12,606 matches
-
-i așa?! Ia mai tăceți măi băieți că mă faceți chiar să vă cred, făcând viclean pe rușinatul. Nu-i adevărat, coane Iancule, nu-i adevărat? Dar aseară cine stătea colo, în parcul de pe malul Ialpugului cu fetița aia-n alb și cine o strângea în brațe iar ea îl săruta de mama focului, noi sau matale? Duceți-vă, măi copii, nu-s eu omul care să um ble după trufandale. Glumă, neglumă, conu Iancu intra în joc discuția continuând cu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Îmi e greu să-i explic lui Theo că se înșeală. Sunt un introvertit. Am depășit mult ora fixată pentru îmbarcare. E aproape unu și jumătate când ajungem la bord. Din graba cu care se strâng micile pătrate de plastic alb, cu ajutorul cărora se poate constata cine n-a venit, îmi dau seama că s-a luat decizia să plecăm. Moment de suspans. Radu G. Țeposu și Marius Ghica au dat o fugă la supermagazinul de lângă port să mai cumpere ceva
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de noroc sunt interzise. 31 august Aflu că libertatea americană produce și destule bizarerii. S-a extins în America o manie pe care unii o numesc "cultul victimei". Multe soții se consideră victime ale soților. Omul negru se consideră victima albului. Homosexualii se socotesc victimele heterosexualilor. A luat proporții și mania proceselor. În fiecare an sunt depuse în fața instanțelor judecătorești americane cam o sută de milioane de dosare. Patruzeci la sută din medici sunt dați în judecată pentru diagnostic greșit sau
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o îndoială care mă aruncă în iad. E trei fără douăzeci și cinci de minute. Întoarce mașina și mai găsește puterea să-mi explice că ne aflăm într-un cartier de negri. Casele sunt Urâte și, multe, arse. Dacă se mută un alb aici, nu rezistă". Zicând asta, se oprește din nou. "Nu mai știu dacă strada Cicero e în față sau în spate". Încremenesc. E trei fără douăzeci. Bombăn: " Atunci să întrebăm pe cineva". Dacă trebuie să pornim înapoi, "aventura" se îngroașă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
meragă la Comisariatul Militar Teritorial, pentru a i se întocmi formalitațile de pensie de pe urma soțului său, mort la datorie pentru Patrie. Era în Ajunul Crăciunului. Lumea se pregătea să întâmpine Marea Sărbătoare a Nașterii Domnului. Natura era îmbrăcată toată în alb, pregătită să-L întâmpine pe Pruncul Iisus. Totul era feeric. Dar, biata femeie nu vedea nimic din această frumusețe, căci pentru ea, iarna nu însemna decât lipsă de hrană pentru copii, frig și boli. Copilașii, rămași acasă, repetau cu vocile
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
început a avea un apetit mai bun și acum reintru în obișnuințele de mai înainte și în traiul ce-l duceam înainte de boală. Mă simt mai tare și gălbinarea e ca și dispărută de pe piele și din față, numai în albul ochilor se mai vede. V-aș fi scris mai de mult, dar eram într-o stare sufletească atât de amărâtă și de răutăcioasă din cauza boalei mele încît mai mă temeam să vă scriu sub inspirațiunea acelei rele dispozițiuni. Mai adaog
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
un penel, Dar mi se sfarmă în pulberi de pastel. Pe-obraji îmi curg lacrimi de acril Și picături de albastru de metil. Se-ntind, se-amestecă, devin, Cuvinte, imagini, amintiri. În degrade încep și se scurg, De umplu pânzei albul grund. Chiar dacă vă pare totul un vis Rămâne doar să mă dau cu vernis Fie caricatura, stampa ori crochiu, Sper doar o nonculoare să nu fiu.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93424]
-
apucase să-1 practice: acela de a cheltui banii pe care îi avea, apoi de a căuta alții. Banii de cheltuială nu înțelegea să-i lipsească, dar de prisos nu dorise 163 până atunci, totuși priceperea acelui tânăr, ce-ți dovedea alb pe negru câștigul ca și paguba și se lăuda că lucrează numai cu metode sigure și prudente, făcuse lui Lică impresie. Nu-1 prea ispitise jocul acela necunoscut fiindcă cerea unele osteneli contrarii preceptelor de igienă ale lui Lică. Mai știa
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
costum de călărie, de n-ar fi lipsit culoții și jupa n-ar fi fost scurtă până la genunchi, cu gambele subțiri încălțate cu cei mai fini ciorapi, prin care părul se vedea ca și pe piciorul gol, cu un feutru alb pe părul negru, tuns scurt, băiețește, cu ceafa rasă și cercei lungi de perle, ce jucau suspect pe gulerul bărbătesc de pichet alb, înainta cu un pas agil, ce suna distinct cum sună castanietele, pe parchet, un pas sigur, ce
