7,814 matches
-
crize care se repetă pînă la bătrînețe. într-o măsură mai mică sau mai mare, nostalgia de a fi util, la modul simplu, comun, o au numeroși poeți. O resimte, ca să încep cu un exemplu din epoca modernă, Baudelaire: „O, biet sihastru al lenei, cînd voi putea să știu/ Din trista-ntruchipare a chinului meu viu,/ Să fac un lucru-al mîinii și-a ochilor beție?” („Călugărul nevrednic”) O resimt Eminescu, Macedonski, Goga. Aproape nu e poet, cred, să nu aibă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vreo clipă la Bacovia) Dumitru Panaitescu, fiul lui Perpessicius, într un articol de acum mai bine de jumătate de secol: „Pe urmele lui Verlaine”, în „Vremea războiului”, 14, nr, 679, Crăciun 1942, p. 12. El arăta că la apariția Operelor „bietului Lelian”, Yves Gérald le Dantec s-a ridicat împotriva dezvăluirii unor aspecte neplăcute din viața poetului. „Desigur - admitea acesta -, sînt lucruri care nu trebuie lăsate în umbră. Prietenia dintre Verlaine și Rimbaud i-a inspirat primului unele din cele mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
oboseală, cînd pur și simplu pierdea „nota Călin ideală” în care s-a străduit mereu să trăiască: „Lăsați-mă, sunt obosită.../ Destul parfum de flori uscate,/Destulă viață risipită,/în ceasuri pururi zbuciumate.// Simt cum o pulbere fatală/Coboară peste biata minte/ De stinge nota ideală/ Din gama tristelor cuvinte.// Sub vălul negru ce ne-apasă/ Se stinge vis, se stinge dor.../ Lăsați-mă, puțin îmi pasă/ Că florile se sting și mor.// Nimic să nu mă mai atingă:/ Nimic să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
peste lanț și fiind cumva împuternicit, s-a bătut ușor peste piept, sânge și puroi curgându-i pe gură" (Foxe 360). Și din nou: "Mai întâi au fost strangulate, dar frânghia s-a rupt înainte ca ele să moară și bietele femei au căzut în flăcări. Perrotine, care era însărcinată și i se apropria sorocul, a căzut pe o parte și atunci s-a întâmplat un lucru îngrozitor... burta femeii s-a rupt din cauza puterii focului iar copilul, un băiat frumos
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
exemplu, descrie reacția locuitorilor orașului de pe coasta Angliei Deale la vederea marinarilor naufragiați care s-au refugiat în timpul furtunii pe un banc de nisip care urma să fie inundat de marea agitată: Era, fără îndoială, un spectacol trist să vezi bieții marinari mergând încolo și încoace pe nisipuri, să vezi cum arătau și semnele pe care le făceau după ajutor. Toate acestea puteau fi văzute de pe țărm cu ușurință datorită lunetelor. Aveau un răgaz de câteva ore, dar nici unul nu se
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
sex simbol, într-o iapa de lux pentru cursa, într-o musca de aur morbida în final. Ea canalizează în ființă să de star al Imperiului al Doilea un ansamblu de forțe sociale și sexuale care fac din ea, o biată față din strada la origini, un simbol și un mit. Transformarea femeii pariziene într-o cvasi-divinitate este un alt element al mecanismului mitizării 46: "o divinitate, un astru ce tronează peste toate gândurile ce nasc în creierul masculului" [Baudelaire, 1971
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de așa ceva, e aici o rafinată gândire rizomică, o subtilă interpretare a reflecției nomade, a spargerii centrului și a promovării curajoase a perifericului și marginalilor. E rodul unor meditații adânci și a unei viziuni de avangardă care ne scapă nouă, bieți și triviali oameni ancorați în nevoi mundane, utilitariste. E limpede acum, pentru vizionarii din Primărie șoseaua nu e doar un banal și nesărat drum asfaltat pe care, în liniște și fluid, ne deplasăm din Dancu până la Valea Lupului într-un
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
nu vor ajunge totuși la campania fiicei sale, asta e, nu se poate spune că el i-a împiedicat cu ceva, nu-i așa? Până vom merita să primim vreun răspuns la aceste întrebări hamletiene, trebuie să constatăm doar că biata doamnă Ridzi rămâne deocamdată singura cu onoarea "nereperată", adevărata familie ("la famiglia") continuându-și nestingherită ascensiunea pe cadavre. 31 iulie 2009 Distinsul și discretul ministru al culturii, domnul Theodor Paleologu, a semnat zilele trecute la Iași, după lungi pertractări dictate
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
