7,134 matches
-
de la Klokotnitsa, din 9 martie 1230. Theodor însuși a fost capturat și a rămas prizonier la Veliko Tarnovo vreme de șapte ani. La un moment dat, fiind implicat într-un complot împotriva lui Ioan Asan, a fost orbit de către țarul bulgar. Ca urmare a victoriei categorice din 1230, stăpânirile lui Theodor au fost împărțite între Ioan Asan al II-lea (care a achiziționat Tracia, Macedonia și Albania), frații lui Theodor Manuel (care a dobândit Salonicul) și Constantin (care a căpătat Acarnania
Theodor Comnen Dukas () [Corola-website/Science/324356_a_325685]
-
, numit și „Omorâtorul de romei” (în ), a fost țar de origine valahă în Țaratul Valaho-Bulgar între anii 1197 și 1207. El a fost cel de al treilea frate al celor care au restaurat statul bulgar, Petru și Asan, eliberându-l de sub stăpânirea bizantină. Lui îi revine meritul de a fi reușit să stabilizeze puterea centrală după asasinarea celor doi frați ai săi și totodată de a fi extins granițele țaratului bulgar, asigurându-i poziția de
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
care au restaurat statul bulgar, Petru și Asan, eliberându-l de sub stăpânirea bizantină. Lui îi revine meritul de a fi reușit să stabilizeze puterea centrală după asasinarea celor doi frați ai săi și totodată de a fi extins granițele țaratului bulgar, asigurându-i poziția de principală putere în Balcani, în principal în detrimentul Imperiului Latin de Constantinopol. Supranumele de "Caloian" (în limba latină, "Caloiohannes"), tradus ca "Ioan cel Frumos" sau "Ioan cel Bun" derivă din limba greacă: "Kaloiōannēs" reprezentând o formă devenită
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
comnenă, dar mai ales ulterior. Celălalt nume, Ioniță sau Ioannitsa (Йоаница, "Ioannica") reprezintă un simplu diminutiv pentru Ioan. Numele de Ioniță Caloian este cel utilizat de istoriografia română modernă. În privința bizantinilor, aceștia preferau să îl numească în secret pe țarul bulgar sub porecla de "Skyloïōannēs" ("Câinele Ioan"). Caloian s-a născut în jurul anilor 1168-1169. El a fost fratele mai tânăr și totodată urmașul lui Petru și al lui Ioan Asan I, din cadrul noii dinastii a Asanizilor. În 1187, în timpul disputelor dintre
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
Inocențiu al III-lea începuse un șir impresionant de schimburi de epistole cu Caloian încă din 1199, invitându-l să se ralieze Bisericii Catolice. Dornic să poarte titlul imperial și să restaureze prestigiul, bogăția și stăpânirile din timpul Primului Țarat Bulgar, Caloian a ridicat în 1202 problema trimiterii de către Statul Papal a coroanei imperiale și a sceptrului care fuseseră purtate de către țarii Simeon I, Petru I și Samuil. În privința aderării la catolicism, Caloian a lăsat chestiunea deschisă, menținând speranțele lui Inocențiu
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
și a sceptrului care fuseseră purtate de către țarii Simeon I, Petru I și Samuil. În privința aderării la catolicism, Caloian a lăsat chestiunea deschisă, menținând speranțele lui Inocențiu al III-lea; de asemenea, solicita papei recunoașterea titlului patriarhal pentru conducătorul Bisericii bulgare. Nedorind să ducă până acolo concesiile, papa Inocențiu l-a trimis in Bulgaria pe cardinalul Leon cu misiunea de a-l numi pe arhiepiscopul Vasile de Tărnovo doar ca primat al bulgarilor și vlahilor, iar pentru Ioniță Caloian a rezervat
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
