10,371 matches
-
În locul clopotului furat de nemți, credincioșii parohiei ajutați de o colectă făcută printre românii plecați în America, au putut cumpăra un alt clopot pe care l-au și montat în locul celuilalt în anul 1926. Cele patru icoane mari din fața Sfântului Altar au fost donate bisericii de o familie ce dorește să-și păstreze anonimatul înainte de primul război mondial. Cele șase sfenice, două mai mari, patru mai mici, au fost executate pe cont propriu și donate bisericii de Constantin Folea. Crucea cea
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
o familie ce dorește să-și păstreze anonimatul înainte de primul război mondial. Cele șase sfenice, două mai mari, patru mai mici, au fost executate pe cont propriu și donate bisericii de Constantin Folea. Crucea cea mare de lemn din Sfântul Altar, a fost donată bisericii de Maria P. Stoica și fiii, în anul 1937, după cum Crucea de metal de pe Sfânta Masă e dania familiei Ion Gh. Scorobeț. Un rând de cărți de slujbă cu litere latine au fost donate bisericii în
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
construită în stil romanic, în formă de navă, cu turnul pentru clopote în acelaș corp cu biserica, în partea de apus. Sub turn are la intrare un pridvor, iar biserica propriu zisă are o singură încăpere de formă dreptunghiulară, cu altarul deschis de formă semicirculară în partea de est. Are o încăpere în partea de sud, cu intrarea din altar, pentru păstrarea obiectelor de cult. Bolta semicilindrică este din lemn, peste care s-a aplicat tavanul. Nu este zugrăvită ci simplu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de apus. Sub turn are la intrare un pridvor, iar biserica propriu zisă are o singură încăpere de formă dreptunghiulară, cu altarul deschis de formă semicirculară în partea de est. Are o încăpere în partea de sud, cu intrarea din altar, pentru păstrarea obiectelor de cult. Bolta semicilindrică este din lemn, peste care s-a aplicat tavanul. Nu este zugrăvită ci simplu văruită atât în exterior cât și în interior. Întrucât în Cârțișoara nu mai există credincioși romano-catolici, ei fiind de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
1922 primește ca și biserica din Streza, o suprafață arabilă de 5 jugăre și 800 de stânjeni pătrați în Eclejie, iar la 19 mai 1927 alte 5 jugăre și 800 de stânjeni de pădure, situată în raza satului Oprea. Slujitorii altarului rămași în amintirea colectivă a parohienilor din Oprea sunt: preotul Stoica Avram care a păstorit obștea până în anul 1890. După el a ocupat scaunul parohial vreme de 50 de ani fără întrerupere preotul Victor Vulcan, adică din 1890 până în 1939
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
elegant, la care asortau cămașa și cravata, ghetele cele mai bune, lustruite cu cremă Gladys, pălăria și pardesiul le asortau cu ghetele, iar briantina și apa de colonie, folosite fără zgârcenie, încheiau gama pregătirilor. Astfel, gătit ca un mire în fața altarului, fericitul îndrăgostit pleca în mare grabă, pe potecile cele mai scurte, ca să nu întârzie la mult visata întâlnire. Colegii urmau să ducă tratative cu pedagogul și cu șeful de meditație să nu bage de seamă ora nocturnă la care respectivul
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cuvânt, A.D. Xenopol spune dar, în "Istoria partidelor politice", care întregește opera sa capitală "Istoria românilor": "Dacă Unirea s-a făcut, ea se datorește excluziv Moldovei și în special centrului său, Iașul, care sângerează și astăzi de jertfa făcută pe altarul neamului". Dar ce-ar fi fost, dacă lucrurile ar fi decurs altfel și dacă interesele țării ar fi cerut dimpotrivă ca Iașul să rămâie capitală a Principatelor Unite, a Regatului României și, mai târziu, a României Mari? Ne-o putem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cele câteva cuvinte preliminarii de rigoare. Revista noastră și-a luat ca deviză: Pentru frumos și adevăr, și e bine de știut că atunci când spunem aceasta, spunem și pentru țară, căci servind cele două zeități primordiale, aducem tămâie și pe altarul românesc, în slava care i se cuvine. Nu vom avea pretenția de a întinde o oglindă frumosului: e așa de multiplu, așa de proteiform, așa de efemer în eternitatea lui, încât imagina-i nu poate fi prinsă decât de minți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