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de noroi și de zăvozii văzuți și nevăzuți ai stăpânilor, dar știam că veacul nebuniei se va sfârși cândva.” Un loc aparte în cuprinsul acestui volum îl are poemul ,,Ninge frumos”. E un fermecător tablou poetic al naturii binecuvântate cu albul pur al iernii, alb imaculat ce contrastează puternic - realist cu realitatea și traiul obișnuit al omului de rând măcinat de lipsuri și nevoi, cu sufletul întunecat și cătrănit, tânjind după nimicurile ce se aduceau pe piață. Însuși albul imaculat este
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
zăvozii văzuți și nevăzuți ai stăpânilor, dar știam că veacul nebuniei se va sfârși cândva.” Un loc aparte în cuprinsul acestui volum îl are poemul ,,Ninge frumos”. E un fermecător tablou poetic al naturii binecuvântate cu albul pur al iernii, alb imaculat ce contrastează puternic - realist cu realitatea și traiul obișnuit al omului de rând măcinat de lipsuri și nevoi, cu sufletul întunecat și cătrănit, tânjind după nimicurile ce se aduceau pe piață. Însuși albul imaculat este întunecat de situația reală
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
binecuvântate cu albul pur al iernii, alb imaculat ce contrastează puternic - realist cu realitatea și traiul obișnuit al omului de rând măcinat de lipsuri și nevoi, cu sufletul întunecat și cătrănit, tânjind după nimicurile ce se aduceau pe piață. Însuși albul imaculat este întunecat de situația reală când poporului i se drămuia nu numai libertatea zborului, ci și mizera existență zilnică. Prin sublinierea accentuat multiplă ,,ninge liniștit”, autorul evidențiază cu forță că, pe canavaua acestui superb alb al albului pur se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
aduceau pe piață. Însuși albul imaculat este întunecat de situația reală când poporului i se drămuia nu numai libertatea zborului, ci și mizera existență zilnică. Prin sublinierea accentuat multiplă ,,ninge liniștit”, autorul evidențiază cu forță că, pe canavaua acestui superb alb al albului pur se așterne cel mai realist și mai întunecat tablou al unei lumi de care ne-am despărțit fără regrete și trebuie să veghem ca istoria să nu se mai repete. Lucru important e că această cruntă realitate
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
piață. Însuși albul imaculat este întunecat de situația reală când poporului i se drămuia nu numai libertatea zborului, ci și mizera existență zilnică. Prin sublinierea accentuat multiplă ,,ninge liniștit”, autorul evidențiază cu forță că, pe canavaua acestui superb alb al albului pur se așterne cel mai realist și mai întunecat tablou al unei lumi de care ne-am despărțit fără regrete și trebuie să veghem ca istoria să nu se mai repete. Lucru important e că această cruntă realitate este înfățișată
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
electorală și din propriile greșeli. Avem o iarnă cu multă zăpadă, iar din cer încă mai ninge spornic. Chiar îmi place aspectul general al iernii, cu un strat de zăpadă apreciabil. În atmosferă e multă lumină ce vine din imensitatea albului imaculat... Revenim la iernile de altădată? Poate... Din Constanța primesc un telefon de la d-na Margareta Șerban care mi-a vorbit mult despre colegul normalist și de facultate Iancu Coleasa, adevărat profesionist cu vocație. Și el, la Constanța, a avut
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
și viscole extrem de dăunătoare oamenilor și economiei statului, cu enorme pierderi materiale. La agresivitatea manifestată de om față de mediul ambiant, Mama Natură reacționează corespunzător, avertizându-ne serios! Pentru marți, 2 februarie, consemnam: Ieri a nins liniștit îmbrăcând totul cu un alb imaculat crengile arborilor și pomilor fructiferi cu un strat de zăpadă ce crește ca volum în raport cu grosimea ramurilor. E o mare de frumusețe albă ce purifică tabloul general al naturii. De atâta alb parcă și privirile mi se dilată într-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
