7,041 matches
-
revistei "Curentul nou", editată de Henric Sanielevici. În martie 1906 apare la Iași Viata românească, directori Constantin Stere și Paul Bujor, secretar de redactie Ibrăileanu. Până la 1 iulie 1908, redacția revistei a fost în casa lui Ibrăileanu; după mutarea redacției, cenaclul literar continuă în același loc. La 18 decembrie 1907, Ministerul îi acordă titlul de profesor definitiv iar pe 1 septembrie 1908 este numit profesor suplinitor la catedra Istoria literaturii române moderne a Facultății de litere din Iași. Îi apare volumul
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
Adela (1933), clasic în literatura noastră, încheie activitatea lui Garabet Ibrăileanu. Pentru multilaterala sa activitate, Academia Română l-a ales membru postmortem. Garabet Ibrăileanu a rămas în amintirea tuturor celor care l-au cunoscut drept un profesor impecabil, impunător șef de cenaclu, om de o rară distincție sufletească, prieten de neuitat, intelectual de o elevată ținută, a cărui operă se constituie într-un moment remarcabil în istoria criticii românești. Viața Românească este o revistă periodică literar-artistică și științifică, editată către Constantin Stere
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
ceti un volum. Aici unde totul se aranjează «în șoaptă» eu rămîn vecinic absent“. Ambianța războiului va intra, de asemenea, în roman. În 1918 va fi eliberat din lagărul german, revenind la București. Încă din anul 1920 participă la ședințele cenaclului "Sburătorul" condus de Eugen Lovinescu, iar în revista omonimă publică primele poezii. Furtunosul gazetar de stânga, N. D. Cocea e modelul său spiritual. Acesta va fi prototipul viitorului său erou Gelu Ruscanu din drama "Jocul ielelor" și a eroului său
Camil Petrescu () [Corola-website/Science/297554_a_298883]
-
Vasile Pârvan, Charles Drouhet. Tot acum ia contact cu viața literară. În 1922, cu sprijinul poetului Vasile Voiculescu, este angajat secretar de redacție la revista Cugetul românesc, scoasă de Tudor Arghezi și Ion Pillat. În același timp, începe să frecventeze cenaclul Sburătorul. În 1924, susține examenul de licență, după care e numit profesor la Liceul Traian din Turnu Severin. Aici o cunoaște și se căsătorește cu profesoara Elena Vasiliu, viitoarea scriitoare Elena Iordache-Streinu. În 1925, e profesor în București, iar peste
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
cronica literară în "Gazeta literară", acceptând întocmai clișeele dogmatismului realist-socialist, potrivit analizei lui Marian Nițescu. Devine apoi cronicar literar al României Literare vreme de treizeci de ani, o bună parte din timp sub conducerea lui George Ivașcu. A coordonat lucrările Cenaclului de luni, la care au debutat majoritatea poeților optzeciști până la desființarea acestuia, din rațiuni politice. Din 1990 devine director și editorialist al revistei România Literară. Cronicar al revistei "Contemporanul" din 1962 până în 1972, perioadă din care datează textele în care
Nicolae Manolescu () [Corola-website/Science/297568_a_298897]
-
29 ianuarie 1956, Rădăuți) este un poet și dramaturg român, activ în acest moment în Franța, cunoscut în special pentru scrierile sale în limba franceză. A studiat istoria și filozofia la Universitatea din București și a fost membru fondator al "Cenaclului de Luni", coordonat de profesorul Nicolae Manolescu. Copilăria și-a petrecut-o la Rădăuți și la Costileva, sat locuit de etnici huțuli. Tatăl său era contabil, iar mama învățătoare. Familiei sale i s-a confiscat pământul pe care-l deținea
Matei Vișniec () [Corola-website/Science/297565_a_298894]
-