muncitori puri și țărani fericiți că intră în colectivă. La emisiunea Eugeniei Vodă am descoperit un om sensibil, introspectiv și puțin depresiv, așa cum îi stă bine unui om inteligent - și mia devenit dintrodată simpatic. 208 Acum, îmi închipui că pe altarul plăcerii noastre de-a intra în ungherele sufletului personajelor publice există și victime ale sacrificărilor. Sacrificările există oricum, numai că unii supra viețuiesc, alții mai puțin. E la fel ca la Surprize, surprize: unii, pentru plăcerea noastră, izbucnesc în lacrimi
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
II CAVALERUL LUI DUMNEZEU (1522) Onoarea Stăpânei noastre 13. Plecă așadar călare pe un catâr. Pe drum, l-a convins pe unul dintre frații săi, care a voit să-l însoțească până la Oñate, să vegheze în timpul nopții împreună cu el la altarul Stăpânei noastre din Aránzazu 3, unde s-a rugat, cerând noi puteri ca să-și poată continua drumul. Își lăsă fratele la Oñate pentru a-și vizita o soră, iar el plecă spre Navarrete. Din ziua în care a părăsit casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Gaula și din alte asemenea cărți, îi veni în gând să le imite 1. Astfel, se hotărî să facă veghea de arme o noapte întreagă, fără să se așeze sau să se culce, stând în picioare sau în genunchi în fața altarului Sfintei Fecioare din Monserrat, unde avea în gând să-și lepede hainele pentru a se înveșmânta cu armele lui Isus Cristos. Părăsind așadar acel sat, mergea cugetând ca de obicei la planurile lui. Ajuns în Monserrat, după ce s-a rugat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
sfătuit cu duhovnicul, a făcut în scris o spovadă generală care a durat trei zile2. Tot cu duhovnicul s-a înțeles și în privința catârului, ca acesta să fie dăruit mănăstirii, iar sabia și pumnalul să fie atârnate în biserică, la altarul Stăpânei noastre. Acesta a fost primul om căruia i-a dezvăluit hotărârea sa, deoarece până atunci nu spusese nimic nici unui duhovnic. 18. În ajunul sărbătorii Stăpânei noastre din martie, după căderea nopții, în anul 1522, se duse și căută în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
martie, după căderea nopții, în anul 1522, se duse și căută în mare taină un sărac, și despuindu-se de toate veșmintele sale i le dădu, iar el se îmbrăcă cu mult dorita sa haină. Apoi merse și îngenunche înaintea altarului Stăpânei noastre 3 și, cu toiagul de pelerin în mână, veghe toată noaptea, stând când în genunchi, când în picioare, până la ivirea zorilor. Plecă în zori așadar, pentru a nu fi recunoscut, și nu o luă pe drumul ce ducea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
un fel de vedere și simțire că Tatăl ceresc mi se arăta binevoitor și dulce, într-atât încât îmi făcea semn că I-ar fi bineplăcut să fie rugat de Stăpâna noastră, pe care nu o puteam vedea. La pregătirea altarului și după ce mi-am pus veșmintele și în timpul liturghiei, mișcări lăuntrice foarte mari și multe și nestăvilite lacrimi și sughițuri, pierzându-mi de mai multe ori glasul; la fel a fost și după ce am terminat liturghia; în timpul liturghiei, a pregătirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
-mi dea ceea ce doream (neputându-mă apropia de mijlocitori), iar acest sentiment sau viziune creștea cu un potop de lacrimi pe față, cu o încredere nestrămutată în Tatăl, ca și cum ar fi trecut surghiunul de dinainte. Apoi, mergând la liturghie, pregătind altarul, punându-mi veșmintele și intrând la liturghie, m-au podidit necontenit lacrimile; fiind atras către Tatăl, punând dinaintea Tatălui cele ale Fiului, am primit priceperi multe, însemnate, savuroase 1 și foarte spirituale. După liturghie, cugetând la alegeri timp de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a părut bine primit de Dumnezeu, Domnul nostru. Ridicându-mă și întorcându-mă să pregătesc liturghia și aducând mulțumire Maiestății Sale dumnezeiești și oferindu-I jertfa făcută, nu fără evlavie sau mișcări cu lacrimi 1; ieșind la liturghie, la pregătirea altarului, la îmbrăcarea veșmintelor și la începutul liturghiei, șm-a potopitț mulțime de lacrimi, în timpul liturghiei, foarte puternice și îmbelșugate, pierzându-mi deseori chiar și graiul, mai ales la citirea lungii epistole a Sfântului Pavel, care începe cu cuvintele: libenter suffertis insipientes
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
