă mă vor urmări dând și ei colțurile. Accelerez... Sunt și cazuri când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mă urmărește și după al doilea colț, îmi îngustez ochii și apuc cu nădejde de volan, dar cu un aer indiferent, ca un actor. După al treilea colț e alarmă roșie. La urma urmei, chiar în asta și constă paranoia. Alarmă roșie. Încui ușile și ferec ferestrele. Trec la măsuri de diversiune. Dau colțurile, să văd dacă mă vor urmări dând și ei colțurile. Accelerez... Sunt și cazuri când mă molipsesc de paranoia de la mașinile din fața mea: e posibil ca mașinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe scări. Paisprezece etaje, paisprezece geamuri duble, pătrate, unul după altul. Am intrat în camera mea, am aruncat cheia - nimic altceva. Cu respirația hârâind ca un fermoar tras, în camera în care plutea aerul greu al disperării extreme și al alarmei, am rămas locului cu brațele moi și umerii căzuți și mi-am vârât capul într-o vijelie de lacrimi. Poate că niciodată nu mi-o dorisem îndeajuns. Doamne - nu, n-am vrut-o niciodată. Oricum, n-am vrut-o niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tot dinadinsul să deschidă toate ușile zăvorâte, mai ales că, în ultima perioadă, întâlnirile lor fuseseră sporadice. * Își propuseră, fiecare în sinea sa, să reediteze acea discuție marcată de atâtea incertitudini. Plutea în aer dorința semnalată de un clopoțel de alarmă ce solicita imperios ca fiecare dintre ele să afle cine era acel cavaler zugrăvit, pe cât se pare, din linii și tușe neconcludente!? Tot Olga, mai abilă în multe privințe decât Ina, găsi momentul propice. Într-una din zile, la finele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pe martirul Iacovlov, care merita cu prisosință un bust în părculețul unde se ascunsese într-o grămadă de fân. Acest tânăr care s-a jertfit pentru cauza românească, intrând astfel în istoria care nu-l consemnează, este un semnal de alarmă pentru urmașii cu memoria debilitată. O șefă de catedră la Facultatea de Medicină din Iași, mi-a confiat, ca știind de la soția vestitului șef de clinică, Dr. Chipail, cine sunt asasinii lui Iacovlov. Urmăritorii erau studenți la Medicină, înscriși la
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
toate colțurile castrului veneau alți ofițeri, care se adunau în grupuri, agitați. Îl cheamă înapoi la Roma! strigă cineva. Iar copilul întrebă imediat: — Pe cine-l cheamă înapoi la Roma? Nu primi răspuns, dar instinctul îi trimise un semnal de alarmă. Într-adevăr, printr-un alt curier neașteptat sosise vestea că victoriosul și preaiubitul Germanicus pierduse comanda. În rândurile soldaților, ofițerilor și tribunilor, revolta era tot mai mare. Din clădire ieși însă tribunul Caius Silius, iar ofițerii adunați în piață își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
purpură, și care, înconjurat de prieteni și clientes, îi observa la rândul lui de la distanță, fără simpatie. Îi explicară lui Gajus că se numea Gneus Calpurnius Piso și - din felul cum rosteau numele acela - copilul avu o senzație confuză de alarmă, impresia de perfidie amesteactă cu putere. Bărbatul provenea dintr-o familie puternică și trufașă până la insolență, un neam care, cu ani în urmă, avusese o contribuție importantă la alegerea lui Tiberius. Acum apropiații săi șopteau sarcastic: „Pretendentul s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