în timpul dictaturii ceaușiste, cărora democrația le-a adus funcții cu privilegii, dar fără răspundere (am văzut în ultimii douăzeci de ani că, invariabil, doar subordonații sunt pedepsiți, miniștrii sau directorii cu onoare, capabili de demisie, fiind specii dispărute), rămânând doar biata profesoară de chimie, deja "condamnată" de presă pentru un halucinant omor din culpă și pe care domnul profesor Talpalaru ar lăsa-o pe drumuri, fără mijloace de subzistență, dacă ar putea. De ce s-o fi pripind domnul inspector general cu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sau indivizi dovediți pentru hărțuire sexuală (toate trei, delicte pentru care, în lumea civilizată, îți pierzi instantaneu slujba de dascăl), în timp ce fătuci isterice din mass-media își iau periodic câte o mască de Savonarola anchetând obraznic și inchizitorial, în prime time, bieți profesori ajunși în atenția publică din cauze umflate de presă și rareori în legătură cu meseria lor. Măcar pentru faptul că domnul Seryl Talpalaru este cel puțin capabil să citească fără poticneli de pe prompter, și nu ar fi trebuit să sporească confuzia
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și scandaluri care au avut în centrul lor transportatori, îi întâmpinau pe călători în stație cu veselul anunț " NU luăm călători decât în limita locurilor pe scaune!", decizie, desigur, lăudabilă pentru creșterea standardului de civilizație și a securității transportului. Pățiți, bieții șoferi închideau repede ușile și o luau din loc, lipsiți de curiozitatea de a afla vorbele calde ale oamenilor care stăteau în stație de trei sferturi de oră și care refăceau coșmarul pur al călătorului care vede venind mașina, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cei care știu că acarul Ion Păun chiar a existat și că, fiind un om nevoiaș, a plătit cu ocna, în locul politicienilor și miniștrilor vinovați din perioada interbelică, pentru tragicul accident de la Vintileasa, din 1923. Ca o ironie a sorții, bietul om, a cărui viață a fost distrusă de Compania Română de Căi Ferate, a câștigat finalmente procesul ce îl îndreptățea la compensații financiare pentru nedreptatea suferită exact la câteva zile după ce și-a dat obștescul sfârșit, chiar în vremuri în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
2010 Luni, președintele țării, care cuplează vioi și neconstituțional și funcția de stăpân al guvernului, ne anunța sec și oarecum cinic: țara e în colaps, urmează curbe de sacrificiu! Marți, reporteri isterizați se aruncau viermuind la Iași pe cadavrul unei biete tinere pictorițe, cuminte și talentată, ucisă cu bestialitate, chiar de ziua ei, de un psihopat lăsat în libertate de niște medici iresponsabil de sictiriți. Miercuri am văzut o mare de pensionari disperați huiduind ca la Revoluție și bruscându-l nestăpâniți
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pictorițe, cuminte și talentată, ucisă cu bestialitate, chiar de ziua ei, de un psihopat lăsat în libertate de niște medici iresponsabil de sictiriți. Miercuri am văzut o mare de pensionari disperați huiduind ca la Revoluție și bruscându-l nestăpâniți pe bietul prefect care ieșise neinspirat încercând să le asculte păsul. Vibrația și intensitatea protestului unor oameni ajunși la capătul răbdarii, acolo unde unde nu mai contează nici viața, nici legea, mi-a dat fiori. Astăzi ce mai urmează oare? Trăim periculos
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
tabloidelor, au intrat cu mașinuța lor în limuzina de lux închiriată de prințul moștenitor al dinastiei Al-Faed. Dincolo de lecturile stângiste ale celor deranjați mintal, care vedeau aici fronda "sans culoților" din Fiat Uno împotriva Mercedes-ului privilegiaților lumii, în realitate biata Lady Di a fost victima curiozității nesațioase a lumii întregi, indiferent de studii și maniere, care a vrut să se uite pe gaura cheii pentru a se bucura de necazurile și intimitățile mai-marilor zilei. E ceva odios în această pornire
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
care lucrează în cultură și care fac proiecte inter-naționale de decenii, având oarecare experiență în astfel de prezentări, a făcut, împreună cu colegul ei, totul, absolut de capul ei, punându-și, cu această ocazie, și ia strămoșilor ardeleni, de au stat bieții părinți în tăcere, cu un nod în gât și ochii împăienjeniți, minute în șir în fața Facebook-ului. Bugetul folosit: 0 euro. Despre uralele de la final și zecile de mesaje de simpatie nu mai vorbesc, poate și pentru că în Laponia nu există
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
o copilărie grea, din care n-a mai ieșit niciodată. Nevoit a se juca numai cu beizadele de zmei roșii, Nicușor Aluceașcă, Serghei Mezel, Medelin Scripcaru, cărora li se mai alăturau și alte pușlamale din cartier, de-alde Gornel Dilu, bietul Muc era mereu ciuca bătăilor și a batjocurii găștii, deși - se bagă din nou naratorul - nu era vina lui că era scund, tolomac și împiedicat. Dar știți doară cât de cruzi pot fi copiii între ei. Cu chiu, cu vai
