7,208 matches
-
sunt cei pentru care biroul devine un spațiu agasant, alienant, dispensator de nevroze, dar și locul de unde se pleacă în grup spre berăriile și cafenelele unde se dezbat intens chestiunile zilei, unde se comunică ultimele știri, unde Miticii își consumă cheful de vorbă cu berea, șvarțul pe care le aduce țalul. Însă mai există un alt mare scriitor european pentru care birocratul se află în centrul atenției. Franz Kafka își scrie o mare parte dintre povestiri în deceniul al doilea, cel
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
consoartă și aflarea înstrăinării lor cu o jachetă „dăruită” unei chivuțe contra unei veséle derizorii conduce către o primă manifestare excesivă. Lefter Popescu sparge cele 10 farfurii, una câte una, în fața soției terifiate : „ - Așa sunt eu, galant, cocoană ! când am chef, sparg ; sparg cocoană, când am chef, farfurii de câte zece mii de franci una ! sparg, mă-nțelegi, sparg al dracului !”. Cel de-al doilea episod revelator are loc la puțin timp când cu ajutorul căpitanului Pandele și al comisarului secției de poliție
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o jachetă „dăruită” unei chivuțe contra unei veséle derizorii conduce către o primă manifestare excesivă. Lefter Popescu sparge cele 10 farfurii, una câte una, în fața soției terifiate : „ - Așa sunt eu, galant, cocoană ! când am chef, sparg ; sparg cocoană, când am chef, farfurii de câte zece mii de franci una ! sparg, mă-nțelegi, sparg al dracului !”. Cel de-al doilea episod revelator are loc la puțin timp când cu ajutorul căpitanului Pandele și al comisarului secției de poliție, dl. Turtureanu, ambii cointeresați în afacere
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
aceea a sărbătorii populare. Spec- tacolul revoluționar este carnavalizat. Cel care constituie garantul ordinii în noua Republică, este cel care organizează bacanala, petrecerea, iar competențele sale în acest sens sunt deja omologate. Urgența acțiunii politice violente este răsturnată în entuziasmul chefului generalizat, republica se transformă pentru scurt timp ca și în cazul benignului cuplu de republicani, Leonida și Efimița, în tabloul unei palpabile utopii, sub efectul binefacerilor republicane, simi- lare celor dintr-o Pays de Cocagne, țara unde curge lapte și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
erudiția, chiar din capitală (care le era cunoscută tuturor) a început să explice fiecare pietricică pe lângă care trecea autobuzul, cu legenda ei olimpică cu tot, în franceză, fapt care i-a făcut pe cei prezenți să vocifereze deoarece ei aveau chef să cânte. Până la urmă a câștigat majoritatea. La una din opriri, într-un sătuc de munte în Peloponez, unde am ajuns parcurgând lungi și înguste serpentine, și unde am oprit pentru a servi masa, domnul ghid ne-a întrebat ce
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
uit de suferința provocată de pierdera bunicilor. Tinerii erau hippy și încetul cu încetul am pornit prin lume în căutarea fericirii, descoperind natura și frumusețea locurilor explorate. Nu eram violenți, nu ne drogam, dar ne plăcea să cântăm, să facem chefuri, să dansăm. Pe țărmul dinspre Africa al Cretei, la Ierapetra, l-am cunoscut pe soțul meu, un american înalt, frumos, care venise cu un grup de prieteni (asemănător cu cel al nostru) să petreacă vara. Grupurile noastre s-au unit
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
tânăr o avea, asupra unei copile care a devenit scopul unic al vieții. Aproape că l-a crescut și pe fratele ei în ideea de a-și dedica viața micuței apărute. Între timp noi părinții am obosit, nu mai făceam chefuri dar continuam să trăim boem între cei patru pereți ai casei, total rupți de realitate. Când cearta, când iubirea, când țigara, când băutura, alimentația haotică și inconștiență crasă. Cam asta despre personajul „Mama”. Bineînțeles că oricine poate spune că este
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
trebuia aranjată expoziția și după vernisaj, seara, urma să aibă loc închiderea oficială a taberei. Așa a și fost. Toată lumea s-a mobilizat, totul a fost organizat și aranjat astfel încât nici nu am realizat când ne-am trezit în plin chef cu lăutarii cântând sub unul din cele două șoproane. Vin la căldare, mici, musafiri și vechi și noi, sârbe și hore, tot ce se poate face la o astfel de adunare unde toată lumea putea răsufla, în sfârșit, liniștită, căci - vorba
