14,847 matches
-
îndărătnică de Shakespeare a fost distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1988). De asemenea, a tradus o mare parte din proza lui William Somerset Maugham și Conan Doyle, de multe ori însoțindu-și traducerile de prefețe și studii introductive, unele foarte ample. Traduceri: James Greenwood, Povestea unui mic zdrențăros, București, 1956 (în colaborare cu Virgil Teodorescu); Wilkie Collins, Piatra lunii, București, 1962; A. J. Cronin, Sub stele, București, 1965; Samuel Butler, Și tu vei fi țărână, București, 1967: Oscar Wilde, Teatru, București
BANTAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285607_a_286936]
-
sub titlul Zile de lazaret. Jurnal de captivitate și spital (1938). Tot în „Revista Fundațiilor Regale”, apoi în „Universul literar”, B. da la iveală alte texte, adunate ulterior în volumul Vin apele! (1940). În 1940, săptămânalul „Vremea” îi publică un amplu fragment de român, integral fiind editat postum în volumul Muschetarii în Balcani. Vin apele! (1982), ce include și o proza inedită, Oreia (Jurnalul actorului Alexandru Miereanu). Apărut la două decenii după încheierea primului război mondial, Zile de lazaret înregistrează un
BANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285603_a_286932]
-
în stare de alarmă [...] noi vom fi mulți, / vom fi o mie de milioane.” B. va trece însă de la cronica rimată și exaltarea conformistă a „biruințelor” și a „steagului leninian” la un tip de poezie reflexivă, care atrage în gesticulația amplă motive cu reverberație general umană. Evoluția către un lirism mai elaborat începe odată cu Lacrima diavolului (1965), unde poetul, depășind faptul concret, încearcă o viziune de ansamblu asupra lumii, diavolul, spirit răzvrătit, semnificând setea de cunoaștere a omului. Punctul de sus
BANUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285615_a_286944]
-
a unui public încă puțin evoluat, crescut în atmosfera poveștilor autohtone și a cărților populare. O anume fluiditate a versurilor, simplitatea limbii și accesibilitatea lecturii, apropierea de modelele folclorice au făcut ca această scriere să se bucure de o difuzare amplă, aducându-i autorului nu numai popularitate în epocă, dar și prețuirea scriitorilor români din generațiile ulterioare. O altă realizare de seamă a lui B. este transpunerea în stihuri, după o versiune germană în proză, a ciclului de povești orientale intitulat
BARAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285616_a_286945]
-
a unor întâmplări mai vechi sau mai recente. Caracterul public înlesnește și implicarea unor tendințe moralizatoare sau de stimulare a eroismului, principala ei funcție fiind cea social-educativă. În folclorul românesc, b. cunoaște trei forme de existență distincte. Una, cu desfășurare amplă, este cea inspirată de fapte eroice din istorie, expuse într-un stil retoric, cu multe hiperbole și repetiții. Ea este cântată de obicei de lăutari cu acompaniament de instrumente muzicale (cimpoi, fluier, vioară, cobză sau țambal). Pasajele cântate pe o
BALADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
de obicei redusă la datele esențiale. Atunci când se recurge la un text de b. pentru îndeplinirea funcției de colindă, acesta este mult scurtat, uneori degradat. Când este urată, textul se conservă mai bine, căci și plugușorului îi este proprie desfășurarea amplă a narațiunii. Mutațiile funcționale ale unor texte nu sunt determinate numai de modalitatea comună de expunere (narațiunea), ci și de conținut. În unele împrejurări se face apel la b. numai pentru că are un subiect adecvat într-o anume situație. În timpul
BALADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
