38,100 matches
-
trecere în revistă a episoadelor relevante pentru realitățile despicate și, în final, odată cu intersectarea realităților, printr-o cortină alegorică. Ideea e că narațiunea preia aluviunile teatrale și concretizează un scenariu fantast, ce poate fi omologat oricând de realitățile experimentate de cititor. Pactul propus de Dumitru Radu Popa are în vedere cititorul pregătit să accepte faliile realității și imersiunea fenomenelor cristalizate oniric. De aceea, în proza lui descoperim atâtea chipuri ale labirintului - temă obsedant-structurală. Întâlnirea cu semnificațiile lui va marca eroii, iar
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]
-
în final, odată cu intersectarea realităților, printr-o cortină alegorică. Ideea e că narațiunea preia aluviunile teatrale și concretizează un scenariu fantast, ce poate fi omologat oricând de realitățile experimentate de cititor. Pactul propus de Dumitru Radu Popa are în vedere cititorul pregătit să accepte faliile realității și imersiunea fenomenelor cristalizate oniric. De aceea, în proza lui descoperim atâtea chipuri ale labirintului - temă obsedant-structurală. Întâlnirea cu semnificațiile lui va marca eroii, iar experiențele revelatorii vor modifica identitățile imprecise. Unii evadează în imaginar
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]
-
se întâmplă în romanul de față. Încă de la Fisura, Dumitru Radu Popa păstra ambiguitatea realită- ților ca efect al reprezentării. Dacă realitățile au semnele lor distincitve până la un punct, dintr-o dată granițele dispar sau se suprapun, după modelul realismului magic. Cititorul trebuie să disocieze între fantastic și realism magic, și abia apoi între acestea și realitatea propriu-zisă. Iată ce-i spune Omul Nopții lui Anton în prologul din cer: ,,E ușor astăzi să mori, mult mai greu să trăiești! Nu mai
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]
-
au putut orice proces de renaștere națională, până au fost pur și simplu obligați să cedeze, încetul cu încetul, cu costuri economice și sociale uriașe, sacrificând viața a trei generații”, scrie Pavelescu pe pagina sa de socializare, întrebându-i pe cititori dacă-și mai amintesc de ”democrația originală” a lui Ion Iliescu, ”despre perestroika”. Pavelescu mai crede că este ”păcat", că "am avut șansa să ne ridicăm singuri” și susține că ”Antonescu, Ponta, Voiculescu sunt ultimii călăi securisto-comuniști ai României”. Întrebându
Pavelescu, rămas interzis la vederea lui Emil Constantinescu alături de USL () [Corola-journal/Journalistic/42339_a_43664]
-
Liiceanu. Ei mizează, însă, în denunțarea românismelor de tot soiul, pe o complicitate secretă cu publicul (sau mai bine zis, cu o anumită parte a lui). De fiecare dată când înfierează manelismul, prostul-gust sau dispersia valorilor, ei fraternizează implicit cu cititorul așa-zis civilizat, gâdilându-i și stimulându-i orgoliul de a se fi înălțat deasupra moravurilor cotidiene. De aici, teza celor două Românii, dar și cultul elitismului, profesat mai mult sau mai puțin programatic. În schimb, nimic din acest pact
Mizantropul umanist by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4245_a_5570]
-
garanția sincerității absolute. Comentariile politice de după ’90 au fost atât de credibile tocmai în măsura în care ele renunțau la un destinatar privilegiat, legatar al dreptății absolute. Judecățile lui Paler sunt autentice pentru că se rostesc în vid - nu sunt formulate, adică, pentru urechile cititorilor doritori de bine și cu atât mai puțin pentru cele ale partidelor politice. Cine l-a prețuit pe Octavian Paler, l-a prețuit, așadar, pe cont propriu, de unul singur, fără satisfacția că i se face o nobilă plăcere, dar
Mizantropul umanist by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4245_a_5570]
-
cotidianul să coexiste cu mărețul, chemând în jurul creației sale, simbolic, întreaga umanitate, în stare, potențial, să devină un furnizor perpetuu de complicități textuale, până la a face din poezie un strălucitor tăiș de sabie. Jocul de sclipiri, de enunțuri apodictice ține cititorul în suspans, în așteptarea unei dezvăluiri care să schimbe lumea ori a unei lovituri de teatru, deși, finalmente, nu se întâmplă nimic decât poezia, care se topește în „pacea mai presus de înțelegere”. Dar această așteptare, pe care o aflăm
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
și injecții mari. Nu, nu sunt de la Procuratură, Crin...”, este părerea lui Sebastian Lăzăroiu. În final, fostul consilier prezidențial și fost ministru al Muncii spune într-un ultim mesaj, că ”un motiv de bucurie tot are și Crin”, explicând pentru cititorii săi că ”s-a sfârșit criza și nu mai există riscul scumpirii medicației. Mă refer la curentul electric”, a adăugat ironic, Sebastian Lăzăroiu.