Bulgarie et Blachie"), iar nu pe cea imperială. Forțând nota, Caloian i-a răspuns suveranului pontif, mulțumindu-i pentru înoronarea imperială și pentru numirea patriarhului, făcându-se astfel că nu înțelege rangul la care îl ridicase papalitatea. De asemenea, țarul bulgar îl asigura pe Inocențiu al III-lea că este dornic să îmbrățișeze ritul catolic. Între timp, nutrind speranța unei alianțe cu Caloian, împăratul Alexios al III-lea Angelos trimitea un mesaj prin care reunoștea titlul imperial al acestuia și promite
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
posesia celei mai mari părți din stăpânirile latine din Tracia și Macedonia. În pofida faptului că apelase la sprijinul lui Ioniță Caloian și că se bucurase de succesele antilatine ale acestuia, aristocrația bizantină a început în curând să conspire împotriva țarului bulgar. Caloian și-a schimbat tactica de îndată și s-a întors împotriva foștilor săi aliați, provocând adevărate măceluri asupra populației grecești, adoptând porecla de "Rōmaioktonos" ("Ucigătorul de romei"), în contrapartidă față de cognomenul de "Boulgaroktonos" ("Ucigătorul de bulgari") adoptat la începutul
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
Rōmaioktonos" ("Ucigătorul de romei"), în contrapartidă față de cognomenul de "Boulgaroktonos" ("Ucigătorul de bulgari") adoptat la începutul secolului al XI-lea de către împăratul Vasile al II-lea al Bizanțului, în vremea în care acesta din urmă punea capăt existenței primului țarat bulgar. La 31 ianuarie 1206, Ioniță a obținut o nouă victorie asupra latinilor în confruntarea de la Rusion, consecința fiind cucerirea orașului Dimotika. În mo repetat, trupele bulgare provocau ravagii asupra Traciei, inclusiv asupra unor orașe importante, precum Herakleia sau Caenophrurion (astăzi
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
al Bizanțului, în vremea în care acesta din urmă punea capăt existenței primului țarat bulgar. La 31 ianuarie 1206, Ioniță a obținut o nouă victorie asupra latinilor în confruntarea de la Rusion, consecința fiind cucerirea orașului Dimotika. În mo repetat, trupele bulgare provocau ravagii asupra Traciei, inclusiv asupra unor orașe importante, precum Herakleia sau Caenophrurion (astăzi, Çorlu), iar acțiunile lor conduceau la evacuarea unor orașe întregi, cum a fost cazul cu (astăzi, Tekirdağ). În timp, Caloian a ajuns să promoveze practica deportărilor
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
ca urmare, este de înțeles tendința de a încerca să îi construiască o imagine nefavorabilă, accentuând brutalitatea și cruzimea țarului bulgaro-vlah. În fapt, anii în care Caloian a domnit coincid cu o perioadă de creștere și ascensiune politică a statului bulgar, care și-a extins atât frontierele, cât și puterea și influența în Balcani. Ioniță Caloian a fost căsătorit cu Ana de Cumania, membră a aristocrației cumane. După asasinarea lui Caloian, aceasta l-a luat de bărbat pe cumnatul și succesorul
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
Boril (în limba bulgară: Борил) a domnit ca împărat (țar) al Bulgariei între anii 1207 și 1218. A fost fiul unei surori cu nume necunoscut a predecesorilor săi, Petru, Asan și Ioniță Caloian. Nu rezultă cu claritate dacă Boril a luat parte la complotul
Borilă () [Corola-website/Science/324373_a_325702]
-
Caloian, petrecută sub zidurile orașului Salonic în 1207. Se știe însă că urmașii legitimi ai țarului ucis, Ioan Asan și Alexandru au fost nevoiți să părăsească țara în momentul în care a urcat pe tronul celui de Al Doilea Țarat Bulgar, mai întâi printre cumani, iar apoi la curtea cneazului de Halici. Imediat după înscăunare, a luat de soție pe văduva lui Caloian, o prințesă cumană, al cărei nume nu este cunoscut, dacă nu cumva este vorba de Ana, menționată în
