7,167 matches
-
masca ei de fier/ peste masca mea de ceară/ cu întunericul peste/ întunericul ochilor,/ cu ignoranța mâinilor pline de sânge/ târându-se oarbe, neștiind/ încotro mă îndrept"), iar pergamentele și incunabulele poetului se întunecă din ce în ce mai tare. În versuri de o aspră limpiditate, el alege finalmente să își întoarcă spovedania într-o rostire a morții epurată de lestul speranței: " Pleci și mă lași/ cu heruvii în Iași / sat tulburat de spahii,/ clopotniță/ în care doar morții sunt vii". Încă dintr-o veche
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fantastic poesc, este povestirea Amiază de vară, scrisă mai târziu și inclusă de autor în ediția definitivă a nuvelelor sale. Într-o zi caniculară de vară o țărancă aude mașina de cusut mergând singură, e înspăimântată, nu înțelege nimic. Vocea aspră a bărbatului sosit de la câmp (vocea lucidității) destramă această vrajă plină de teamă. Este, în fine, a treia categorie (Întâlnirea din Pământuri, O adunare liniștită) unde P. înregistrează subtilitățile sufletului rural. Adolescentul Dugu o vede goală pe Drina și se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
viața unei familii și numai prin atingere la viața unei comunități mai largi. Dar sonda, fixată pe un spațiu restrâns, intră adânc în straturile unei spiritualități vechi. Din înregistrarea vieții de familie în fazele ei tipice - trezirea dimineața sub glasul aspru al tatălui, plecarea la câmp, masa, întoarcerea de la câmp, din nou masa, cu participarea întregii familii etc. - iese la iveală un cod al existenței țărănești. Nimic extraordinar nu se petrece la acest prim nivel în roman. Un țăran se întoarce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
ce s-a manifestat cu o violență triumfătoare în nuvelele de debut) și preocuparea dobândită, din ce în ce mai pronunțată și tinzând să acopere tot orizontul operei, pentru viața conștiinței morale: de a păstra, în condițiile unei literaturi acut deliberative, ceva din decizia aspră, din violența primei sale naturi. LUCIAN RAICU E din ce în ce mai greu să ne închipuim literatura română fără Marin Preda. Pe măsură ce trec anii, contribuția sa - devenită masivă - la dezvoltarea și consolidarea romanului național - recunoscută de la început ca demnă de un interes deosebit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
cu hala ciururilor gudronată, cu turla acoperită cu ardezie, cu hala mașinilor și coșul de fabrică de un roșu palid [...]. Apoi se întindeau cîmpii, nesfîrșite cîmpii de grîu și sfeclă, pustii în aceste luni ale anului, mlaștini cu o vegetație aspră, ici-colo întrerupte de cîteva sălcii pipernicite, îndepărtate pășuni despărțite prin șiruri rare de plopi. Foarte departe mici pete albe vădeau orașe, Marchiennes la miazănoapte, Montsou către miazăzi, în vreme ce, dinspre răsărit, pădurea Vandame tivea orizontul cu vînătul hotar al arborilor ei
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de genul "deodată", "brusc" etc. Astfel, în acest exemplu din Hugo citat de Ph. Hamon (1981, pp. 157-158): (54) [1] Dintr-o dată se simți apucat de braț. Ceea ce încercă în clipa aceea fu un sentiment de negrăită oroare. Ceva subțire, aspru, plat, rece ca gheața, lipicios și viu se încolăcise pe întuneric în jurul brațului său gol. Iar acum îi înainta către piept. Era ca strînsoarea unei curele și împunsătura unui burghiu. În mai puțin de-o secundă, un soi de spirală
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de alta a bordurilor, ca să prindă cele mai slabe adieri de vînt, părea o pasăre uriașă, gata să-și ia zborul. (p. 220) În curînd, trăsura ajunse în plin cîmp. Să fi fost ora nouă. Era una din acele dimineți aspre de iarnă, cînd toată natura sclipește dur și tăios ca un bloc de cristal. Pomii plini de chiciură parcă au transpirat broboane de gheață; pămîntul răsună sub picioare; aerul uscat poartă pînă departe cel mai mic zgomot, cerul albastru scînteiază
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
va ofili. Catalog publicitar Roche-Bobois Textul B Pe masă par niște dune mici de nisip. Nisip presărat cu cardamom, cu curry de madras de un roșcat fierbinte din care răsar stropi verzi de curry leaves, purpură unduitoare de sumac, praf aspru și dulceag de ghimbir, o oază sclipitoare de piper alb, negru, verde și roziu, un soare roșu din neprețuit șofran, sirocco amețitor de kamoun; galanga, karvi, ras-ehanout, scorțișoară: condimentele. Inspirați aromele lor nemaiîntîlnite. Rostiți numele lor, literă cu literă, rotunjindu
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
