6,859 matches
-
același autor, o compensare prin ficțiune justifică tratarea ironică a prototipului caragialian al ipistatului, devenit anchetator, șef de cadre sau securist. Printr-o comică inversiune de roluri, anchetatorul din Frica (titlu semnificativ care-l substituie la reeditare pe cel de Confesiuni paralele) este terorizat realmente de subiectul chestionat, decis să-i completeze oral, telefonic, printr-o avalanșă de scrisori, etc. o autobiografie cu numeroase variante, de-a dreptul flexibilă și proliferabilă la infinit. În structura personajului de factură caragialiană, o mutație
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
88 Ibidem. 89 I. L. Caragiale, Momente, Schițe, Notițe critice, Editura Minerva, București, 1983, p. 418. 90 Ibidem. 91 Este de remarcat slăbiciunea declarată a autorului, ipostaziat sau nu în naratorul Nenea Iancu, pentru meniurile sofisticate, așa cum reiese și dintr-o confesiune mai puțin citată dintr-un subcapitol din Notițe risipite, în care reiterează ideea șantajului prin exploatarea acestei pasiuni: "Dar infamul mă știa că sunt o bestie lacomă de lucruri delicate, mi-a arătat, cu rafinerie infernală, o strălucitoare perspectivă stridii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ei, ar putea fi istorie”3. Vreau să cred că cele cinci volume pe care le am publicat În perioada 2007-2011, rod al călătoriilor Îndelungate pe toate continentele locuite, sunt considerate mai mult decât un ghid istorico-geografic, mai degrabă niște confesiuni a unui suflet Încărcat de optimism și speranță ce nu s-a Îndoit niciodată de dreptul tuturor oamenilor de pe Pământ de a se bucura de viață, de avantajele progresului, de dreptul și capacitatea de a-și construi singuri viitorul, fără
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
lumii sau a omului, nu se termină niciodată; trimite mereu spre ceva care este dincolo de obiectivul imediat al studiilor, spre Întrebări care deschid calea spre mister”386. Același papă reformator, prin vizitele Întreprinse În numeroase țări creștine sau de alte confesiuni, prin măsurile Întreprinse are marele merit de a fi deschis dialogul, ce părea un tabu, Între religie și știință. Împărtășesc aceleași convingeri cu Gabriel Memelis care afirma În eseul Despre posibilitatea și riscurile dialogului dintre știință și religie: „Cred Într-
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
a Alpilor Neozeelandezi (ibidem, p. 241). 299 indigeni maori reprezintă cea mai mare minoritate 10%, urmează polinezieni (samoanii) și populație asiatică. Locuitorii Noii Zeelande practică diferite culte: creștinism (anglicani 21,4%, prezbiterieni 16%, romano-catolici 14,7%), metodiști 4,1%, alte confesiuni 24%470. Ocupația preponderentă a locuitorilor este zootehnia, mai mult de jumătate din suprafață fiind destinată creșterii oilor. Lâna și mieii se exportă În cantități mari din țară, ca și produsele lactate, vinul, legumele și fructele. Principalele trăsături specifice care
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
În Catedrală, deși era aproape ora zece seara, se auzeau sunetele unui concert de orgă, ca În vremurile Înfloritoare ale stăpânirii spaniole. Continuăm plimbarea pe Esplanada, frumos amenajată pentru promenadă și asaltată de zeci de tineri zgomotoși, unii Își fac confesiuni, alții recită versuri, sau meditează pe o bancă sub un umbrar pe malul golfului, până la Centrul Cultural, modern edificiu, care se dorea un adevărat panteon al celor mai relevante manifestări ale metropolei. Situația, În timp, nu a confirmat acest lucru
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Dumnezeu pentru Sfințenia care ți-a dăruit-o. Nu pot primi Sfânta Împărtășanie creștinii neortodocși chiar spovediți, pentru că primirea Euharistiei este identică cu mărturisirea completă a credinței propovăduită de Biserica Ortodoxă. Practica intercomuniunii, adică a Împărtășirii unor creștini de alte confesiuni, nu este permisă În Biserica noastră, Întrucât Împărtășirea este culmea și expresia deplinătății de credință. Efectele Sfintei Împărtășanii sunt: - ne unește real cu Hristos, conform promisiunii Sale „Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu rămâne Întru Mine și
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Maria Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92299]
-
mai renumiți prin conservatorismul lor foarte asemănător cu al evreilor ortodocși. Fiind relativ puțin înțeleși au devenit rapid ținta celor mai curioase ironii, sau curiozitate turistică. Aceștia nu resping la modul arbitrar tehnologia. Nu au o fobie față de aceasta, iar confesiunea lor nu interzice în mod expres utilizarea descoperirilor științifice și a tehnologiei moderne. Deși ei par blocați în secolul al XIX lea, evoluează totuși. Cei drept acest lucru se realizează într-un ritm mult mai lent decât al nostru. Acest
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