poeziei, celelalte texte sunt refuzate sistematic de cenzură; autorul reușește însă să-și fotocopieze piesele în numeroase exemplare și să le pună în circulație în mediul teatral și literar, un bun exemplu de samizsdat literar. A fost membru activ al "Cenaclului de Luni", condus de Nicolae Manolescu. Înainte de 1989 i-au apărut în România: "La noapte va ninge" (Editură Albatros, 1980), "Orașul cu un singur locuitor" (Editură Albatros, 1982), "Înțeleptul la ora de ceai" (Editură Cartea Românească, 1984). Debutează în volum
Matei Vișniec () [Corola-website/Science/297565_a_298894]
-
în "Pădurea nebună"). În memoriile sale risipite, scriitorul insistă asupra studiilor pentru că nu-i place să treacă drept autodidact. 1924 - Intră în gruparea revistei "Gândirea" prin intermediul lui Cezar Petrescu, unde publică versurile care vor alcătui volumul de debut. Frecventează și cenaclurile literare ale Capitalei (Eugen Lovinescu, Mihail Dragomirescu) și cenaclul revistei "Vieața nouă", condus de Ovid Densusianu. 1925 - Se căsătorește cu Nicolina Păun, învățătoare din Turnu Măgurele, iar peste un an se naște unicul său fiu, Horia, care va deveni medic
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
asupra studiilor pentru că nu-i place să treacă drept autodidact. 1924 - Intră în gruparea revistei "Gândirea" prin intermediul lui Cezar Petrescu, unde publică versurile care vor alcătui volumul de debut. Frecventează și cenaclurile literare ale Capitalei (Eugen Lovinescu, Mihail Dragomirescu) și cenaclul revistei "Vieața nouă", condus de Ovid Densusianu. 1925 - Se căsătorește cu Nicolina Păun, învățătoare din Turnu Măgurele, iar peste un an se naște unicul său fiu, Horia, care va deveni medic și scriitor. 1926 - Pentru sonetul "Viața", publicat în revista
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
a născut pe data de 1 iunie 1956, în București. Despre copilăria sa, el va afirma că ea „reprezintă principala sa experiență existențială și singura pe care a trăit-o atent”. Face parte din grupul poeților optzeciști care au frecventat "Cenaclul de Luni" condus de criticul literar Nicolae Manolescu, dar în timpul studenției a participat și la ședințele cenaclului „Junimea”, conduse de Ovid S. Crohmălniceanu. Absolvent al Liceului „Dimitrie Cantemir” din București, el va urma cursurile Facultății de Limbă și Literatură Română
Mircea Cărtărescu () [Corola-website/Science/297587_a_298916]
-
ea „reprezintă principala sa experiență existențială și singura pe care a trăit-o atent”. Face parte din grupul poeților optzeciști care au frecventat "Cenaclul de Luni" condus de criticul literar Nicolae Manolescu, dar în timpul studenției a participat și la ședințele cenaclului „Junimea”, conduse de Ovid S. Crohmălniceanu. Absolvent al Liceului „Dimitrie Cantemir” din București, el va urma cursurile Facultății de Limbă și Literatură Română. În 1980 prezintă teza de licență despre imaginarul poetic eminescian din poezia postumă, care s-a transformat
Mircea Cărtărescu () [Corola-website/Science/297587_a_298916]
-
reeditat în anul 2011. În anul 1999 obține doctoratul în literatură română cu o teză despre Postmodernismul românesc, coordonată de profesorul Paul Cornea, publicată în același an la editura Humanitas, de asemenea reeditată. Mircea Cărtărescu a debutat cu poezii la Cenaclul de Luni și în România Literară în anul 1978 , coordonat de profesorul Nicolae Manolescu, și în volum în antologia "Aer cu diamante", dar a citit și proză la Cenaclul de proză "Junimea" condus de Ovid S. Crohmălniceanu. De altfel a
Mircea Cărtărescu () [Corola-website/Science/297587_a_298916]
-
