8,321 matches
-
deloc trecutul, e claritatea cu care rememorează și explică indirect. E de remarcat claritatea limbajului Desperado. Tiparul narativ e exasperant, dar frazele prin care intrăm în legătură cu el sunt cum nu se poate mai accesibile. Romanul Desperado, prezentul Desperado, sunt în aparență accesibile, în esență o piatră de încercare pentru memoria și capacitatea combinatorie a lectorului, care iese din lectură stors de vlagă, sătul, descurajat de lipsa de persepctivă, fiindcă neexistând un prezent solid, viitorul devine inutil. Prezentul Desperado este, cum am
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
memoriei să tiranizeze textul cu adevărat, indiferenți la "intrigă", love interest ori cronologie, sunt autorii Desperado. Fie că e metodă de narare (Rămășițele zilei, Kazuo Ishiguro; Waterland, Graham Swift) ori obsesie a prezentului (Lessing, Fowles), memoria e substanța eroului. În aparență, Lessing, Lodge, Bradbury, Amis, Barnes scriu doar în și despre momentul prezent. În realitate eroii sunt împovărați de somnul a tot ceea ce nu se mai poate întâmpla fiindcă s-a întâmplat deja. Anna Wulf e bântuită de iubiri pierdute, credința
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
marionetă legată de mâini și de picioare, dar o marionetă cu o uriașă resursă de energie pe nume disidență, ceea ce vrea să spună că el își creează lumea lui alta decât cea oficială, general acceptată pe măsură ce inventează fiecare gest cu aparență umană. Iată deci că epoca Desperado are două laturi politice, la dreapta și la stânga cortinei de fier, dar rezultatul literar este în ambele același în final. Vestul ascunde ambiguitatea după sloganul accesibilității; literatura luptă să-și recâștige publicul și reușește
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
James (la cumpăna dintre secolul XIX și XX) și Joyce, Woolf, Eliot cu vârful de lance în 1922, când au apărut simultan Ulysses și The Waste Land, au fost o epocă a refuzului. Scriitorii se revoltau împotriva convențiilor știute, sub aparența falsă că s-ar revolta împotriva literaturii, pentru a o înlocui cu viața însăși. Nu era vorba de înlocuirea imaginarului cu realul, ci de schimbarea la față a literaturii, care de nouăsprezece veacuri și mai bine făcea în fond același
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e imperios necesar: da, da, chiar așa. E totuși o nuanță de cruzime, cruzime ascuțită, ca și cum creația ar distruge... (p. 130) E o mare realizare că autorul e atât de consecvent defamiliarizant, distopic până-n pânzele albe, și toate acestea sub aparența unui umor binevoitor. Efectul e cu atât mai distrugător ironic cu cât vine direct din înțelegerea independentă a lectorului. Nu ni se spune ce poveste urmărim ori ce atitudine ar trebui să adoptăm. Decidem singuri aceste lucruri. Nararea trebuie să
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
variantei lui Huxley pentru hibridul care a devenit romanul Desperado. 2.8. Kazuo Ishiguro: Viitorul ca vină Născut în 1954 la Nagasaki, Kazuo Ishiguro a venit în Anglia cu familia la vârsta de cinci ani. Romane lui sunt britanice în aparență, dar profund japoneze în esență. Înainte de toate, Ishiguro este un spirit ironic, ceea ce îl face foarte britanic. Felul în care, însă, ia peste picior insula de adopțiune este cel mai adesea greu perceptibil. Tentaculele culturii japoneze în care s-a
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se poate formula un obiect propriu-zis de cunoaștere a acesteia. Conștiința, spune Titchener, nu este prin nimic ceea ce pare la o observație banală. Aceasta pentru că faptele de conștiință au o construcție și o materie proprie, una care se ascunde în spatele aparențelor, la fel cum în chimie, fizică sunt tăinuite în fața aparențelor multe legități de acest fel. În cazul observării unui pahar, Titchener vorbește de o "eroare a excitației", pentru că relatarea sa are în vedere obiectul manifestărilor psihice și nu manifestările în
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Conștiința, spune Titchener, nu este prin nimic ceea ce pare la o observație banală. Aceasta pentru că faptele de conștiință au o construcție și o materie proprie, una care se ascunde în spatele aparențelor, la fel cum în chimie, fizică sunt tăinuite în fața aparențelor multe legități de acest fel. În cazul observării unui pahar, Titchener vorbește de o "eroare a excitației", pentru că relatarea sa are în vedere obiectul manifestărilor psihice și nu manifestările în sine. Programul de cercetare al lui Titchener a atras mulți
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
cadrajele conflictuale au câteva caracteristici care le fac să fie preferate de jurnaliști: pot fi personalizate în termeni de personaje (Bennett, 2006), aduc constant episoade noi mereu intervin noi manevre și strategii (Patterson, 1994) -, și, poate cel mai important, dau aparența obiectivității. Relatând conflictele politice și schimburile dintre participanți, jurnaliștii par mai puțin partizani, susținători ai unuia sau altuia dintre actorii implicați (Gross și Brewer, 2007, p. 124). Nu în cele din urmă, dorim să evidențiem faptul că mediatizarea politicii reprezintă