și chiar exportat. În condițiile actuale va deveni din ce în ce mai puțin relevantă apartenența politică, cea religioasă urmând să devină mult mai importantă. Conceptul de stat național este extrem de vulnerabil. La fel și legătura dintre o entitate politică oarecare și o anumită confesiune va deveni irelevantă. Din acest punct de vedere este foarte interesant de speculat asupra evoluției bisericilor ortodoxe, care se identifică extrem de mult cu satul național. Având în vedere vocația universală a Creștinismului această formulă este oarecum nefericită și dă naștere
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
au avut o muzicalitate capabilă să le asigure o receptare imediată. Motive romantice - veghea, toamna, luna, noaptea - sunt frazate obsesiv. Z. și-a însușit de la romanticii apuseni tonalitatea pesimistă a mărturisirii, învăluită uneori în melodia romanței sau în țesătura baladei. Confesiunea Mariei (Sora Maria), un „suflet blestemat”, o amintește îndeaproape pe cea a lui Rolla din poemul lui Alfred de Musset. Cântecul zvânturatului reia monologul byronian, Poetul și muza dezvoltă tema pierderii credinței, cu ecouri din L’Espoir en Dieu de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290701_a_292030]
-
sporire Catedra de Istorie a fost, în mod constant, nemijlocit și substanțial implicată. Pe temeiul acestor constatări, am considerat oportun să inițiem o rubrică specială, cu un profil mai aparte, intitulată Oameni de la catedră și dedicată prezentării - prin intermediul unor mini-biografii, confesiuni sau scurte interviuri - a câtorva dintre cadrele didactice cele mai reprezentative din trecutul (ca și din prezentul) acestei școli, părându-ni-se cât se poate de firesc nouă, celor chemați, prin natura lucrurilor, să asigurăm schimbul de generații în cadrul Catedrei
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1732]
-
și mister (Acvariul, Dispărând într-o bună zi, Ninge pe contrabas, Vară indiană, Dimineața unei nimfe, Întoarcerea lui Odiseu). Dimensiunea experimentală rămâne explicită în câteva tablete eseistice, transpuse în registru epic (Joc secund, Cuvintele), în filigranul cărora se pot citi confesiunea de atelier și crezul estetic al scriitorului. Latura autoreflexivă a prozei lui R. este constitutivă romanelor, mai elocvent în Febră vesperală. Condiția omului supus unor dramatice limitări existențiale și istorice este, simultan, temă de meditație despre destinul creatorului de literatură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289398_a_290727]
-
jurnal comentat, cu substrat autobiografic, foarte diferit însă, prin structurare și scriitură, de „memoriile” ori „autobiografiile literare” canonice. În anii ’90, C. publică o serie de volume fragmentare, cu statut multiplu ori incert: ele sunt, simultan, în diferite proporții, jurnale, confesiuni comentate, comentarii în marginea textelor unor autori iluștri (Nietzsche, Cioran), colecții de note de lectură, acumulări de citate și de referințe bibliografice, montaje de fragmente eseistice pe cele mai diverse teme circumscrise din realitatea cotidiană, prozaic-derizorie, din actualitatea social-politică (scrutată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
unde, în nici trei sute de pagini, coexistă, într-o textură seducătoare prin claritate și atractivă prin umorul bine controlat care o colorează, un comentariu despre Cioran, un portret al acestuia, apoi un comentariu al comentariului, dar și un jurnal, o confesiune, un autoportret, o schiță de sistem filosofic, o învățătură morală, o meditație pe teme istorice, o „lecție” de istorie a culturii, un breviar de considerații de imagologie, de istorie a mentalităților etc. Această pluritate intrinsecă a personalității, C. o descoperă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
control CTP! Într-o confruntare publică cu CTP, aproape oricine pierde, oricâtă dreptate ar avea! Farmecul periculos al lui CTP poate convinge chiar și atunci când nu are dreptate, când se înșeală. Dorin Popa: Poate că, după apariția acestei cărți, după confesiunea făcută ție, voi reuși din nou să scriu, mai ales că ani de zile am visat la asta, înainte de '89, fără să o pot face. Cred că ți-ai dat binișor seama ce a reprezentat și încă reprezintă Pleșu pentru
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
și de profunde conotații tragice. Drumul către expresia ultimă a acestei viziuni nu a fost nici direct și nu a fost nici rezultat al spontaneității, cât mai ales semnul unei conștiințe sigure a necesității lui. La început s-au aflat confesiunea, manifestarea lirică, explozia sentimentală, îngemănate încă de atunci cu forța unei rare intuiții analitice. Primele cărți se concentrează toate, egocentric, asupra universului interior, chiar și când exigența epicului pare a impune personaje cel puțin aparent distincte. În Ape adânci, Sfinxul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
pare a impune personaje cel puțin aparent distincte. În Ape adânci, Sfinxul (1920) și Femeia în fața oglinzei (1921), subiectivitatea este dimensiunea dominantă, dacă nu unică, iar încercările manifestării epice rămân formule goale de substanță proprie, adevărata lor funcție fiind dispersia confesiunii, din străduința, evident legitimă, de a-i asigura măcar o minimă impersonalitate. Dar fiecare personaj e o portavoce a autoarei; în ele nu se definește o conștiință individualizată, iar atmosfera nu vorbește de la sine prin suportul faptelor, ci prin lirismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