Borilă () [Corola-website/Science/324373_a_325702]
-
cumani, iar apoi la curtea cneazului de Halici. Imediat după înscăunare, a luat de soție pe văduva lui Caloian, o prințesă cumană, al cărei nume nu este cunoscut, dacă nu cumva este vorba de Ana, menționată în "sinodik"-ul Bisericii bulgare. Tenativa lui Borilă de a relua politica externă agresivă promovată de către Ioniță Caloian s-a dovedit a fi un eșec. De la începutul domniei sale, a întâmpinat opoziția membrilor propriei familii. Astfel, fratele său Strez, sprijint de marele jupan al Serbiei Ștefan
Borilă () [Corola-website/Science/324373_a_325702]
-
Constantinopol cu numeroase cadouri. Imediat după acest eveniment, Borilă însuși s-ar fi căsătorit cu una dintre fiicele regelui Andrei al II-lea al Ungariei, însă evidențele pentru această legătură matrimonială sunt sărace. O altă căsătorie aflată în proiectele țarului bulgar este cea dinte fiica sa și fiul aceluiași Andrei al II-lea, viitorul rege Béla al IV-lea al Ungariei; evenimentul, care urma să aibă în 1214, nu a putut fi dus la îndeplinire. Alianța încheiată cu Imperiul Latin, Regatul
Borilă () [Corola-website/Science/324373_a_325702]
-
devenit membru al Societății Scriitorilor Români. Ca memorialist de război, Gane se remarcă prin sinceritatea notațiilor și accentul patriotic. Prima lui carte câștigă în interes grație descrierii detaliate pe care „fostul holeric” o dedică tuturor etapelor bolii contractate pe câmpiile bulgare. Cu o pană mai nuanțată sunt consemnate impresiile de călătorie din întâmplarea cea mare (1927), unde scriitorul se abandonează, nu o dată, reveriei provocate de însemnele istoriei românești sau a altor meleaguri. Egiptul și mai ales Grecia incită, prin vestigiile lor
Constantin Gane () [Corola-website/Science/326580_a_327909]
-
ca profesor al Liceului de muzică nr. 1 din București (astăzi Colegiul Național de Arte „Dinu Lipatti”) și autor de manuale ("Manual de oboi", ESPLA, 1956). A fost distins cu "Ordinul „Meritul Cultural”" (clasa a II-a) și "Meritul Civil Bulgar". De-a lungul carierei artistice a fost onorat cu aprecierea unanimă a unor exigente personalități ale muzicii naționale și universale: George Enescu, Theodor Rogalski, Alfred Alessandrescu, Ionel Perlea, Herbert von Karajan. În 1999, la Brașov, sub îndrumarea conf. univ. Dorin
Pavel Tornea () [Corola-website/Science/326652_a_327981]
-
se dadea alarma îm caz de primejdii. Nu se poate spune cu exactitate cine este primul ctitor al bisericii, originea ei fiind învăluită în mister de legendă. Între ctitorii legendari sunt pomeniți și frații Petru și Asan, întemeietorii statului româno bulgar din 1186. Un alt presupus ctitor este craiul Ioan al Cumanilor, care a trăit pe la 1230. După părerea lui Hașdeu, craioul Ioan e întemeietorul Craiovei și poate și al Bisericii Sf. Dumitru. Alții spun că ar fi fost făcută de
Catedrala Mitropolitană din Craiova () [Corola-website/Science/326718_a_328047]
-
de înălțime. Călărețul, cu fața spre dreapta, aruncă o suliță într-un leu aflat la picioarele calului. În fața lui zboară o acvilă și după el aleargă un câine. Scena reprezintă simbolic o victorie militară. Monumentul a fost realizat în timpul hanului bulgar Tervel, și reprezintă probabil chiar pe han și o faptă a bulgarilor, trib turcic nomad de războinici stabilit în Bulgaria de nord-est la sfârșitul secolului al VII-lea și, după ce s-a amestecat cu slavii locali, a dat naștere poporului
