28,520 matches
-
Ca să-și Îndrepte picioarele către ceruri? se aventura un altul. — Ca să ascundă pumnale cu lama Întoarsă, Își dădea cu părerea altcineva. Mă tem că răspunsul este mult mai puțin fascinant de-atât, le spuneam eu Înainte de a le dezvălui fascinantul amănunt: Vârfurile Întoarse le ridicau tivurile fustelor lungi ca să nu se Împiedice În timp ce parcurgeau lungile săli cu covoare pentru a-și aduce omagiul șahului. Vedeți, sunt pur și simplu practice. De fiecare dată când le povesteam asta, oamenii se arătau foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai Îndepărtat al pontonului cinci, locația izolată care făcea din el un cuibușor de nebunii perfect. O, ia te uită, li se puseseră la dispoziție și lumânări cu parfum de lămâie, câtă atenție din partea hotelului să se gândească la acest amănunt romantic. Ieși pe micuța verandă - acolo se găseau câteva scaune de tec cu spătare care se lăsau În jos - excelent, ideal pentru a sta Împreună și a privi luna, intrând În atmosfera unei nopți fierbinți de amor. Marlena și Esmé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
am concentrat atenția asupra caracterului individului, pentru a-l prezenta cititorului exact așa cum este el în realitate. Bineînțeles că nu am reușit să păstrez toate aceste caracteristici în forma finală a lucrării. Presa ne-a intoxicat cu atât de multe amănunte despre profilul „criminalilor = adepții sectei Aum“ și a conferit poveștii o aură fascinantă, astfel că „victimele = oamenii de rând“ aproape că au fost uitate. În majoritatea cazurilor erau menționate în treacăt, ceva de genul „Pasagerul A“, nimic interesant care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
poate fi altfel. Cu alte cuvinte, eu sunt eu și tu ești tu. De aceea, mai întâi de toate, am vrut să descopăr caracterul lui/ei. De la caz la caz, datele au fost - sau nu - inserate în text. După ce ascultam amănunte din viața lor personală, mutam discuția la ziua cu atacul. Eu puneam întrebările și ei răspundeau. Ce fel de zi a fost aceea pentru tine? • Ce ai văzut acolo/trăit/simțit? • Prin ce fel de suferințe (fizice sau psihice) ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mare responsabilitate, atât față de familie, cât și față de Shizuko. Mi-am asumat riscurile pentru că simțeam că trebuie să o întâlnesc pe Shizuko cu orice preț, ca să pot scrie despre ea. Deși fratele ei mi-a povestit totul cu lux de amănunte (cu toate că ea nu poate vorbi), nu mi se părea corect mie, ca scriitor, să nu o întâlnesc pe fata despre care urma să scriu și care era în viață. Altfel spus, chiar dacă mi-ar fi răspuns la întrebări prin tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de dureri. Nu de asta îmi făceam probleme. În drum spre firmă, am luat un medicament și l-am vomitat imediat. Deoarece nu mai aveam nimic în stomc, am vomitat apă. Am scos medicamentul intact. La știri dădeau din ce în ce mai multe amănunte. La stația Kodemmachō două persoane își pierduseră viața, la Spitalul Sfântul Luca fuseseră transportate 80 de victime. Am sunat la poliție și i-am întrebat la ce spital îmi recomandau să mă duc. Mi-au spus să mă duc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
La sfârșitul lunii iunie eram în concediu medical. S-au supărat îngrozitor. Am încercat totul ca să-i conving, dar n-am reușit. Orice spuneam, nu avea efect. Nu-i deranja faptul că eram interesat de budism și îl studiam în amănunt, dar nu considerau Aum Shinrikyō o sectă budistă. Le-am spus că așa părea, însă, de fapt, religia Aum avea la bază concepte budiste. Pentru cineva din afară, era normal să gândescă așa. Mi-au spus să mă întorc imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
impresia că era un lucru profund. Cred că am privit lucrurile din punct de vedere al intuiției artistice, lăsându-mă pradă emoțiilor mistice, în detrimentul logicii. După ce a terminat de vorbit, ni s-a spus să rămânem dacă vrem să aflăm amănunte. Am stat de vorbă față în față cu Murai Hideo care spunea că Salvat. Domnul Murai nu părea să aibă nici un element divin în el, avea aerul normal al unui discipol. După ce am vorbit despre trup și diverse lucruri, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