liricizată (acestui proces i se supun mai ales textele despre relațiile familiale), cântecul lirico-epic împrumută, de obicei, melodia cântecului liric. Se pare că preferințele se îndreaptă tot mai mult spre cântecul lirico-epic. Mijloacele de realizare artistică specifice speciei sunt: fraza amplă, aglomerarea de epitete, hiperbola, îmbinarea de formule stereotipe cu creația spontană, monorima și stilul oratoric. Asupra epocii și mediului în care a apărut b. au fost emise păreri contradictorii. Geneza unor tipuri sau motive s-a confundat adeseori cu geneza
BALADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
a două moduri de înțelegere a lumii. La doi ani după ce publică în „Gândirea” studiul Lucian Blaga, eseist (1934), în care pune în evidență polivalența spirituală a autorului Spațiului mioritic, B. ține la Cluj o conferință, dezvoltată mai târziu în amplul volum Lucian Blaga, energie românească (1938). Văzând creația acestuia drept „expresie majoră a destinului cultural românesc”, eseistul descoperă, în caracterul lui Blaga, „aderarea firească la metafizic”, afirmând totodată rolul etnicului, dimensiunea „cea mai organică” pentru înțelegerea operei acestui „cristal etnic
BANCILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
culturii și a religiei. Astfel, un eseu inclus în jurnal se referă la problema libertății și a individualismului contemporan, cărora autorul le preferă libertatea întru credință, căci în afara acesteia omul decade, se degradează. Jurnalul și Rememberul însoțitor desenează și un amplu tablou al lumii literare, cu personajele ei emblematice (Lucian Blaga, Tudor Vianu, Tudor Arghezi), dar și cu altele, în devenire, cum sunt foștii membri ai Cercului Literar de la Sibiu (Dominic Stanca, Radu Stanca și, mai ales, Ion Negoițescu), pe care
BALOTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
comparatist, proza populară românească, mai ales basmul, încercând să delimiteze genul și specia populară românească de proza cultă și de narațiunea populară sud-dunăreană, pe baza unor constante specifice folclorului românesc. În același cerc de preocupări se înscriu și proiectul unei ample lucrări de sistematizare a basmelor, Catalogul poveștilor românești, rămas în manuscris, prin care intenționa să aducă unele completări la clasificarea internațională Aarne-Thompson, pornind de la constantele specifice poveștilor românești, precum și sinteza Poveștile (capitol în Istoria literaturii române, I, 1964) și micromonografia
BARBULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285636_a_286965]
-
a sugera paragina spirituală a veacului, condamnată în numele unui creștinism indignat - substratul celei de a doua cărți, Cetatea mea (1939). Simbolismul întârziat (ploaie autumnală, nevroze, ftizie, solitudine apăsătoare) este pătruns de câte o notă expresionistă (motivul „urletului” revine obsedant). Un amplu poem, Mama (1948), caută să creeze un simbol al suferinței și al resemnării universale și, pe alocuri, al posibilității de regenerare morală, sprijinindu-se și pe o prozodie zbuciumată și stranie în manierismul ei. O tentativă de înnoire, de abandonare
BARCAROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285637_a_286966]
-
Pe plan literar s-a dovedit însă foarte eclectică, principalul ei merit rămânând acela de a contribui la recuperarea unor scriitori neglijați în epoca totalitară. În general, versurile și prozele publicate în revistă sunt nesemnificative, colaborarea lui Cezar Ivănescu (cu amplul poem Doina. Ultima Thule) și a lui Ion Lăncrănjan (cu „microromanul contemporan” Leul și ciobanul) constituind mai degrabă excepții. Mult mai bogate și mai valoroase sunt, în schimb, paginile de critică și istorie literară. Pe lângă recenziile semnate de Geo Vasile
BARICADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285642_a_286971]
-
