7,296 matches
-
răi, dându-le cele trei exemple. Din contra, doream, simțeam nevoia din tot sufletul meu să le împărtășesc oamenilor credința mea că răul se întoarce asupra celui care-l face. Oare Lady Macbeth, stăpânită de patima măririlor, nu moare nebună, chinuită de fantomele tuturor celor la a căror ucidere a contribuit, chiar și numai ca factor moral? Iar Medeea, roaba iubirii, orbită de furia geloziei, omorându-și copiii, nu se ucide pe sine prin ei? Cât despre cea de a treia
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
toată lumea s-a bucurat. Dar nici de el nu ne-am prea ocupat, „pasându-i-l” fetei care fără să vrea i-a fost și mamă și tată. Copiii s-au săltat unul pe altul, s-au ajutat. S-au chinuit și noi, părinții, nu i-am prea băgat în seamă, reluându-ne stilul de viață anterior. Credeam că familia se completase dar când fata cea mare avea 21 de ani și băiatul în jur de 11 ani, a apărut fata
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pictorițe apărută peste noapte și fără a fi nominalizată inițial în tabără, acceptată doar pentru meritul de a fi prietenă cu soția nu se știe cărui vice, de la nu se știe ce înaltă instituție, o persoană bântuită de stafii și chinuită de probleme paranormale, care strică cheful când deschide gura, și asta o face cam des, pentru că de când a apărut printre noi vrea să fie în centrul atenției, deci, în jurul prânzului s-a auzit i-hă-itul bietului măgar de origine turcă, Ionel
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
a mai urmat nimic semnificativ. "Marile" proiecte de cooperare economică lansate cu ocazia turneelor lui Nicolae Ceaușescu s-au dovedit în faza de materializare falimentare, iar schimburile economice se reduceau pentru exportul nostru la câteva milioane de dolari. Ne-am chinuit mult timp, de exemplu, cei de la MAE, de la Ministerul Comerțului Exterior și de la ambasada noastră din Lima, pentru a recupera un milion de dolari, costul pentru partea română a proiectelor unei megaexploatari miniere, care a murit înainte de a se naște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
flutură baghete de dirijor sau Îmblânzesc piane uriașe, și care În cele din urmă ajung muzicieni de mâna a doua, cu priviri triste, boli ciudate și șezutul ușor diform, ca de eunuc. Dar chiar și așa, misterul individual Îl va chinui În continuare pe memorialist. Nu pot găsi nici În mediul Înconjurător, nici În ereditate instrumentul exact care m-a modelat, ruloul care a imprimat vieții mele complicatul filigran al cărui model unic devine vizibil doar atunci când lumina artei este făcută
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
era totuși un efect mult prea familiar pentru a compensa banalitatea sensului. Ca orice Începător inocent, am căzut În toate capcanele Întinse de epitetul melodios. Nu Înseamnă că nu m-am Împotrivit. De fapt, trudeam din greu la elegia mea, chinuindu-mă la nesfârșit cu fiecare vers, alegând și respingând, plimbând cuvintele pe limbă ceremonios și entuziast, ca un degustător de ceai, și tot apărea cumplita trădare. Rama influența tabloul, coaja dădea formă miezului. Banala ordine a cuvintelor (verb scurt sau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
apropierea locului unde consemnez aceste Întâmplări, am Întâlnit un fermier Împreună cu fiul lui (genul de copil vioi și sănătos pe care-l vedeți În reclamele cu alimente pentru micul dejun), amuzându-se În mod similar la vederea unui pisoi care chinuia un pui de veveriță - lăsându-l să fugă câțiva centimetri, apoi repezindu-se din nou la el. Aproape nu mai avea coadă și ciotul rămas sângera. Întrucât nu putea să scape fugind, micuța victimă a Încercat un ultim remediu: s-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fi o nouă metodă de a Îmbina o schemă strategică neobișnuită cu o linie de apărare neobișnuită; putea fi Întrezărirea unei configurații concrete a pieselor care ar lămuri În sfârșit cu umor și eleganță o temă dificilă pe care mă chinuisem s-o exprim până atunci; sau putea fi un simplu gest făcut În minte de diferitele grupe de forță reprezentate de piesele mele de șah - un fel de spectacol mut, rapid, ce sugera noi armonii și noi conflicte; indiferent ce