unei singure conștiințe: conștiința tragică a naratoarei și mai ales a analistei exclusiv autoscopice. Căci, oricât ar părea de ciudat, nu numai nuvelistica, dar și romanele sunt expresii variabile și variate ale aceleiași vocații confesive, cu diferența că în ultimele confesiunea se disimulează integral în formele narațiunii obiective. O evoluție a formelor nu este însă aici și o modificare a substanței vizionare. Sub masca „obiectivă” a Elenei Drăgănescu, a lui Maxențiu sau a Inei Rim, ca și sub cealaltă, demoniacă, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
care obsedantă este lașitatea, a lui și a celorlalți, „eroi ai răbdării”, abandonați incertitudinii după patruzeci și cinci de ani „de frică, pândă, moarte”, într-o „țară umilită, jignită, chinuită”. Analist sever al propriei incapacități de a acționa fățiș, semnatarul confesiunilor va fi intransigent și cu atmosfera duplicitară a epocii, trecând personaje și evenimente prin filtrul unui observator, care în această tainică arhivă nu face compromisuri. Tenta jurnalului este precumpănitor politică, surprinzând sentimentele generale de „veghe și spaimă”, de inerție și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286379_a_287708]
-
social-politică. Această prezentare (foarte succintă, dar necesară) a fost realizată pentru a se putea face o comparație cu situația presei catolice din România, ținând cont în primul rând de diferențele majore existente (mai ales din punctul de vedere al statutului confesiunii catolice) sub aspectul tradiției catolice, al dezvoltării presei, culturii și al modernizării societății. Baza cercetării o constituie studiul Presa catolică din diecezele de București și Iași în prima jumătate a secolului al XX-lea ce este împărțit în trei subcapitole
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
general complet a publicațiilor catolice din România, identificarea precisă a obstacolelor care au stat în calea realizării unității de exprimare unitară a presei catolice românești, compararea stadiului de dezvoltare al tipăriturilor catolice din țară cu cele din țări în care confesiunea catolică era tot minoritară etc. Capitolul I Biserica Catolică și mijloacele moderne de comunicare socială Mijloacele care au făcut ca în zilele ei de glorie, comunitatea religioasă să reprezinte un sistem de referință de la sine înțeles, s-au deteriorat și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
fost împărțită în mai multe categorii, în funcție de tematica abordată: de orientare politică (precum cea monarhistă, de dreapta, de stânga), de divertisment, religioasă etc. Publicațiile religioase aveau ca principal scop explicarea, analizarea și dezbaterea tuturor problemelor referitoare la respectiva religie sau confesiune, exprimându-se punctul de vedere oficial al acesteia. Mass-media, în accepțiune generală, reunește toate metodele de transmitere către receptori a unor mesaje; audiența este vastă și eterogenă, dispersată geografic 34. Mass-media35 desemnează mijloacele de comunicare în masă care răspândesc un
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
mai mare răspândire geografică și demografică, comparativ cu celelalte comunități creștine, dar și cu celelalte religii mondiale, aflate de obicei în zone clar delimitate 48. În ciuda unor dezechilibre și a lipsei de omogenitate, catolicismul reprezintă cea mai difuzată și articulată confesiune, cu centrul la Roma. O asemenea structură poate funcționa doar dacă beneficiază de un sistem de comunicare foarte eficient, atât în interiorul ei, dar mai cu seamă în relația cu exteriorul; acesta trebuie să fie capabil să îi transmită mesajul, să
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
care îi interesau pe cei ce nu erau catolici, trebuiau să existe dovezi de catolicism, deoarece un ziar care nu proceda astfel crea confuzie în rândul catolicilor stârnindu-le indiferența, mai ales dacă cititorii știau că el se adresează acestei confesiuni. În consecință, ar fi pierdut atât cititorii catolici, cât și pe cei liberali, căci aceștia observau că nu era atacată Biserica 83. Pentru ca un ziar să fie cu adevărat catolic, confesional, el trebuia să fie și militant. Chiaudano se referea
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și mesajele sale poziția și atitudinile față de tot ceea ce era nou. Deschiderea Bisericii Catolice, în raport cu celelalte Biserici, a fost evidentă, deoarece și-a propus o implicare permanentă în viața cotidiană. Ea și-a asumat rolul de comunitate deschisă, spre deosebire de celelalte confesiuni. Secolul al XX-lea a fost cel mai bogat în transmiterea de mesaje referitoare la comunicare și la rolul acesteia în lumea contemporană. Au fost publicate numeroase documente conciliare și postconciliare 102, enciclici 103, aproximativ 30 de mesaje pontificale cu
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]