aducând mulțumire cu multă și adâncă iubire, mai întâi Persoanelor dumnezeiești, apoi Stăpânei noastre și Fiului ei, apoi îngerilor, Sfinților Părinți, apostolilor, ucenicilor, tuturor sfinților și sfintelor și tuturor persoanelor care m-au ajutat în acestea 1. Apoi, la pregătirea altarului și la înveșmântare, mi-a venit șsă spunț: „Părinte veșnic, confirmă-mă; Fiule veșnic, conf...2 etc.; Duhule Sfinte veșnice, conf... etc.; Preasfântă Treime, conf... etc.; singurul meu Dumnezeu, conf... etc.”, cu mult avânt și evlavie și lacrimi, repetând aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de a primi confirmare pentru lucrul făcut. A PREASFINTEI TREIMI 20. Joi ș21 februarieț - În rugăciune, tot timpul, neîntreruptă și foarte mare evlavie, limpezime caldă și savoare spirituală, purtând cumva spre un gen de înălțare. Apoi, dereticând prin odaie, la altar și la punerea veșmintelor, cu câteva mișcări spirituale stârnind lacrimile; și o dată terminată liturghia, am rămas într-o mare tihnă spirituală. La liturghie, lacrimi mai îmbelșugate decât în ziua de dinainte, tot timpul, și cu pierderea graiului, o dată sau de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a lungul întregii rugăciuni obișnuite am fost însoțit de har călduros și, în parte, luminos și de multă evlavie, cu toate că uneori simțeam, în ceea ce mă privește, înclinația de a ieși din mine, fără ca însoțirea harului să contenească. Apoi, la pregătirea altarului, șam simțitț anumite înclinații de a lăcrima, repetând adesea: „Nu sunt vrednic să invoc numele Preasfintei Treimi”; acest gând și această repetiție mă purta spre o mai mare evlavie lăuntrică: luându-mi veșmintele, cu astfel de gânduri, șam simțitț o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
luptă, ca focul cu apa, cu niște gânduri. A PREASFINTEI TREIMI 22. Sâmbătă ș23 februarieț - La rugăciunea obișnuită, nu de la început - ci de la jumătate încolo - am aflat multă evlavie și desfătare sufletească, cu niște crâmpeie de limpezime strălucitoare. La pregătirea altarului, venindu-mi Isus în gând, șam simțitț atracție să-L urmez, părându-mi în mod lăuntric că, fiind El capul Societății 1, este mai convingător pentru a merge în sărăcie deplină, iar toate celelalte temeiuri între care am făcut alegerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în necontenită evlavie și confirmare. A ZILEI 3 23. Duminică ș24 februarieț - La rugăciunea obișnuită, de la un capăt la altul al ei, însoțit de un har foarte lăuntric și suav și plin de evlavie călduroasă și foarte dulce. La pregătirea altarului și la înveșmântare, o înfățișare a numelui lui Isus cu multă dragoste, confirmare și cu o tot mai mare dorință de a-L urma; lacrimi și sughițuri. De-a lungul întregii liturghii, tot timpul o mare evlavie și multe lacrimi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
foarte mare și potop de lacrimi, fără a vedea ca și în zilele de dinainte Persoanele pe fiecare în parte, ci simțeam ca într-o limpezime strălucitoare o esență, care mă atrăgea cu totul la iubirea Sa; apoi, la pregătirea altarului și la înveșmântare fiind în mare evlavie și lacrimi, șm-am simțitț mereu însoțit de har, cu multă desfătare sufletească. Intrând la liturghie, de-atâta evlavie, nu puteam începe, abia reușind să spun: In nomine Patris etc.3. De-a lungul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
unit cu iubirea Sa atât de strălucitoare și dulce, încât această vizită și iubire îmi apăreau distinse și nemaiîntâlnite printre celelalte. Apoi, am intrat în capelă, cu evlavie reînnoită și cu lacrimi care sfârșeau în Preasfânta Treime; la fel, la altar, și, după ce m-am înveșmântat, m-am acoperit de un mult mai mare belșug de lacrimi, sughițuri și iubire foarte puternică, toate din iubire pentru Preasfânta Treime. Dorind să încep liturghia, atingeri deosebit de puternice și deosebită evlavie față de Preasfânta Treime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
se părea că evlavia care începea sfârșea în Preasfânta Treime, șiar pe mineț mă purta să sfârșesc altundeva, cum ar fi la Tatăl, astfel încât simțeam în mine că dorea să mi se împărtășească în diferite feluri; într-atât încât, împodobind altarul, cu simțire, spuneam: „Unde vrei să mă duci, Doamne?”, și am repetat aceasta de multe ori, crescând în mine evlavia și stârnind lacrimile. Apoi, la rugăciunea de la înveșmântare, mișcări și lacrimi, oferindu-mă să mă călăuzească și să mă poarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de Preasfânta Treime, cu o mai mare liniște sau seninătate spirituală, fiind mișcat spre mai multă evlavie, ca și spre lacrimi, și doream, dar nu vedeam nimic din trecut cu privire la împăcare. În capelă, o evlavie foarte liniștită, iar la pregătirea altarului crescând cu anumite simțiri sau mișcări noi ca spre a lăcrima; și mai încolo, și când am îmbrăcat veșmintele și, mi se pare, și în alte momente trecute, gânduri și cugetări despre ce dorea Preasfânta Treime să facă din mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]