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ei de atâta concentrare și s-au depărtat. Au mai rămas să termine treaba cei doi cățărători. Unuia nu-i mai ajunge scara și contorsionându-se se postează pe cortul al doilea unde e bine. Cred că i-a pierit cheful să înfingă gaura în țăruș. Și celuilalt care se uită pe sub cort la cât de frumos arată iarba cosită zilele trecute. Na! Că a nimerit gaura de sus. Fu greu! Acum a mutat scara. Dar nu-i de ajuns. Doamne
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
a fi nominalizată inițial în tabără, acceptată doar pentru meritul de a fi prietenă cu soția nu se știe cărui vice, de la nu se știe ce înaltă instituție, o persoană bântuită de stafii și chinuită de probleme paranormale, care strică cheful când deschide gura, și asta o face cam des, pentru că de când a apărut printre noi vrea să fie în centrul atenției, deci, în jurul prânzului s-a auzit i-hă-itul bietului măgar de origine turcă, Ionel. Pictorița mai sus amintită, aflându-se
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
o pasăre, ascultăm un cuc cântând, și nu ne trece prin cap că toate acestea sunt, poate, hieroglife ale naturii pe care nu le înțelegem. Ele există și așteaptă un Champollion care să le dezlege. Dar oamenii nu prea au chef să devină Champollion. Lor le e mult mai simplu să spună despre un nor că e un nor și despre o cioară că e o cioară. De ce să se mai complice? Ca să dezlegi hieroglife, trebuie să renunți la o parte
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
timpului. Fuseserăm niște mânji frumoși, mângâiați în anii aceia de visele noastre și de soarele blând al Ieșilor. Eram cu toții la fel, ne diferențiam doar prin notele de la examene și nicidecum prin "țoale, celulare, merțane" etc. Când trăgeam câte un chef, o făceam "lată" cu câteva pahare de "molan" de 5 lei litrul, acompaniate de hamsii marinate tot de 5 lei și o pâine mare, de același preț, fără spirtoase, droguri, kenturi. La fel de minunați erau și dascălii, străduindu-se, în limita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sfaturi de bun simț și anticipând avalanșa de necazuri ce avea să urmeze. Cunoșteam câte ceva din viața de scriitor, grea, plină de privațiuni, de ciocniri cu "ceilalți neînțelegători" trăind în cercul vostru strâmt!, cu programul "scrii când ai inspirație sau chef!" Cunoșteam foarte bine și viața din ambasade, cu șefi uneori limitați, cu disciplină practic militară, cu program fix, cu reguli privind contactele cu străinii... Și "plecat-au zece din MAE" și peste câteva luni, cu două sau trei excepții, aveau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu program fix, cu reguli privind contactele cu străinii... Și "plecat-au zece din MAE" și peste câteva luni, cu două sau trei excepții, aveau să se întoarcă acasă, fie expediați de șefii de misiuni ca "incompetenți, nedisciplinați, dedați la chefuri...", fie "de bunăvoie și nesiliți de nimeni", neputându-se integra. După câte cunosc, din cele "10 speranțe" a mai rămas doamna Grete Tartler, atașat cultural la Viena, ambasador la Copenhaga și în prezent consilier cultural la Atena! Închei capitolul " Lungul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dosare și când lucrurile mergeau bine, strădania și efortul îmi erau răsplătite. Direcția număra 15 diplomați, unii "născuți", alții "făcuți" și alții, din păcate, rătăciți. Majoritatea erau tineri, fără prea multă experiență și pregătire și unii și fără prea mare chef de muncă, așteptând "plecarea la ambasadă". Tinerețea e o mare calitate, înseamnă forță, avânt, dorință de afirmare, curaj, dar în diplomație tinerețea dacă nu-i dublată de pregătire, profesionalism, angajare, responsabilitate, seriozitate, experiență ,nu înseamnă mare lucru. Și aveam în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
spund) c) forță naval) sovietic) face acest lucru imposibil. Publicat postum, studiul În trei volume The Venture of Islam, scris de regretatul meu coleg de la University of Chicago, Marshall Hodgson, este comentat favorabil de specialiști. Acum, c) mi-a revenit cheful de citit, intenționez s) cump)r cele trei volume noi. Marshall era vegetarian, pacifist și quaker - un om fermec)tor și spiritual, foarte ciudat și nefericit. Avea p)reri contradictorii despre lume - de ce s-ar Îndr)gosti un pacifist de
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