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
fiindcă vorbesc despre victorii și înfrângeri (Fallows, 1997); b) personalizate, fiindcă îi individualizează pe combatanți (Bennett, 2006); c) sunt actualizate, în sensul că se adaugă constant un nou episod la serialul luptelor politice (Petterson, 1994) și, mai ales, d) oferă aparența obiectivității. Încadrând deciziile politice sub forma unui conflict între actorii implicați, jurnaliștii minimizează riscul de a părea partizani, de a favoriza o anumită tabără (Kerbel et al., 2000). Firesc, acest lucru nu înseamnă că folosirea cadrajelor conflictuale este lipsită de
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
implică un astfel de fenomen sunt ilustrate în spațiul artistic de utopia negativă a lui Orwell. Modelul Orwell pleacă de la premisa că orice discurs politic este "destinat a face minciunile să sune verosimil și crima respectabilă" și "a da o aparență de soliditate vântului pur"71, atrăgând atenția asupra fenomenului de corupere dintre gândire și limbă. Ideea că limba modelează gândirea și că restrângerea expresiilor verbale atrage după sine limitarea lucrurilor gândite poate constitui o armă redutabilă în regimurile totalitare. Teoria
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Criticile gazetarului nu eludează nici politica conservatoare, atunci când aceasta este tributară intereselor de grup și nu urmărește interesele naționale. Viciile clasei politice românești devin ținta predilectă a verbului virulent al jurnalistului: "Oamenii politici nu trebuie să aibă virtuți, ci numai aparența lor. E foarte primejdios de-a fi pururea onest; însă a părea evlavios, de bună credință, uman, cu frica de Dumnezeu, onest, a părea toate acestea e foarte folositor. Omul politic nu trebuie să observe totdeauna ceea ce în ochii oamenilor
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
anecdotică a articolelor, sunt generate și de apariția neologismului în construcții sintagmatice inedite: mândrie baronească, aer diplomatic, postulanți flămânzi, exigențe aristocratice, diletantism politic, dispoziții cosmopolite, justiții amovibile ș.a. Construcțiile oximoronice (capacități nule, deosebite capacități problematice) evidențiază contrastul dintre esență și aparență, specific vieții politice, și reflectă atitudinea satirică a gazetarului. Prin asocierile semantice inedite pe care le presupun, construcțiile oximoronice potențează semnificațiile limbajului politic eminescian, exprimând acțiuni, atitudini, comportamente peiorative ale personajelor de pe scena politică. Vorbind despre semnele elocinței de amvon
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
orfevreriei: altare portabile, relicvarii, legături de carte care intrau în trezoreria regilor și a nobililor. Dar deja această artă a mănăstirilor din nordul Franței nu mai este aceeași cu a mănăstirilor Germaniei. Partajarea Dificultățile Imperiului în timpul lui Ludovic cel Pios. Aparența unitară a Imperiului de la sfîrșitul domniei lui Carol cel Mare și începutul celei a lui Ludovic cel Pios ascunde cu greu factori importanți de slăbiciune și de divizare. Primul element este, desigur, imensitatea Imperiului, diversitatea popoarelor sale, a limbilor lor
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
al regelui René. Pentru a se asigura de neutralitatea lor binevoitoare, el îi restituie lui Maximilian de Habsburg, soț al fiicei lui Carol Temerarul, Artois și Franche-Comté, și lui Ferdinand de Aragon, Roussillon și Cerdagne. El cedează astfel prada în aparență, dar întreprinderea este aparent ușoară ținînd cont de dezbinarea peninsulei italice, și tentantă prin bogăția și prin strălucirea civilizației sale. În 1494, sub pretextul morții regelui din Napoli, prinț al casei de Aragon, Carol al VIII-lea trece Alpii, intră
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
În 1608, Champlain fondează, pe malurile fluviului Sfîntul Laurențiu, Québec, nucleu al noii Franțe. Totuși opera de redresare rămîne incompletă și mai există amenințări atît în interiorul regatului cît și la frontierele sale. Membrii înaltei nobilimi nu sînt supuși decît în aparență. Protestanții rămîn în defensivă și înțeleg să scoată un profit din avantajele militare pe care li le acordă edictul din Nantes. Clerul și anumite medii catolice se îngrijorează de politica regală ostilă Habsburgilor. În afară de aceasta, cedarea regiunilor Bresse și Bugey
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