artistice. În secolul XX, tema revine În planul moralei prin lucrările lui R. Le Senne și I. Gobry. Acesta din urmă pune accentul În mod special pe imitarea unui model extern, ajungând după o lungă și minuțioasă analiză la o amplă descriere și clasificare a tipurilor morale, așa cum vom arăta În continuare. Pentru a clasifica tipurile umane, În psihologia morală sunt necesare câteva repere. Orice tip uman are simultan și o anumită imagine specifică, caracteristică unei anumite persoane. Nota caracteristică a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Incantațiile” lui alcătuiesc în cele din urmă o singură poemă și exaltă „lumina de aur a bucuriei” în amiaza unei iubiri împărtășite. Aproape ritualizată, euforia erotică este transpusă în sonuri moi, de descântec, rezonând în cadențele unui vers neobișnuit de amplu, iar în dialoguri, unde femeia și bărbatul își răspund sub vraja adorației, se distilează parcă arome orientale. Expansiunea, frenezia simțurilor, starea de beatitudine senzuală stau sub semnul panteismului și sunt exprimate într-o manieră francă, îndrăzneață. Câteodată, utilizând sugestii venite
BADEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285534_a_286863]
-
cadru propice unor abordări inovative și proactive pentru ocupare și formare profesională, la nivel teritorial, din partea tuturor actorilor interesați, mai ales din partea organizațiilor sindicale și patronale. Însă cel mai ambițios plan este de a obține în anul 2006 rezultatele unui amplu proiect de cercetare care va aborda Evoluția ocupațiilor de pe piața forței de muncă din România în perspectiva anului 2010. Se dorește a fi o evaluare calitativă și pe termen lung a situației pieței forței de muncă din România și o
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Incluziunii Sociale (PNAinc, cu perioada de implementare 2002-2012). Scurtă descriere a politicii. Imediat după adoptarea strategiei guvernului, în perioada 2001-2004, accentul în cadrul politicilor sociale în România și Uniunea Europeană s-a mutat de la combaterea unilaterală a sărăciei la un proces mai amplu de incluziune socială și dezvoltare socială. Această nouă orientare a dus la înființarea, în aprilie 2001, a Comisiei Anti-Sărăcie și Promovare a Incluziunii Sociale - CASPIS, aprobată prin Hotărâre de Guvern în 2002. Ca principal instrument de coordonare a politicilor de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
chiar uman, spre deosebire de eroul care este uneori incapabil să își adapteze morala, prea normativă și riguroasă, la situații concrete, ceea ce îl face relativ antipatic telespectatorului. Acest model cultural, vehiculat în filme precum Erou din întâmplare, Leon etc., a suscitat o amplă discuție asupra caracterului prejudiciabil și a posibilei influențe negative pe care o poate avea asupra publicului, în special a celui tânăr, prin faptul că realizează o amalgamare a valorilor și a caracterelor umane. Cercetarea noastră a regăsit frecvent această schemă
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
programele televizate din România, atât în ceea ce privește frecvența, cât și durata scenelor de violență, fie că avem în vedere violența ficțională, fie violența reală. Sunt diferențe între canalele publice (programe cu conținuturi mai puțin violente) și cele private (care exploatează mai amplu dramatizarea și spectacularizarea violenței). Violența televizată este tratată și inclusă în grilele de programare și în conținuturile programelor ca mijloc principal pentru captarea și seducerea îndeosebi a publicului adolescentin și a publicului tânăr. Graficul 2. Date sintetice Cum se remarcă
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
care debutează prin a-și preciza conceptele și metodologia, pentru a efectua apoi o sistematizare a „modelului” cantemirian, demersuri necesare analizei de text propriu-zise, operată asupra Istoriei ieroglifice și asupra Divanului. O altă carte, Dilemele Europei Centrale (1998) reunește trei ample studii consacrate spațiului central-european, crizelor identității, precum și relației dintre istorie și subiectivitatea unor mari scriitori central-europeni din secolul al XX-lea. B. a tradus din opera teoretică a membrilor grupului Tel Quel și a lui Roland Barthes, a transpus scrieri
BABEŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285516_a_286845]
-
Pot fi întâlnite creații inedite ale unor importanți poeți interbelici: Vasile Voiculescu (Epidaur, Maturitate, 10/1965; Palatul de marmură neagră, Aur, Ghețarul, Chiparosul din Lido, Deznădăjduirea Oceanului, 9/1970), Ion Vinea (Ispită, Retorsus, 10/1965) ș.a. Apar grupaje lirice, uneori ample, ale unor poeți de seamă din așa-zisa „generație a războiului”, precum Ion Caraion, Ștefan Aug. Doinaș, Virgil Teodorescu, și, mai ales, poeme ale unor autori aflați în plină afirmare în anii ’60 și ’70: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana
ATENEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
de Florin Pâcă și prezentate de Laurențiu Ulici în „Almanahul literar”, 1970) a fost creat spre a ridiculiza ideea „vetustă”, după autor, a conflictului dramatic. Temele istorice - Eșafodul, Robespierre, Napoleon - din suita provocată de aniversarea bicentenarului Revoluției Franceze (piese cu amplă documentare), ca și Moartea lui Dracula sau Procesul nu a avut loc - sunt elaborate și ele spre „renovarea” genului prea „declamativ”, „retoric”, „reacționar” și repunerea lui într-o altă formulă scenică, cea numită de comentatori și teoreticieni (Angelo Aybar, Pino
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
formule extreme, vizibile în eclectismul profesat în paginile revistelor, ea va manifesta în egală măsură anumite suspiciuni cu privire la un dadaism recunoscut în general drept cea mai provocatoare dintre orientări. În parte pentru că dadaismul fusese conceput să se plieze pe formulele amplu ierarhizate și „birocratizate” ale marilor literaturi (o literatură tânără ca aceea română, marginalizată și ignorată de fenomenul dada, ignoră la rândul ei), în parte pentru că radicalitatea negației reprezintă o caracteristică a tuturor mișcărilor de a. din secolul nostru. Marin Mincu
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
Scrie laborios și publică, la Editura Tineretului, apoi, constant, la editurile Ion Creangă și Sport-Turism, culegeri de povești, legende, basme, intitulate sugestiv: Orologiul împăratului (1957), Vârful cu dor (1973), Grădina înțelepților (1975), Piatra Craiului (1978), Fata din dafin (1982), narații ample cu pretext istoric - se întrevede un proiect destinat eposului vitejesc, în Banul Mărăcine (I-II, 1967), Inelul lui Dragoș-Vodă (1968), Taina lui Mircea-Voievod (1970), Spătarul Coman de Suceava (1977), Mărețul rege Burebista (1980) -, unde accentul cade îndeobște pe latura spectaculară
BAJENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
aceste calități, romanul își păstrează prospețimea, el fiind, de altfel, reeditat în 1991. Prozele publicate în 1970, Exerciții, relevă aceleași însușiri de observator al lumii exterioare și interioare, având totuși un pronunțat caracter de încercări nefinisate. Excepție face cea mai amplă dintre ele, care propune o continuare a scrierii lui Mateiu I. Caragiale Sub pecetea tainei, fiind reușită ca rezolvare epică a enigmei, dar fără vraja scrisului matein. SCRIERI: Într-o duminecă de august, București, 1941; ed. îngr.și postfață Mariana
BALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285573_a_286902]
-
incursiune de tip psihologic în zona problemelor de familie, temă recurentă a prozei lui B. Însă conform părerii criticii, autorul nu excelează în registrul prozei scurte, aptitudinile sale în sondarea analitică a conștiinței personajelor și spiritul demonstrativ necesitând o structură amplă, de tip romanesc. Într-adevăr, romanele lui B. sunt superioare stilistic, tematic și structural scrierilor anterioare. Copilăria, adolescența și tinerețea lui Nicolae Ostia (1971) reprezintă cronica unei fatalități existențiale. Până la maturitate, timp de cincisprezece ani, Nicolae Ostia trăiește coșmarul claustrării
BALANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285577_a_286906]