scurtă și mai ales de multe romane și piese de teatru, precum și de eseuri și poezii. Situată în linia prozei realist-critice ardelene, integrată conjunctural „realismului socialist”, nuvelistica juvenilă a lui P. posedă însă, de la început, trăsături ce o particularizează. Realismul aspru, rebrenian, încorporează, prin crearea atmosferei, un lirism mai intens și mai subtil decât în scrierile lui Ioan Slavici și Ion Agârbiceanu, sensurile celor mai rezistente narațiuni concentrându-se în simboluri. Preludii ale creației romanești majore a lui P. includ nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
citațiile literare, ea dezleagă problemele cele mai grele invocîndu-l pe Quintilian și Bossuet, ea înlocuiește faptele cu discursuri și nu s-ar putea caracteriza mai bine decît cu titlul de "Vorbărie"" (2, p. 1). Critica era, cum se vede, foarte aspră și numai în parte îndreptățită. El însuși va reveni mai tîrziu asupra ei. În 1903, Binet a publicat o nouă lucrare: L'étude expérimentale de l'intelligence. El tindea să creeze probe și tehnici speciale care să-i îngăduie să
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
activă. De altfel, scrierile sale constituie o încercare de sintetizare teoretică a realizărilor școlii active, sinteză la care adaugă propriile sale contribuții, mai puțin originale decît ale marilor săi contemporani: Dewey, Montessori, Claparède, Decroly. Ca și aceștia, Ferrière are cuvinte aspre la adresa școlii tradiționale. Principala cauză a progresului ei limitat s-ar fi datorat, după opinia sa, necunoașterii copilului. De aici caracterul dominant al activității impuse, cu consecințe, dacă nu negative, oricum cu foloase minime asupra dezvoltării. Este adevărat, preciza el
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
scopul adecvării ei la dubla exigență individuală și socială -, din continentul american s-au ridicat cîteva voci care cer, nici mai mult, nici mai puțin, decît desființarea școlilor ca instituții. De-a lungul secolelor, școala a fost neîncetat supusă unor aspre critici; ritmul progresului său fiind mai lent decît acela al dezvoltării societății, exprimarea exigențelor sociale a constituit întotdeauna un stimulent pentru îmbogățirea și generalizarea continuă a experienței educative. Pînă în secolul al XIX-lea școala a avut de cele mai multe ori
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
după caracterul lor "manipulator" școala este situată de Illich în partea extremă a dreptei. Motivul? Ea face să crească răul fundamental al societății de astăzi: dorința nemăsurată de a consuma; ea formează "capitaliști de cunoștințe"! Iată de ce, instituția cea mai aspru criticată de el este școala. Caracterul manipulator al acesteia face să crească continuu cererea de educație școlară pentru toți oamenii și pentru un număr crescut de ani. Cultivînd mitul valorilor instituționalizate, ea îi învață pe oameni să devină clienți ai
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
societății și nici n-a tras din aceasta concluzia firească, aceea a demisiei. Până acum, ea s-a prevalat cu aroganță de hotărârea electoratului, prefăcându-se a nu ști cum s-a obținut acea hotărâre. A luat măsuri defensive, mai aspre chiar decât pe vremea odiosului și a sinistrei. Președintele și-a adjudecat, fără jenă, toate atributele pe care le avea "conducătorul". La o adică, aparatul represiv, iute repus pe picioare și chiar răsplătit, menajat cu grijă, se află la locul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cartea despre voievodul primei noastre uniri politice. Chiar și I. Tăutu socotea, cu un sfert de secol în urmă, că "trebuie să mai pătimim" pentru a învăța din suferința comună. În același timp, Asachi sesiza consensual că "numai nenorocirea cea aspră ne face frați", înlesnind realizarea unei dorințe colective. Secolul XIX manifestă un interes aparte pentru valorificarea metafizică a suferinței. De la Bălcescu la Hasdeu, de la Kogălniceanu la Xenopol, preocuparea e continuă, cu nuanțe asupra cărora nu putem insista aici. Heliade însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
nostru modern, înțeles ca un instrument indispensabil atât pentru reformele dinăuntru cât și pentru cuvenita inserție în "concertul european". O lectură actuală a acestei opere ar pune în lumină destule similitudini cu clipa de față. Suntem din nou confruntați cu aspra nevoie de a regândi structurile social-politice, economia, cultura, tot ce ține de organizarea cumpănită a viitorului nostru. Mesajul de entuziasm și abnegație ce se desprinde, fără dificultate, din istoria Unirii noastre nu poate fi decât reconfortant. "24 ore", I, 8
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
anume prin acea istorie care nu se mai limitează la descrieri de vajnice bătălii și de astuții diplomatice, invitând la reflecție calmă, reconfortantă. Participarea la jocul puterii i-a adus multe diformități și anomalii, motiv pentru care a suscitat critici aspre, dacă nu și un categoric oprobiu. Istoria caută acum să iasă din cețurile dogmatismului, să se alinieze din mers la formulele practicate în alte zone, mai puțin expuse la presiuni extra-științifice. Va reuși să convingă oare că istoria nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