reușește să le extirpeze complet. Ludovic al XIV-lea și Europa. Scopurile și mijloacele politicii lui Ludovic al XIV-lea. Evocînd situația în 1661, Ludovic al XIV-lea scrie în Memoriile sale: Pacea era stabilită cu vecinii mei, după toate aparențele pentru atît de mult timp cît aș vrea eu însumi". Nu s-ar putea exprima mai bine rolul de arbitru pe care-l poate pretinde regele Franței după tratatele din Westfalia și din Pirinei, dar și responsabilitatea lui în ruptura
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
hîrtia răspîndită în public de domnul Lasse, fără participarea ei, a aruncat întreaga Franță în dezolare [...]. Clerul și stările din Bretagne și din alte provincii au fost forțați să-și ruineze creditorii rambursîndu-i în hîrtie. Clerul și stările profitară în aparență de acest lucru prin reducerea rentelor pe care le datorau, reducere făcută mai întîi la 3% și apoi la 2%. Dar, de fapt, pentru ei era curată pierdere, întrucît particularii și companiile care compun aceste mari corporații fură prin aceasta
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Potrivit lui H.-R. Patapievici, care reia argumentația lui C.S. Lewis 1 și a lui Leo Strauss 2, obiectivitatea științifică devine, în acest caz, cerc vicios, fiindcă exclude tot ceea ce nu presupune. Deci nu e obiectivitate, chiar dacă demersul ei are toate aparențele unui demers științific. Spre pildă : științific e să nu crezi în Dumnezeu ; deci Dumnezeu nu există știința nu îl poate găsi, deoarece îl exclude din start, și orice demonstrație nu poate regăsi decît numai ceea ce a presupus la start. în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
terestru al cosmosului, cu ochii creaturii, și cum se vede același real din centrul lui transcendent. în formularea lui Andrei Pleșu, schema inversiunii se rezumă, în toate tradițiile mari, prin regula : cel dintîi în ordine principială e, cel puțin în aparență, ultimul, cel din urmă, în ordinea manifestării 1 . Andrei Pleșu, în Simboluri metafizice ale crucii, Humanitas, București, 2007, pp. 98-99 : Analogia, definită în sens strict, înseamnă o operațiune de reflexie, de oglindire, și implică, drept corelativ necesar, conceptul inversării. Analogia
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
operei divine. De aceea, de altfel, a fost creat ultimul. Tot astfel cum ne rezumăm discursurile prin concluzii înalte. Această schemă a inversiunii se rezumă, în toate tradițiile mari, prin regula : cel dintîi în ordine principială e, cel puțin în aparență, ultimul, cel din urmă, în ordinea manifestării Ch‡ndogya-UpaniÌad : Căci ‡tma, care rezidă în inimă (‡tma, sinele, fiind echivalent cu Tema analogiei inverse a fost reamintită publicului român de Andrei Pleșu în cartea Despre îngeri cu capitolele Lumea în oglindă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
nici pe cea a omului Labiș, în schimb, pune la dispoziția cititorului cultivat un set de idei validate de timp, ceea ce echivalează cu un oportun recurs la memorie. Februarie 2010 Teodor Pracsiu ARGUMENT Există valori, cele mai multe, care trăiesc sub o aparență înșelătoare și trebuie vocație și intuiție spre a le anticipa destinul și există valori, mai puține și poate mai mari, care au în ele însele puterea de a-și crea aparența, suprafața și de a se manifesta prin ele. Labiș
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Pracsiu ARGUMENT Există valori, cele mai multe, care trăiesc sub o aparență înșelătoare și trebuie vocație și intuiție spre a le anticipa destinul și există valori, mai puține și poate mai mari, care au în ele însele puterea de a-și crea aparența, suprafața și de a se manifesta prin ele. Labiș aparține acestei a doua categorii; el nu trebuie descoperit, ci, într-un mod foarte simplu, văzut. Nicolae Labiș apare într-un moment în care vechile valori și structurile de mare stabilitate
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
în filosofia lui I. Kant. Acesta afirmă că: "folosind numai concepte, este imposibil să înaintăm până la descoperirea unor noi obiecte și ființe supranaturale [ca în argumentul ontologic]; și este inutil să apelăm la experiență, care în toate cazurile oferă numai aparențe"15. Cu alte cuvinte, nici rațiunea speculativă, nici experiența înșelătoare nu pot constitui baza pentru o dovadă incontestabilă a existenței lui Dumnezeu. Ceea ce îi este accesibil omului, prin caracterul cunoașterii sale, este doar fenomenul (lucrul așa cum îmi apare mie) și
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
nu noumenul (lucrul în sine). Această distincție dintre fenomene și noumene stă la baza idealismului transcendental kantian și are consecințe importante și asupra înțelegerii argumentelor teiste, în special a celui ontologic. Kant nu a negat că există o realitate în spatele aparențelor, dar a spus că: "noi nu cunoaștem acest lucru așa cum este el în sine, ci îi cunoaștem doar aparențele, adică felul în care simțurile noastre sunt afectate de acel lucru necunoscut"16. Norman Geisler susține că obiecția privind caracterul defectuos
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]