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ce le-o fi trebuit toată această uriașă aflare în treabă? Muc cel Mic e oricum incapabil să facă afaceri (a și nenorocit niște amărâți din sud cărora le-a cumpărat fabrica cu care a dat faliment, lăsându-i pe bieții oameni pe drumuri și zgârcindu-se să le dea ultimele salarii), astfel încât publicitatea excesivă nu poate constitui decât un remediu pentru diferitele sale deficiențe de personalitate. Iar Moni nu prea a câștigat mare lucru din asta, tot talentele ei naturale
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
N-ar fi prima oară; îmi aduc aminte că și astă-vară o frumoasă acțiune care trebuia să se termine cu un spectaculos flagrant de mită pentru un important lider zonal a fost, in extremis, sifonată de la București, de au dat bieții pălmași care populau boscheții din împrejurimile Palatului Roznovanu cu șapca de pământ. Cel puțin așa sună o poveste susurată de atotștiutorii care ne înconjoară, astfel încât nici actuala suspiciune de blat nu e chiar imposibilă. Cât despre subiectul care trebuia să
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
împuște lupul care îi atacă stâna, fără să-și lase agoniseala distrusă doar pentru a face pe plac "iubitorilor de viețuitoare" care îl mustră de peste gard. Bineînțeles că știu că situația e un pic mai nuanțată și că, în sine, bieții câini nu au nicio vină, dar, îndraznesc să spun, mi se pare ipocrit și blamabil să fii mai interesat de soarta unor elemente intermediare din lanțul trofic decât de oameni. Faptul că persoane sufletiste sau avide de publicitate sunt indignate
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
o întreagă panoplie de orori, asezonate cu un limbaj apocaliptic, vulgar și violent. Această maree toxică ne-a inundat de mai bine de două decenii și spațiul public, și pe cel privat. Dar deh, așa cere piața, nu-i așa? Bieții miliardari media cum să-i cumpere apartament la Paris amantei, de unde bani de iaht, de elicopter sau de Bentley? Iaca din prostia și din viciul generalizat și, mai ales, din ticăloșia complice a politicienilor care își iau tainul din această
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
isterice, lejer alfabetizate, de la televiziuni care spurcă mediul public, interoghează în direct, obraznic și inchizitorial, profesori asupra cărora plutește nu știu ce acuzație încă nedemonstrată; iar la clasă, ce să mai spui: hârțogăraia inutilă, stufoasele și cretinele activități extracuriculare îl sufocă pe bietul profesor în contextul în care conținutul materiei pe care o predă la clasă este ultima dintre grijile acestuia, biet proletar exploatat și minimalizat în societatea de tranziție. Haida-de!, îmi veți spune, dar olimpicii, dar școlile de elită, dar miile de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
nu știu ce acuzație încă nedemonstrată; iar la clasă, ce să mai spui: hârțogăraia inutilă, stufoasele și cretinele activități extracuriculare îl sufocă pe bietul profesor în contextul în care conținutul materiei pe care o predă la clasă este ultima dintre grijile acestuia, biet proletar exploatat și minimalizat în societatea de tranziție. Haida-de!, îmi veți spune, dar olimpicii, dar școlile de elită, dar miile de liceeni care pleacă la universități occidentale, dar marii profesori?- Știu și eu ce să răspund la aceste întrebări, mai
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Făptura stă tot sub imperiul transcendentului, e lipsită de vigoarea pământeană, pentru că „slabele lui vine / N-au nici un pic de sânge, și-un nas - ca vai de el”. Sângele și nasul sunt semne ale vieții reale, ale vigoarei bărbătești. Așa că ,,biata fetișoară” se bucură doar de compasiunea celor două surate, care or fi trăit și ele starea la momentul potrivit. Bunica, după ce a trecut prin viață și s-a ales cu o experiență de invidiat, dă soluția finală. „să fugă fata
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
moșii ale postelnicului și la fiecare din ele găsește mari „dezordini” ale arendașilor. Dinu Păturică Însă Îi despoaie pe fiecare de câte cinzeci de pungi de bani. Cu siguranță, arendașii, mai toți greci, trebuia să-și scoată paguba de pe spinarea bieților țărani. Dinu Păturică se Întoarce din acest turneu cu 500 de pungi de bani. (vezi cap. „Una la mână”) Interesantă, În capitolul al XIII-lea, este scena unui prânz haiducesc În pădure. Postelnicul Andronache Tuzluc avea o mare trecere pe
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]