rude așa de apropiate? Curiozitatea l-a făcut să se apropie de istoria unui popor care a pătruns în durată "sub semnul lupului", semn în care M. Eliade vedea o promisiune de războaie și invazii, adică un destin marcat de aspre vicisitudini. Celălalt semn, revelator de origine și chintesență a unei lungi istorii, e limba, după cuvântul lui J. D'Ormesson, plasat pe frontispiciu ca idee de bază. Cartea lui Alain Ruzé expune sistematic civilizația daco-romană, în arcanele căreia a știut
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mergem înainte cu pilda muncii statornice și dezinteresate pe ogorul neamului nostru. Dar avântul să ne fie întotdeauna însoțit de faptă, să fie înflăcărat de dorul de bine, de cald și îmbrățișător pentru cei înclinați a urma calea cea adevărată, aspru și mustrător pentru cei răi, înfricoșat pentru cei primejdioși. Iar munca noastră să ne fie muncă de apostoli, care nu așteaptă nici o răsplată și nu urmăresc nici o glorie pentru ei, ci fac totul pentru binele neamului, socotindu-și ca cea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
națiune conștientă de sine e drept și chiar datoare să și le aducă mereu aminte, cel petrecut la 1 decembrie 1918, când Transilvania s-a unit cu "Țara" e poate cel mai de seamă. Fiindcă atunci, în pragul unei ierni aspre și la capătul unui război teribil, marea Unire, înfăptuită pentru o clipă în pragul secolului XVII, a fost proclamată, solemn, de națiunea însăși, cu un entuziasm pe care contemporanii îl evocă unanim. Începea o nouă epocă, un "alt Timp", după
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în locul copilului la întrebări adresate direct acestuia, fără să-i dea răgaz să formuleze el însuși vreun răspuns. Verifică în permanență tot ce a făcut copilul și e veșnic neîncrezător în capacitatea acestuia de a face ceva. Aplică deseori pedepse aspre, îl critică, îl umilește, îl cicălește necontenit și nu are niciodată răbdare. Indiferent de vârstă, copilul nu are voie să exprime nicio opinie și nici să ia singur vreo decizie. în ierarhia familiei, copilul ocupă un loc inferior și este
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mihaiela Tudosă () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93073]
-
care corupția a pătruns peste tot, în care nu se ajunge la bogăție decât prin acele surprize îndemânatice care sunt pe jumătate pungășii; în care domnește dezmățul apucăturilor; în care moralitatea nu se susține decât cu pedepse și cu legi aspre, și nu cu principii primite de bunăvoie, în care sentimentele de Patrie și de Religie sunt înăbușite de credințe cosmopolite? Ce formă de guvernământ să dai acestor societăți, dacă nu forma despotică pe care o voi descrie mai jos? Noi
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
case în care țineau slujbe regulat, după tipicul greco-catolic. Mai mult decât atât, tradiția era propagată din generație în generație, alte persoane devenind preoți, unși de către preoții bătrâni, pentru a nu se pierde spiritul. Dar și prigoana lor a fost aspră. Securitatea avea evidența lor pentru că refuzaseră oficial trecerea la ortodoxie. Astfel, le-a fost foarte ușor să-i identifice, să-i urmărească și să-i aresteze. Cultul greco-catolic, anul 1950 „În conformitate cu ordinul DGSP nr. 323269 din 11.03.1946, luați
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
și mișcările sufletești ce motivează actele personajelor; conflictul psihologic și conflictul moral care se amplifică treptat în conștiința lui Ghiță contribuie la crearea unui personaj complex - instanță narativă pe care este centrată nuvela. Planul descriptiv schițează, întro viziune realistă, lumea aspră și existența socială a eroilor. Item 2: prezentarea, prin referire la nuvela studiată, a patru elemente de structură și de compoziție Subiectul nuvelei este construit în maniera unei acțiuni trepidante, cu momente de mare tensiune, generate de conflicte puternice de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Lică. Existența lui Lică dezvăluie latura întunecată a naturii umane: sete devoratoare de putere, fire sadică, răzbunătoare. El stăpânește prin forță și violență, prin jaf și crimă pusta arădeană, fiindcă este sămădăul, adică porcar și el, dar om cu stare, aspru și neîndurător [...] de care tremură toată lunca. Aceste precizări ale naratorului despre statutul social și profilul psihologic al sămădăului sunt dublate de portretul fizic schițat în linii ferme. Deta liile fizice au un rol semnificativ, sugerând un caracter plin de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]