De ce nu suferă cumplit Sebastian Lăzăroiu () [Corola-journal/Journalistic/42785_a_44110]
-
Cronicar „Nu mai am nici un cititor“ În APOSTROF nr. 8 descoperim un text prețios: un poem-scrisoare, datat 10 septembrie 1987, pe care Florin Mugur l-a scris și i l-a trimis lui Livius Ciocârlie. Versurile celor 7 fragmente care compun poemul surprind prin prospețime și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4279_a_5604]
-
14 septembrie și pînă la 10 octombrie mă voi odihni citind. Apoi, alte zece zile, să încerc să selectez niște poeme din cele vreo trei sute de pagini de dactilogramă ce s-au adunat. La ce bun? Nu mai am nici un cititor. Și totuși.” Din fericire, iată, poetul are cititori și astăzi, la treizeci și cinci de ani de la acele amare însemnări. Cât despre sentimentul că scriitorul vorbește în deșert: lucrurile stau incomparabil mai prost astăzi decât atunci și se pare că nu am
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4279_a_5604]
-
voi odihni citind. Apoi, alte zece zile, să încerc să selectez niște poeme din cele vreo trei sute de pagini de dactilogramă ce s-au adunat. La ce bun? Nu mai am nici un cititor. Și totuși.” Din fericire, iată, poetul are cititori și astăzi, la treizeci și cinci de ani de la acele amare însemnări. Cât despre sentimentul că scriitorul vorbește în deșert: lucrurile stau incomparabil mai prost astăzi decât atunci și se pare că nu am ajuns încă la capătul pantei descendente. Termenul de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4279_a_5604]
-
vedere cromatic, discursul sugerează mai degrabă un aqua-forte nutrit din complicațiile psihologice ale personajelor, decât de adâncimile componentei grafice. E însă dincolo de orice dubiu că ideea de marinar, de călător misterios, de ființă neașezată apelează la resursele de romantism ale cititorului. Menținându-se în zona clar-obscurului, Hugo Pratt atinge, cu o singură săgeată, mai multe ținte. Femeile reprezintă un pilon esențial în „întărirea mitului” atent construit al marinarului cinic, ironic și sentimental (Mandel, 2008: 226). Biografia pseudoamoroasă a eroului a suscitat
Iubitele lui Corto Maltese (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4283_a_5608]
-
joc al Puterii, molcomă, de ardelean serios, dar și încercarea puterilor pe stiluri străine. Horia Gârbea, care escortează volumul, se recunoaște și el ispitit când și când de un asemenea experiment. Fiecare proză-pretext a fost mai întâi o preferință de cititor, o iubire. Intervine apoi scriitorul și o deturnează cu instrumentar propriu, ocolind abil parodia (ironia lipsește din peisaj), dar și pastișa, deși avem de-a face cu un exercițiu mărturisit de afecțiune. În cele din urmă, e o pledoarie pentru
Proză pe teme date by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4285_a_5610]
-
fiind cea de Opere a lui Eugen Lovinescu. A tradus din Voltaire, Anatole France, Émile Zola, frații Goncourt, Rémy de Gourmont, Jean Starobinski, Jean-Pierre Richard, Salvattore Bataglia, Ph. Van Tieghem. Opera sa complexă, variată, va rămîne în memoria confraților și cititorilor. Prin dispariția lui Alexandru George, literatura română suferă o gravă, ireparabilă pierdere.
In memoriam Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/4291_a_5616]
-
Autorul nu a murit” și că a depus el însuși sensul în structurile textuale, dar, în același timp, nu neagă nici diagnosticul diferențial al celeilalte teorii, și anume activitatea inventivă, de „producere”, nu aceea simplă de „reproducere” a sensului, de către cititor. Spectaculosul acestei din urmă eventualități, a „construirii” sensului, îl seduce în egală măsură. Dacă privim, însă, dincolo de idiosincraziile amintite mai sus, se pune întrebarea: totuși, unde greșește atunci Marino, în logica sa altminteri impecabilă, când ajunge să considere jurnalul lui
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
Gabriel Dimisianu Vechi și devotat cititor al rubricii lui Andrei Pippidi din „Dilema veche”, am acum prilejul să regăsesc textele de acolo strânse laolaltă, regrupate în cele două volume apărute la Editura Humanitas (Case și oameni din București, 2012). Este vorba de acea rubrică din „Dilema
Solidar cu Andrei Pippidi by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4294_a_5619]
-
O profanare!”, „Vin sălbaticii”, „Bucureștii se duc”, „Opriți distrugerea!”, „O clădire de Horia Creangă în pericol”, „Chiar nu vă pasă defel?”, „Crima din strada Maria Rosetti”, „Abominabilul inimaginabil”, „O ticăloșie”, „Se strânge lațul”, „Jos reclamele”. Ce reclame? se va întreba cititorul. Acelea, de pildă, care îl sufocau pe Ion Heliade Rădulescu în Piața Universității. Marele ctitor de cultură român devenise într-o vreme (cu a cui aprobare?) suportul reclamelor unei bănci. Să nu se creadă totuși, din ce am spus până