a nins liniștit îmbrăcând totul cu un alb imaculat crengile arborilor și pomilor fructiferi cu un strat de zăpadă ce crește ca volum în raport cu grosimea ramurilor. E o mare de frumusețe albă ce purifică tabloul general al naturii. De atâta alb parcă și privirile mi se dilată într-o adorație mută! Cei activi întâmpină unele dificultăți deplasându-se spre locul de muncă, ori alergând după mici interese de ordin existențial. Eu, în colțul meu liniștit, mă mulțumesc cu rolul de privitor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
constantă și să admiri feeria iernii devenită insistent stăruitoare pe meleagurile noastre și ale altora. Pe la prânz își face apariția și soarele strălucitor, lumina se intensifică și este simțită ca o prezență aproape fizică ce izbește pupilele mărite de atâta alb!... Cu cât astrul zilei urcă pe calea lui, se încălzește și nu-mi rămâne decât să admir cum ramurile împovărate de zăpadă se eliberează de acea feerică povară albă, revenind la poziția lor normală. Dacă ieri nu prea am avut
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
având ocazia de a retrăi momente din trecut, pe meleagurile Priponeștilor... Da! Eram la Priponești, dar - ca în vis - cu interiorul casei de la Bârlad. În camera mare, pe studio, patul e desfăcut special pentru odihna de noapte. Lenjeria, de un alb imaculat, proaspăt călcată, deci neșifonată, cu plapuma larg desfăcută, îmi creau o atmosferă cât mai îmbietoare spre odihna binemeritată, însă renunț la odihnă... Trebuie să merg în partea de nord-nord-vest a satului spre viile nobile de la Decuseară, foste imediat după
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
celei mari. În loc să urmez drumul pe care venisem, mă hotărăsc să scurtez calea spre casă coborând printre loturile de vii ale consătenilor mei. Aleea ce pornea din deal spre vale - în vis - se lărgește și-mi apare acoperită cu un alb imaculat ce semăna cu o uriașă bandă de hârtie albă pe care încep să alunec spre vale ca pe un adevărat tobogan. În vis fiind, mă văd cu o uriașă torță în mâna dreaptă și o flamură care se desfășura
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
în mâna dreaptă și o flamură care se desfășura lent pe măsură ce eu alunecam cu mică viteză până am ajuns la viile lui Scârlat și Iorgu Ocheșanu din apropierea casei în care mă născusem. În tot timpul acelei alunecări eram fascinat de albul ce-mi ușura coborârea, dar și de o extraordinară muzică de operă cu orchestră, cor și soliști vocali ce excelau prin ariile pe care le interpretau cu voci înalte, sigure, iar eu fredonam în rând cu acei soliști vocali cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
marea momentului, a decis așa,în cele din urmă, așa a rămas. Și, tot așa a continuat, până s-au scurs, toți cei zece ani, deciși. Deci, s au încheiat și cei zece ani de buestru. De-acum gata! Capule Alb, trecem la acea parte din viață, pe care ți-ai dorit-o cel mai mult, dintotdeauna. Partea cu copii. Am aproape treizeci de ani? Am. Sunt în putere? Sunt. Sănătoasă? Tun! Ei, de-acum, gata - cu hoinăreala! Gata cu risipa
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
viață, pe care ți-ai dorit-o cel mai mult, dintotdeauna. Partea cu copii. Am aproape treizeci de ani? Am. Sunt în putere? Sunt. Sănătoasă? Tun! Ei, de-acum, gata - cu hoinăreala! Gata cu risipa de viață! De-acuma, Capule Alb, o trântim pe copii! Copii! Măcar cinci, dacă nu zece, ani! Să-mi fie casa ticsită cu gâgâlici, cu mogâldețe, coconei și coconele, care să-mi facă să huiască, tot timpul, capul, de glasuri, de cerințe și scânceli, de cântecele
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
momente, de totală fericire. Potrivit noii decizii, a hoărât să și treacă la fapte. La făcut copii. Săptămânile, lunile treceau. Rapid. Una după alta. Fără nici un efect așteptat, însă, în ciuda eforturilor, de zi și de noapte,în scopul numit. Capule Alb, ce-i cu tine? Ce-i cu mine? Știu eu ce să fie? Dar cu tine? Știu eu ce să fie? Hai la medic. Hai. De-acolo au revenit acasă cu un Auu! prelung, ca al unei haite de lupi
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
când și cum se împarte, oare, permanent, aproape,între ăia și alea? Și, pe deasupra, își mai are și grijă de propria persoană. Căci, tot timpul, dar, absolut tot timpul, și-l petrece frumos, curat și elegant îmbrăcată, preferând culorile între alb și negru, ieșind în evidență, pe unde se prefiră, prin viață, ca un trandafir,într-o poiană,doldora, cu de toate ale poienii. Fiecare întoarce capul după ea. Toți și-ar dori-o. Cât de cât, numai să fie, și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]