avut probleme de familie. Din copilărie am avut multe experiențe mistice. De exemplu, visele păreau să fie realitate. Le-aș numi mai degrabă povești decât vise: erau lungi, reale, iar după ce mă trezeam, îmi aminteam tot, până la cel mai mic amănunt. În vise vizitam diverse lumi, de parcă sufletul meu migra. În fiecare zi se repetau experiențe asemănătoare. În astfel de cazuri, trupul este țeapăn, respirația se oprește și poți zbura. De multe ori mi se întâmpla asta când eram obosită. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am întrebat pe cei din jur, dar nu mi-au răspuns. Tot ce mi s-a spus a fost: «Tu și cu cineva vă apropiați de un lucru periculos. Nu-mi aminteam nimic despre asta, așa că insistam să-mi dea amănunte, însă ei răspundeau: «A fost șters, nu puteam să-ți spunem.» - S-a întâmplat ceva între dumneavoastră și altcineva? Nu-mi amintesc nimic. Știu că îmi plăcea foarte mult de cineva, care a fost avertizat de domnul Asahara, dar oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și chiar a publicat o carte, Întoarcerea din Aum (editura Sōshi), în care explică circumstanțele prin care a ajuns în Aum și cum a plecat. E o carte extrem de captivantă, bine scrisă, iar celor care doresc să știe mai multe amănunte, le-o recomand. În timp ce era student, domnul Takahashi a discutat cu Asahara Shōkō, care a ținut un discurs la Universitatea Shinshū. Inoue Yoshihiro l-a convins să se înscrie. Munca din laborator îi ocupa mult timp, așa că s-a îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
timid, căutându-și mirat la piept cruciulița. Ptiu! Prost să fii, noroc să ai! strigă unul cu năduf. Și încă pe banii noștri, îl completă altul. Am pierdut și banii și mândrețea asta de fată. Barem să ne povestești cu amănunte cum a fost, mucosule! Mucosul încercă să bâiguie ceva, dar femeia, după ce își puse cruciulița la gât, îl luă de mână și îl traversă toată cârciuma, mai mult trăgându-l după ea. Urcară apoi în tăcere scara de lemn, urmăriți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
important Cutia cu bătrâni 253 este să fim angajați în căutarea lui, să dăm sens existenței noastre. Comisionarul îmi pare, pe ansamblu, o bucată mai bine "legată", mai persuasivă structural decât Arhivarul, care înfățișează de multe ori o aglomerare de amănunte și procedee împrumutate din "glosarele" literaturii ocultiste (specialitatea autorului), în dauna altor mijloace narative. însă ceea ce constituie "dorul", tentația irepresibilă a lui Andrei Oișteanu, pe care o pot împărtăși pe deplin și "profanii" în domeniu, reprezentând în același timp miza
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
e! Dar parcă nu mă puteam împăca cu ideea că ar putea fi chiar așa. După ce am primit textul sancțiunii, ca să nu se creadă că chiar toți suntem marionete, am scris rapid o contestație în care explicam cu lux de amănunte din dicționarul explicativ al limbii române, definiția termenilor anarhic, anarhie, anarhism, ce veneau în totală contradicție cu motivația sancțiunii. După doar două zile am și primit soluționarea contestației mele, care preciza că motivația sancțiunii primite este corectă, exact cum mă
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
o așteptasem în ploaie. Acum revăd așa de bine scena, că mă mir cum am fost așa de neatent atunci. După plecarea Irinei, bănuielile mele aveau de ce să fie întețite. Observam toate stângăciile ei, dar nu le cercetam cu de-amănuntul. Sufeream pentru alte motive (sau fără motiv) și aveam nevoie să fiu mângâiat cât mai iute. Încetam deci toate întrebările de îndată ce vedeam pe fața ei cea mai mică părere de rău. Poate și caracterul meu era înclinat, după atâtea dovezi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
udă, cu câteva fire de nisip lipite de carne, care măresc aspectul ei senzual, cu soarele strălucind pe fiecare picătură, cu sânii care se ridică tineri, cu tricoul ce ia perfect forma trupului și dezvăluie formele în cele mai mici amănunte. Și atunci am chef, cu orice risc, să rup tricoul, să-mi desfăt ochii pe corpul gol așa de proaspăt, să-i strâng sânii, să o posed, strivindu-i carnea. Dar zâmbetul ei fermecător, mereu prezent și același, îmi întărește
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fost la Cavarna, în timpul despărțirii noastre, numai cu Hacik mă simțeam mai bine, căci îmi amintea de tine". De ce? Căci între mine și Hacik nu e nici o asemănare. Poate că Hacik nu este decât eu, ușor caricaturizat sau simplificat, fără amănuntele care mă complică inutil? Sau poate că lângă ființa tragică și ireală a lui Hacik orice deznădejde găsește un teren prielnic? Ce ciudate contradicții în Ioana! Nu-i place decât literatura clasică, și totuși e victima celor mai romantice zbuciume