Humanitas, de asemenea reeditată. Mircea Cărtărescu a debutat cu poezii la Cenaclul de Luni și în România Literară în anul 1978 , coordonat de profesorul Nicolae Manolescu, și în volum în antologia "Aer cu diamante", dar a citit și proză la Cenaclul de proză "Junimea" condus de Ovid S. Crohmălniceanu. De altfel a publicat o proză în antologia "Desant'83". A debutat în volumul individual " Faruri, vitrine, fotografii" la editura "Cartea Românească" în anul 1980. A continuat să scrie versuri, a publicat
Mircea Cărtărescu () [Corola-website/Science/297587_a_298916]
-
pildă, adică o formă la care ar putea ajunge dacă ar voi să facă aceleași renunțări”. În 1926 se mută cu chirie într-o casă din București, obține o detașare la Liceul Gh. Șincai și citește pentru prima oară la cenaclul lui Eugen Lovinescu, "Sburătorul". În 1929, se căsătorește cu Alice Vera, fiica unor mici proprietari bucureșteni. Episodul foarte amuzant al primei întâlniri a celor doi viitori soți este descris cu lux de amănunte în romanul "Cartea nunții". Editează, de asemenea
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
a devenit editor al revistei Contemporanul", între 1951 - 1953 a lucrat la Editura Didactică și Pedagogică, la revistele Viața Românească și Gazeta literară, unde a fost redactor șef adjunct între 1963-1966. A condus timp de 20 de ani, din 1971, Cenaclul de proză Junimea la ale cărui ședințe participau nume cunoscute ale generației '80 printre care Gheorghe Crăciun, Mircea Cărtărescu, Ioan Mihai Cochinescu, George Cușnarencu, Mircea Nedelciu, Sorin Preda și alții. Începuturile sale literare au fost marcate de o fază de
Ovid S. Crohmălniceanu () [Corola-website/Science/297597_a_298926]
-
500 de exemplare (deși pe pagina de gardă scria 1885), prefața fiind semnată de Alexandru Macedonski, datată 23 august 1884. În 1886 se mută la București, din februarie până în iulie, locuind la Macedonski, pe Str. Dreaptă. Aici participă la vestitul cenaclu, prilej de a înțelege aria complexă, enciclopedică a temelor pe care le aborda poetul. În 1887 îi apare al doilea volum de versuri, "Freamăte", publicat la editura craioveană Tipografia Asociații Români. Între 16 noiembrie și 30 decembrie editează ziarul „Amicul
Traian Demetrescu () [Corola-website/Science/297592_a_298921]
-
ul este un curent din literatură română. Având un program estetic coerent, grupul oniric s-a constituit în 1964 în jurul nucleului format din Dumitru Țepeneag și Leonid Dimov, scriitori care, frecventând cenaclul Luceafărul, prezidat în acel moment de Eugen Barbu, i-au putut cunoaște mai întâi pe Virgil Mazilescu, Vintilă Ivănceanu și Iulian Neacșu, cărora li se vor alătura ulterior și Daniel Turcea, Florin Gabrea, Emil Brumaru, Sorin Titel, Virgil Tănase ș.a.
Onirism () [Corola-website/Science/297610_a_298939]
-
Barbu, i-au putut cunoaște mai întâi pe Virgil Mazilescu, Vintilă Ivănceanu și Iulian Neacșu, cărora li se vor alătura ulterior și Daniel Turcea, Florin Gabrea, Emil Brumaru, Sorin Titel, Virgil Tănase ș.a. După ce Eugen Barbu e înlocuit la conducerea cenaclului de ex-avangardistul Miron Radu Paraschivescu, acesta obține acceptul editării unui supliment de versuri și proză al revistei craiovene Ramuri, (numit Povestea vorbei), pe care vrea să-l transforme într-o nouă revistă de avangardă care să-i unească pe vechii
Onirism () [Corola-website/Science/297610_a_298939]
-
normă estetică intransigentă, «fuga» din real, transgresarea acestuia și respingea, în orice caz, atingerile artei cu politicul. Atunci? Adevărul este că nemulțumirea față de onirici nu a pornit de la literatura lor, ci de la manifestarea unora dintre ei în viața publică. La cenaclul lui Miron Radu Paraschivescu, la adunările scriitoricești mai largi, cum a fost acea faimoasă întâlnire a tinerilor scriitori cu Ion Iliescu, în ipostaza sa de atunci de prim secretar al C.C. al U.T.C., un D. Țepeneag, un V. Ivănceanu
Onirism () [Corola-website/Science/297610_a_298939]