1971, În The Arab Cold War - este c) „În Occident exist) de mult timp mitul potrivit c)ruia cauza palestinian) unește statele arabe, care În toate celelalte probleme sunt divizate. Ar fi mai corect s) spunem c), atunci când arabii au chef s) coopereze, de obicei Încheie câte un acord privind evitarea vreunei acțiuni legate de Palestina, iar când vor s) se certe, politica fâț) de Palestina devine imediat subiect de disput). Posibilitatea ca vreun guvern arab s) provoace În mod unilateral
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
pe actori să le mulțumesc pentru experiența cu totul nouă pentru mine și m-au invitat la un restaurant pe Second Avenue. La o masă lungă și gălăgioasă, familiară și asemănătoare cu gălăgia simpatică și neatentă a actorilor Întruniți la chef oriunde În lume, la dreapta mea s-a așezat Lamar, un cântăreț de culoare impresionant și ca voce și ca alură, iar la stânga s-a plantat Erica, o dansatoare albă cu multă personalitate. Amândoi Îmi puneau Întrebări, vorbindu-mi rar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fapt la fel cum și corul Operei din Viena se bucură de un mare prestigiu. Am amintiri foarte plăcute din astfel de locuri. Mulți cântăreți sunt la fel de pasionați să se miște, să danseze, să joace ca niște actori și acest chef de a juca Îi ajuta și să cânte mai bine și mai nuanțat. Regia modernă greșește și În teatru, și În operă atunci când, din teamă că „mesajul“ regizorului nu ajunge În sală, subliniază și resubliniază la nesfârșit ideile. E nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Îi transforma pe dictatori În victime - rolurile se inversau ca la teatru. Din păcate, ca după un spectacol ce se anunța eroic, dar a Înșelat așteptările, după o săptămână, impresia generală era a unei farse și nimeni nu mai avea chef de subiectul românesc. Dar, cum premiera a avut loc și eu am plecat imediat spre Covent Garden, unde Începeam un nou proiect cu opera lui Borodin Cneazul Igor, mă bucuram să fiu acolo Împreună cu prietenii și colaboratorii români, Liviu Ciulei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
joace, se retrăgeau În ateliere ca să-și curețe, să-și reacordeze instrumentul. Asta se Întâmpla În 1920. Acum, această exigență e pusă la index! Brook ne-a povestit În timp ce lucram cu el o anecdotă despre un țăran care, după un chef de duminică, a uitat să-i dea ovăz calului la Început de săptămână. Totuși, animalul a lucrat cu folos chiar și așa. Ce-o să fie (și-a zis țăranul marți) dacă uit iar să-i dau hrana și azi? Calul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
titlul Dovezi concludente; dovezi concludente ale existenței mele. Din păcate, această expresie sugera o povestire polițistă și mi-am propus să intitulez ediția britanică Vorbește, Mnemosina, dar mi s-a spus așa: „cucoanele bătrâne, drăguțele de ele, n-o să aibă chef să ceară o carte al cărei titlu nu-l pot pronunța“. Am mai cochetat cu titlul Anthemion, denumirea dată unei combinații florale cu caprifoi, constând din Împletituri sofisticate și ciorchini atârnători, dar nu i-a plăcut nimănui; și astfel În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
bilet. Rareori mi se Întâmplă să nu știu precis dacă o amintire este a mea proprie sau mi-a parvenit la a doua mână, dar În acest caz am cu adevărat Îndoieli, mai ales pentru că, mult mai târziu, când avea chef să-și depene amintirile, mama se referea amuzată la flacăra pe care, fără să știe, o aprinsese. Parcă Îmi amintesc o ușă Întredeschisă dând spre salon și acolo, În mijlocul pardoselei, Ordo, Ordo al nostru, stă Îngenuncheat și Își frânge mâinile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o viață, bre! Iaca, voi să-ți fiu naș la nuntă. Mulțămesc Măriei tale, se înclină și trage spada. Păi, mireasă am, sărută el spada. Și nuntă fac curând-curând. Una de pomină, însângerată... Du-te naibii! Mi-ai stricat tot cheful! Prăpăditule! îl boscorodește Ștefan și-i întoarce spatele. Vorbeam de brașoveni... Trebuie să-i înțelegem și pe ei. Sunt speriați. Parcă noi suntem mai breji? Facem noi pe grozavii, dar inima-n noi... cât purecele. Noroc că nu suntem singuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cum?! Foarte simplu: s-o facă rumeguș și să li se dea cu lingurița, le-o întoarce Ștefan, mulțumit că le-a dat peste nas. Cu îngăduința de a pune sare au miere, după pohta inimii... Boierilor le-a pierit cheful să mai râdă. Unora, poate, le venea mai degrabă a plânge, că, poate, nu erau de tot străini de vama grâului, a mierii, a peștelui... Și prea bine știau că la Domnul Ștefan "Vorba-i vorbă" și "Sunt lucruri cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]