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Putna o să mă satur de somn... O mie de ani... până la Judecata de Apoi, o să mă tot odihnesc. Și cel mai zbuciumat râu ce coboară de la munte, învolburat, își află odihna cufundându-se în mare"... Daniil stăruie, cu blândețe: Te chinui... Te zbați ca marea de maluri... Nu vezi? Ești frânt... Ești bolnav ... Ai trebuință de hodină... De pace... De... Ștefan izbucnește cu patimă agitându-se de colo-colo, șchiopătând, târșindu-și piciorul, dă ocol chiliei, răstoarnă un scăunel, calcă peste sfărmături de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o baltă de ceară, aruncând umbre disperate, ca țipătul sinucigașului ce se îneacă... Cu ochii pierduți în gol ca orbii vede și aude în sine: "Allahhh... Allah"... Un bucium buciumă răgușit, se pierde undeva, departe, moare: "Fugi!! Fugi!!"... Gândul îl chinuiește: "Și eu, Măritul Domn și Voievod a toată Țara Moldovei, Sabia Creștinătății, Athletul lui Hristos, fugeam! Da! Fugeam! Cădeam! Cădeam și mă târam în patru labe prin mocirlă! Fugeam! Mă agățam de arbori! Îi îmbrățișam! Și plângeam! Plângeam și vărsam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
că-i și al nostru... și-l vom apăra! Sunt un ... un "fost", spune Ștefan resemnat, cu un zâmbet dureros. Am fost o stea... Din păcate, a fost căzătoare... Comèdia s-a sfârșit. Nu se prăpădește lumea din aiasta... Mă chinuiește gândul: oare... oare chinul nostru, lupta, jertfa noastră, morții noștri, totul... totul a fost zadarnic?! Ar fi strigător la cer! Să nu se piardă țara! Țara să nu se piardă! Își acoperă un căscat. Ștefan, toropit, luptă cu somnul ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o bătut pe schinare, mi s-or muiet chișioarele, că inema o luase la sănătoasa! Trăi-l-ar Dumnezău! Că pe Domnu' Ștefan îl doare inema și pentru noi, prostimea... Gheorghe împinge cu piciorul trupul unui ienicer ce horcăia alături chinuindu-se să-și dea duhul: Mișcă păgâne! Ocupi o bucățică de Moldovă cu hoitu' tău împuțit! Nu țî-i rușâne?! se stropșește Toader la el. Lasă-l să moară în pace cu Dumnezăul lui. În fața morții, nu mai e ură, nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
acum înainte va trebui să se țină seama, spune Duma Vlaicului. O salvă bubuie pe metereze. Voi, voi toți, ca unu' mi-ați stat alături, ca mii și mii de frați. Iertați-mă că-n toți anii aceștia v-am chinuit, v-am biciuit, am fost neîndurător cu voi!... V-am cerut să dați totul!... Am socotit că "nu dai nimic, dacă nu te dai pe tine însuți"! Numai astfel am izbândit! Altfel... nu se putea altfel... Aut Caesar, aut nihil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dai nimic, dacă nu te dai pe tine însuți"! Numai astfel am izbândit! Altfel... nu se putea altfel... Aut Caesar, aut nihil! spune Țamblac. Nu, nu e aiasta, Ioane... Nu... nu pentru mine, Ioane, nu pentru mine... Da! Ne-ai chinuit! Fără milă! Ai scos sufletul din noi! exclamă vornicul Bodea. Dar cel pe care l-ai chinuit mai mult și mai mult, pe care nu l-ai cruțat nicicând... ai fost, tu, Ștefane, Măria ta! Ai fost totdeauna în frunte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
altfel... Aut Caesar, aut nihil! spune Țamblac. Nu, nu e aiasta, Ioane... Nu... nu pentru mine, Ioane, nu pentru mine... Da! Ne-ai chinuit! Fără milă! Ai scos sufletul din noi! exclamă vornicul Bodea. Dar cel pe care l-ai chinuit mai mult și mai mult, pe care nu l-ai cruțat nicicând... ai fost, tu, Ștefane, Măria ta! Ai fost totdeauna în frunte. Ai împărtășit cu noi și binele și răul; și viața și moartea. Și de aceea, am crezut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Baia, oare care a fost prețul vânzării Moldovei?" Mateiaș, cu săgeata ceea, nu cred că a fost zgârcit pentru așa o facere de bine... Isaia își aruncă ochii în pământ, să nu-l trădeze căutătura: Dumnezeule! Cât o să mă mai chinuiești, Doamne?! Te joci cu mine, ca pisica cu șoarecele! Încaltea, taie-mă! Și gata! Vai de mine! se zbârlește Ștefan jignit. Fără dovadă?! Fără județ? Că n-oi fi vreun satrap! Mai glumește omul... La spânzurătoare și la însurătoare să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mă poate ajuta, îngână ea resemnată în disperarea ei. Încerc să lupt. Cât o să pot... Îți amintești, unchiule, noaptea aceea de 29 mai 1453? îngână ea răgușit, cu fața cufundată în palme. Nu-mi iese din minte... Nu te mai chinui. Te