-
unul al armoniei și al ciclurilor firești ale naturii. În perioada 1878 - 1879, la conacul sau de la Mircești, scrie drama istorică romantică "Despot-Vodă". Premiera a avut loc în octombie 1879 pe scena Teatrului Național din București. Piesa fusese citită în cenaclul Junimii din 8 mai 1879, printre auditori aflându-se Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale. Pe data de 30 septembrie 1880, i s-a jucat drama "Despot Vodă". La Montpellier este premiat pentru poezia "Cântecul gintei latine". Scrie feeria
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
lucreze în 1882 la piesa "Fantâna Blanduziei", pe care o va termina anul următor. Sunt celebre epistolele pe care Ion Ghica i le trimite. În 1884 piesa "Fântana Blanduziei" este reprezentată la Teatrul Național din București. Scrie și citește în cenaclul Junimea drama "Ovidiu". În 1885, Teatrul Național prezintă drama "Ovidiu" a lui Vasile Alecsandri. În 1886, Titu Maiorescu a publicat în "Convorbiri literare" articolul "Poeți și critici"; acesta se încheie cu o privire sintetică asupra operei lui Alecsandri: "„A lui
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
pentru că, în același timp, era și profesor titular la Facultatea de litere și filozofie a Universității din Florența). Înființează revista culturală "Paradigmă" (1993) și Editură Pontica (1991) în cadrul căreia coordonează colecția „Bibliotecă italiană” și colecția de poezie Euridice. Președinte al Cenaclului Euridice al Uniunii Scriitorilor (2002-2003) și, în continuare - până în 2008, al Muzeului Literaturii Române. Fondator al Premiului literar Euridice (2005, în exclusivitate pentru tinerii autori), actualmente premiul literar „Marin Mincu”. Debut: cu critică în "Gazeta literară" (articolul „Stilul criticii”, 30
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
1996; Lucio Klobas, "Gândirea extremă", postfața de..., colecția Bibliotecă italiană, Pontica, 1998; Mihai Eminescu, "Poesie/ Poezii", ediție îngrijita de..., Pontica, 1998; Mario Luzi, "Poezii", prefață de..., colecția Bibliotecă italiană, Pontica, 2002; "Canon și canonizare", ancheta coordonată de..., Pontica, 2003; "Dosarul Cenaclului Euridice", coordonare de..., vol. I-II, editura Ziua, București, 2003; vol. III, Pontica, Constantă, 2004; vol. IV-VII, Pontica, 2005. "I cânți narrativi romeni. Analisi semiologica", Torino, Giappichelli, 1977; "I mondi sovrapposti. La modellizzazione spaziale nella fiaba romena", Torino, Giappichelli, 1978
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
decât să văd ministru al Cultelor pe un papistaș ca Maniu, mai bine pe un jidan de-al nostru, băiat de treabă cum e”" (Primejdia mărturisirii, pp. 171-172) Nicu Steinhardt. Și-a luat bacalaureatul în 1929. După 1929 a frecventat cenaclul literar "Sburătorul" al lui Eugen Lovinescu, Și-a luat licența în Drept și Litere la Universitatea din București în 1934, iar în 1936 și-a susținut la București doctoratul în drept constituțional, cu lucrarea " Principiile clasice și noile tendințe ale
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
îi apare nuvela numită Codrea. Pentru o scurtă perioadă de timp din anul [1909]] a lucrat ca funcționar la primăria din Vărarea, actualul Nepos. Participă la serbările Astrei de la Sibiu. Trece munții și se stabilește la București unde participă la cenaclul lui Mihail Dragomirescu, unde va prezenta nuvela "Proștii". În luna ianuarie 1910, pe baza convenției cu Austro-Ungaria, guvernul budapestan cere autorităților românești extrădarea gazetarului ardelean. În februarie, Rebreanu a fost arestat și deținut la Văcărești. Într-un "Memoriu" adresat autorităților
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]