Călărețul din Madara () [Corola-website/Science/326745_a_328074]
-
Tervel, și reprezintă probabil chiar pe han și o faptă a bulgarilor, trib turcic nomad de războinici stabilit în Bulgaria de nord-est la sfârșitul secolului al VII-lea și, după ce s-a amestecat cu slavii locali, a dat naștere poporului bulgar. Alte teorii leagă relieful de tracii antici, susținând că el reprezintă un zeu trac. este reprezentat pe aversul monedelor bulgărești de mică valoare (1 până la 50 stotinki) emise în 1999 și 2000. Călărețul din Madara a câștigat în 2008 un
Călărețul din Madara () [Corola-website/Science/326745_a_328074]
-
de est a bisericii cu două caturi a fost inițial construită la sfârșitul secolului al X-lea sau începutul secolului al XI-lea, apoi aripa centrală a fost adăugată în secolul al XIII-lea în timpul celui de al Doilea Imperiu Bulgar, întreaga clădire fiind terminată cu încă o extindere spre vest la jumătatea secolului al XIX-lea. Biserica este celebră în toată lumea în principal datorită frescelor ei datând din 1259. Ele formează un al doilea strat peste picturile din secolele anterioare
Biserica Boiana () [Corola-website/Science/326744_a_328073]
-
prezintă viața sfântului Nicolae. Pictorul a extras unele aspecte din stilul de viață contemporan. În "Minunea de pe Mare", nava și costumația marinarilor amintește de flota venețiană. Portretele ctitorilor bisericii — sebastocratorul Caloian și al soției sale Desislava, precum și cele ale țarului bulgar Constantin Tih și Tsaritsa Irina, sunt considerate a fi printre cele mai impresionante și pline de viață fresce din biserică, aflându-se pe zidul său de nord. Pe lângă primul stat de fresce din secolele al XI-lea-al XII-lea
Biserica Boiana () [Corola-website/Science/326744_a_328073]
-
o peșteră fără vreo posesiune materială, nu departe de locul mănăstirii, iar complexul a fost construit de ucenicii săi, care au venit în munți să învețe de la el. Încă de la înființare, mănăstirea Rila a fost susținută și respectată de conducătorii bulgari. S-au efectuat donații substanțiale aproape înfiecare an de către aproape toți țarii celui de al Doilea Imperiu Bulgar până la cucerirea otomană, făcând din mănăstire un centru cultural și spiritual al conștiinței naționale bulgare, care și-a atins apogeul între secolele
Mănăstirea Rila () [Corola-website/Science/326749_a_328078]
-
săi, care au venit în munți să învețe de la el. Încă de la înființare, mănăstirea Rila a fost susținută și respectată de conducătorii bulgari. S-au efectuat donații substanțiale aproape înfiecare an de către aproape toți țarii celui de al Doilea Imperiu Bulgar până la cucerirea otomană, făcând din mănăstire un centru cultural și spiritual al conștiinței naționale bulgare, care și-a atins apogeul între secolele al XII-lea și al XIV-lea. a fost reconstruită în poziția sa actuală de un boier pe
Mănăstirea Rila () [Corola-website/Science/326749_a_328078]
-
a fost susținută și respectată de conducătorii bulgari. S-au efectuat donații substanțiale aproape înfiecare an de către aproape toți țarii celui de al Doilea Imperiu Bulgar până la cucerirea otomană, făcând din mănăstire un centru cultural și spiritual al conștiinței naționale bulgare, care și-a atins apogeul între secolele al XII-lea și al XIV-lea. a fost reconstruită în poziția sa actuală de un boier pe nume Hreliu Dragovola în secolul al XIV-lea. Cele mai vechi clădiri din complex datează
Mănăstirea Rila () [Corola-website/Science/326749_a_328078]