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
trebuie să te facă pe tine fericită! Iar tu nu știi încotro să te îndrepți, pe cine să alegi, și se poate să te înșeli chiar dacă ai fi sfătuită de oameni pricepuți. Căci cum poți cunoaște pe un om în amănunt când îi încredințezi o ființă scumpă sau cum poți să fii sigură de evoluția lui viitoare? - Aș vrea să găsesc un bărbat pe care să-l iubesc și să mă iu-bească, să se îngrijească de mine și să mă învețe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
marchează o eternă bună dispoziție. Îți închipui că nu puteam să iubesc un astfel de om, căci în dragoste fizicul joacă un rol important. Îl persecutau tot felul de probleme fantastice și le povestea oricând cu un mare lux de amănunte. Avea o memorie admirabilă și nu uita nimic. Deseori îmi vorbea despre nemurirea sufletului, de viața viitoare, de păcat și ispășire; în direcția aceasta ne înțelegeam perfect, și orice îmi spunea nu mi se părea imposibil. Scepticismul tău m-a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de-abia de o lună, deprinderile între noi nu se făcuseră încă și posesia se îndeplinise înaintea atâtor alte familiarități mai puțin însemnate, dar necesare. Se întîmplase astfel între noi ce era mai grav și continuam să ne jenăm pentru amănunte. Mi-aduc aminte de un detaliu fermecător și amuzant totodată: exact peste drum de Ioana, fereastră în fereastră, locuiau alții care puteau să vadă până în fundul camerei noastre, și multă vreme întîrziam să ne apropiem unul de celălalt - lungeam o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ieși o ființă încîntătoare pe neașteptate, o floare într-un loc pus-tiu, atunci, uitând toate urile, raționamentele, convingerile, ar fi pornit cu orice risc la mine. Și când gelozia mă face să pun mereu întrebări ca să aflu adevărul în toate amănuntele, mă întreb dacă instinctiv nu încerc să reduc acel adevăr, să transform aceste amănunte. Orice aș face, esențialul rămâne intact. Ioana mi-a spus singură adevărul, numai pentru că firea ei era loială și se socotea legată față de dragostea noastră veche
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
toate urile, raționamentele, convingerile, ar fi pornit cu orice risc la mine. Și când gelozia mă face să pun mereu întrebări ca să aflu adevărul în toate amănuntele, mă întreb dacă instinctiv nu încerc să reduc acel adevăr, să transform aceste amănunte. Orice aș face, esențialul rămâne intact. Ioana mi-a spus singură adevărul, numai pentru că firea ei era loială și se socotea legată față de dragostea noastră veche să nu-mi ascundă nimic. Și întîrziase mărturisirea numai pentru că nu stinse procedeul prin
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
spusese fusese un dar gratuit și o onoare ce mi se făcea, de care trebuia să fiu recunoscător, căci reconstituiam în parte încrederea în mine, așa de distrusă, deoarece mi se preferase un altul. Și apoi, era inutil să cer amănunte, căci aveam să mă despart definitiv de Ioana și să încerc să mă vindec spunîndu-mi:" A fost amanta lui, deci s-a petrecut între ei tot ce se poate imagina; să mă forțez să nu mă mai gîndesc". În timp ce, știind
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aveam să mă despart definitiv de Ioana și să încerc să mă vindec spunîndu-mi:" A fost amanta lui, deci s-a petrecut între ei tot ce se poate imagina; să mă forțez să nu mă mai gîndesc". În timp ce, știind câteva amănunte, fatal aș limita, și mi-aș închipui, ca să mă consolez stupid, că mai sunt multe care nu s-au petrecut între ei. Dar în clipa aceea situația era cu totul alta decât mai târziu, și nu ne închipuiam nici unul, nici
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
secretul ei și făcîndu-mă astfel bănuitor. Iar la orice nouă tentativă o pot imediat descoperi. Acele remușcări nu-mi fac decât rău, nu numai că-mi produc milă pentru ființa ei nenorocită, dar și pentru că în clipa aceea destăinuiește noi amănunte despre cele întîmplate. Milă pentru mine are numai uneori, căci temperamentul ei este ca și al meu tot așa de bizar și neprevăzut. La sfârșitul unei discuții în care o pedepsesc cu vorbe grele, ea se face rea, de obicei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]