Solidar cu Andrei Pippidi by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4294_a_5619]
-
o orgie sexuală asezonată cu consum de droguri. O negrăită nostalgie se citește în filigran în această carte: nostalgia după puritatea pierdută odată cu intrarea în lumea adulților, o lume asaltată de demoni, pe care toți o descoperă acum cu înfiorare. „Cititorii care s-au delectat cu Novecento sau Mătase pot fi liniștiți, își vor regăsi autorul preferat în plină formă. Baricco pare să se fi oprit și el la Emaus, căutând o privire mai acută, care să depășească ficțiunea” (La Repubblica
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
poate empatiza cu părțile care-l definesc? Viețuim, de fapt, într-o dublă eroare, de formă, și de fond. Prezența și absența fiind două fețe ale aceleiași medalii. Rotația de umbre și suprapunerile de planuri au menirea de-a induce cititorului o stare de halucinație perpetuă. Pentru Aurel Pantea, scrisul reprezintă, după cum afirmă însuși poetul într-un interviu, un „act de expiere, dar și un act de exorcizare”. Și tot el adaugă: „Naturile conflictuale, cum sînt eu, își găsesc mîntuirea în
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
umbre și lumini. „Cine trăiește acum seamănă cu uriașa mea lehamite/ contemplativii plecînd/ au rămas să ne privească gropile/ dragostea murind/ face azi ultima mărturisire/ că nu ea, că nu ea...” Poetul nu-și duce ideea pînă la capăt, lăsînd cititorului să completeze fraza lăsată în suspensie. Prima propoziție care-ți vine în minte e: „că nu ea e de vină...” Dacă nu ea, atunci cine? Gropile care ne privesc din asfalt? Despre ce fel de gropi e vorba totuși? Despre
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
cumva de dincolo de viață. Din starea de rătăcire iese cu greu, când începe procesul de împăcare cu tot ceea ce i se întâmplă. Cu o finalitate aproape moralizatoare, romanul Soni distrează și educă, promițând o lectură pe potriva unei scări largi de cititori.
În sfârșit, un roman by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4301_a_5626]
-
Despre erată solicitată luni, 6 august, de către conducerea Curții Constituționale în sensul îndreptării deciziei publicate în Monitorul Oficial, judecătorul constituțional a spus că a aflat din presă, la fel ca și despre sesizarea Comisiei de la Veneția. "Am aflat că orice cititor", a arătat judecătorul. Judecătorul CCR a susținut că l-a sunat pe judecătorul Ștefan Minea, care asigură permanentă la conducerea Curții, întrebându-l despre erată. "Despre erată am aflat, din presă, ieri. L-am sunat pe judecătorul Minea încercând să
Tudorel Toader, CCR: Am cerut convocare de urgență a Curții () [Corola-journal/Journalistic/43031_a_44356]
-
filosoful le ține în singurătate, încredînțîndu-le hîrtiei în tăcere. Mereu se adresează „ascultătorului” pe care îl numește „refugiul meu”, într-o intenție de elogiu căruia nu i se poate tăgădui subtilitatea. Kierkegaard fuge de lume și se refugiază în sufletul cititorului, fiecare predică fiind de fapt o evadare în intimitatea celuilalt. Avînd însă pudoarea unor convenții ce țineau de uzanța limbii din epocă, filosoful ezită a-și numi textele „predici”, ci le spune „discursuri”, luîndu-le astfel accentul misionar, dar păstrîndu-l pe
Predici blînde by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4450_a_5775]
-
cere filosofiei chiar edificare, prin care înțelege însă altceva decît consolarea facilă pe care muritorii o caută în oratoria plină de abstracțiuni. Pentru Kierkegaard, un discurs te edifică în măsura în care te trezește la un alt unghi de vedere, iar pentru asta cititorul trebuie mai întîi adus într-o stare de îngrijorare cu privire la viață. Cine se îngrjiorează face primul pas spre edificare, rezultatul fiind „întărirea omului lăuntric”. Așadar, algoritmul stărilor urmărite de danez este: 1) îngrijorare 2) trezire 3) întărire. Sunt trei trăsături
Predici blînde by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4450_a_5775]
-
-l distragă pe ascultător de la gravitatea subiectului. În fine, blîndețea cu care Mynster își admonesta ascultătorii îi părea lui Kierkegaard o invitație la lenea minții și la complacerea în letargie morală, cînd el visa de fapt la o înfiorare a cititorilor cu deșteptarea în ei a unui alt ochi asupra lumii. Un fel de metanoia în miniatură obținută prin forța cuvîntului bine ales. Numai că toate aceste defecte se regăsesc în paginile de aici, limba lui Kierkegaard fiind ca o muzică
Predici blînde by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4450_a_5775]