rog, Maria... se milogește el. Mi-ai povestit de o sută de ori. Încearcă să... Maria nu-l aude. Cu ochii pierduți în gol, ea vede ca orbii, vede în ea și retrăiește aievea. ...Ultima noapte a Împărăției... Ultima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bat la hotare. Lui Ștefan îi plesnește capul de griji și alergătură. Și tu... tu cu prostiile tale! Maria obsedată, veninoasă: Cum trebuie să pută a pește când Măria sa îi face onoarea s-o strângă în brațe! Termină, Maria! Te chinui tu, îl chinui și pe el! Și Răreșoaia?! țipă Maria. Jură că nu-i adevărat! Jură! De ce nu juri?! De ce?! Răreșoaia? Ce-i cu Răreșoaia? Știi bine, Ștefan era cu Răreșoaia mai înainte de venirea ta în Moldova. E o chestie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Lui Ștefan îi plesnește capul de griji și alergătură. Și tu... tu cu prostiile tale! Maria obsedată, veninoasă: Cum trebuie să pută a pește când Măria sa îi face onoarea s-o strângă în brațe! Termină, Maria! Te chinui tu, îl chinui și pe el! Și Răreșoaia?! țipă Maria. Jură că nu-i adevărat! Jură! De ce nu juri?! De ce?! Răreșoaia? Ce-i cu Răreșoaia? Știi bine, Ștefan era cu Răreșoaia mai înainte de venirea ta în Moldova. E o chestie veche. Și-apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vânduseră și țara... Erau niște hicleni. Mă străduiam să te urăsc și nu puteam... Mă urcam în turn, mă ascundeam după metereze și te urmăream, te petreceam cu privirea până hăt-departe, până te pierdeai într-un nor de praf... Mă chinuiam să te urăsc și nu puteam... Ștefan îi pune mâna pe creștet: Și eu... eu nu știam ce comoară se ascunde în turnul dinspre miază-zi al Cetății... Măria ta, știi, eu am o stea, a mea... Eu mi-am ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu-l afli ușor... Te pomeni c-ai ajuns chiar la "Descălecat", zâmbește ironic Ștefan. Zorește! Peste timp, peste istorie se așterne uitarea. Mi-e teamă de uitare, Ioane... Nu c-aș fi eu "Cel Mare", dar prea ne-am chinuit și-ar fi nedrept să nu se știe cum a fost, cât de greu ne-a fost. Înseamnă că n-am murit cu totul... Măria ta ai scris istoria cu spada. Când ajungi la domnia "Măriei mele", vezi, nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
jos și-a patra oară! Numai așa se ajunge la desăvârșire! se aprinde Ștefan. Unde sunt "Patimile", "Iisus răstignit", frumos, senin, scăldat în lumină, cu aureolă aurită? Lumina, aurul să le păstreze pentru "Înviere". Iisus pe cruce, bătut în cuie, chinuit de durere, singur, părăsit de însuși Dumenzeu-Tatăl: "Era un om... și suferea ca dânsul... Un Dumnezeu nu ne-ar fi înțeles plânsul". Toată suferința, și batjocura, și umilința, și frica da, frica de moarte atât de omenească și, mai presus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cu Constantin?... Zi mai departe... Ce a urmat? Dincolo de moarte nu mai urmează nimic... încearcă Țamblac să scape. Nimic... O moarte poate să fie un început. Uneori, "Nemurirea". Te rog, Ioane... -Ți-am povestit. Doar știi ce a urmat... De ce mă chinui? Mă doare, se tânguie Țamblac. Te rog, spune până la capăt... Te rog! Bine, răule! oftează el și continuă. Mahomed îl căuta cu disperare. A pus mare răsplată pe capul lui. Îl voia viu sau mort; mai cu seamă viu, pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
l-a împiedicat să-i dea capul la sare, să-l umple cu paie și să-l colinde înfipt într-o suliță prin întreaga împărăție, întru gloria "Marelui Cuceritor Mahomed El Fatih Împăratul Împăraților!" Vezi că știi! De ce m-ai chinuit? N-am suportat batjocura la care l-a supus... S-a batjocorit pe sine. Constantin aparținea veacurilor. Oare... oare trebuie să mori ca oamenii să-și dea seama cine ai fost... și ce au pierdut? Ștefan, privind în gol, murmură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
leg rănile. Nu mi-i silă de sânge. De mică, taica m-a pus să grijesc răniții din războaie... Deci, vrei să pleci la bolnița Neamțului... spune Ștefan cu tristețe. Un gând de adevărată domniță... De vrei tu... reia el chinuit după o tăcere. Erai o lumină. O să-ți duc dorul... Deci, pleci... Poate... Da... E mai bine așa. O să-mi lipsești, Voichițo... În jurul meu roiesc oameni, mulți oameni. Și, totuși, sunt singur. Da, da... E mai bine să pleci. O să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]