avea să mai citească nimic în jurnalul lui Drusus. Mama lui Gajus A doua zi - în dimineața înghețată de ianuarie, cu nori albi diafani, cu muntele Soracte acoperit de zăpadă -, durerea neputincioasă provocată de moartea prietenului nevinovat se transformă în alarmă. Un senator strigase în Curie: „Tatius Sabinus și-a pregătit conspirația fiindcă a fost inspirat de trufia Agrippinei și de violența fiului ei, Nero. Suntem la un pas de războiul civil“. Îngrozitoarea acuzație se răspândi în tot orașul. Înainte de sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui aspru, pe când ieșea, și care înconjurau Curia printr-o manevră rapidă, disciplinată. Îi văzu și Sejanus, din spatele ușii de bronz deschise încă, și rămase împietrit la jumătatea drumului. Într-o clipă, bucuria lui plină de îngâmfare se transformă în alarmă. Tot mai tăcea și nu se mișcase încă atunci când Sertorius Macro, în picioare pe treptele din dreapta tronului gol al lui Tiberius, ridică mesajul imperial sigilat. Marea ușă a aulei fu închisă. Dar când Macro puse să se verifice integritatea sigiliilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tu“, zise cu glas scăzut, ca și cum ea ar fi fost în apropiere și l-ar fi putut auzi. Noua strategie După câteva zile, Tiberius îl chemă la el. O convocare din partea lui Tiberius presupunea de fiecare dată o clipă de alarmă. Îl conduseră spre marea exedra cu coloane, unde fusese în ziua venirii sale pe insulă. Își făcu apariția, inconștient de trupul său care mergea, pregătit să moară; spera că avea să se întâmple repede, fără emoții. În clipa aceea însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
avea mai târziu să crească. Reacționasem la toate astea ca majoritatea soților, dezvoltând cu rapiditate un repertoriu extins de atitudini resemnate. Huruitul slab dar hotărât al ușoarei sale aeronave traversa cerul deasupra apartamentului nostru în fiecare weekend, un clopot de alarmă care bătea nota relației noastre. Doctorul blond trecu prin salon, înclinând din cap spre Catherine. Ea se întoarse cu spatele la mine, picioarele goale expunându-i coapsele până la pubisul durduliu, și aprecie cu șiretenie potențialul sexual al acelui tânăr. Am observat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de bord. Capul desprins sări pe husa de vinilin a scaunului și trecu printre busturile copiilor de pe bancheta din spate. Brigitte, cea mai mică dintre copii, își ridică fața spre acoperișul mașinii și înălță mâinile într-un gest politicos de alarmă pe când capul mamei sale izbi luneta și, după o serie de salturi prin mașină, ieși prin portiera stângă. Încet, după câteva salturi greoaie, mașina se opri. Cei patru pasageri se liniștiră în cabina decorată cu cioburi. Membrele lor fosforescente, ocupate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de insecte. Volanul și tabloul de bord forfoteau, înțesate de hoarda aceea retiniană. Ignorând mâna ridicată a lui Vaughan, am deschis portiera șoferului. Vaughan încercă să mă oprească. Își ținea fața epuizată ridicată într-un gest prevenitor, un rictus de alarmă și îngrijorare, temător parcă de ce aș putea găsi afară. Am coborât, alungând mecanic acei corpusculi ai iritației optice de pe mâini și brațe. Intrasem într-o lume abandonată. Pietrele de pe suprafața străzii îmi înțepau, inegale, tălpile pantofilor, aruncate acolo în urma trecerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și un dispărut. Cine? Nălucul. Dispărut. Nu,însă, cu mâna goală. Ci, cu paisprezece pistoale și cu câteva sute de cartușe, din magazia găsită cu încuetorile distruse. Alertă. Alertă maximă! Au pornit căutările. S-au instituit filtre. S-a dat alarma și la granițele țării. Numai, ce, iată bomba: s-a împușcat. Cine? Nălucul. Tot frate-su, de la poliția de frontieră, i-a mai spus tatălui: mi-a mai mărturisit, la telefon, că armele și muniția sustrase le-a ascuns în
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
în care-nfloreau, mai în fiecare zi, noi vile, noi acareturi ale oamenilor înavuțiți, din zonă. Aceste momente au sărit, brusc,în aer. Explozia puternică și marea vâlvoare de foc, ce a urmat, au fost ca un tragic strigăt de alarmă, asupra dezastrului,care se extindea, cu o viteză fantastică. O echipă de debarasatoriîi scoase, pe mire și pe mireasă, din așternutul nupțial,îi transportă repede și-i ocroti,într-un colț al grădinii. Erau cu câte ceva foarte sumar pe ei
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]