11,041 matches
-
Prelungirile unui fenomen publicistic - Gândul nostru / 95 6. Puncte de convergență. Reveniri / 98 POEZIA ALBATROSISTĂ / 103 1. Preliminarii / 103 2. Imaginarul poetic. Tematizarea unor obsesii / 119 2.1. Acvatic, erotic și mortuar. Călătorie spre inimă / 119 2.2. Ancorarea în cotidian. Pecetea coșmarului / 143 3. Modalități de structurare a discursului liric / 151 3.1. Acumulări, destructurări, forme de dialogism / 152 3.2. Intertext. Certitudine și incertitudine - jocul probabilităților / 165 3.3. (Auto)Ironia - modalitate de structurare a poeticului / 178 3.4
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
titlul unei cărți a lui Andrei Bodiu) se află sub semnul conceptului de "albatrosism": punerea literarului sub auspiciile autenticității, orientarea spre realism prin preluarea unor tehnici ale avangardei (fără gratuitățile nihiliste ale acesteia), discursul care are în centrul său banalul cotidian și atitudinea anticalofilă. Printre ecourile acestei poetici în literatura contemporană, autoarea remarcă: neîncrederea în limbaj, refuzul hiperculturalizării discursului, renunțarea la certitudini și la ideea de perfecțiune, preferința pentru o reflectare a prozaicului, autoreferențialitatea și transformarea lumii în text, conceperea actului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
poezie ancorată în realitate, manifestă un anumit gust al evadării și, prin urmare, al călătoriei fie spre spații imaginare, fie spre sine prin labirintul coșmarurilor proprii. Cealaltă notă definitorie a imaginarului poetic albatrosist este dată de înclinația spre citadin, spre cotidian și banal, înclinație însoțită de o depoetizare a limbajului artistic. Realul însă rămâne pretext pentru redarea viziunilor de coșmar care par a bântui sufletul unora dintre acești poeți. Cealaltă secțiune importantă a acestui capitol este cea în care avem în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o altă părere. Opoziția reflexivitate vs. tranzitivitate 42, care ar corespunde opoziției Cerc literar/albatrosiști este și ea parțială, în cazul ambelor grupări regăsim o permanentă oscilare între un univers oniric, spiritual, redat prin structuri simbolice sau metaforice și invazia cotidianului, a concretului în spațiul poetic. Generația amintită nu se cristalizează doar în jurul celor două grupări, se discută în cadrul ei și despre un nou suprarealism, dar și despre creatori care nu se apropie de niciunul dintre grupurile amintite. Se subliniază, în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
anii care au urmat, am încercat să "scriu pentru popor""51. Un hiatus enorm se creează astfel între volumul de debut La scara 1/1 (1947) și cele care-i urmează. Jocul verbal, asocierile paradoxale de cuvinte, concretizarea abstractului, personificarea cotidianului ("Stânca are gâtul rup/ Sub fularul alb de lord", Golful nesigur, "Spuneți-mi când, spuneți-mi când/ O să ne scoatem ochii din pantofi?/ Ne-au intrat pe când manifestam cântând/ Ca niște pietre ude, ca niște cartofi// Călcăm în fiecare zi
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Gândirea, că " Un splendid act de dreptate românească a săvârșit Octavian Goga când, în 1938, a suprimat Adevărul, Dimineața și Lupta. Restul abia în 1940 l-am putut duce la capăt eu, când, în calitate de ministru al Propagandei, am stârpit toate cotidianele și publicațiile săptămânale și lunare evreiești din România" (După douăzeci de ani, în Gândirea, XX, nr. 10, decembrie 1941)"60. Și în Reviste românești de poezie, Emil Manu se oprește asupra perioadei în care apar cele două publicații în încercarea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a constituit și un puternic cenaclu literar"101. Orientarea aceasta de stânga poate fi observată cu ușurință de către oricine consultă revista chiar dacă se urmăresc numai titlurile. Problemele sociale revin cu insistență, tendința de a orienta și literatura spre realism, spre cotidian, spre social se manifestă și ea. Cadran anul I, seria a doua, nr.1, 15 septembrie 1939, având trecute redacția și administrația pe Strada Parfumului, la numărul 25, apare, conform afirmațiilor de pe prima pagină, bilunar (în realitate, lunar, deși notația
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de fildeș" și care continuă să scrie o poezie desuetă. Sunt refuzate astfel clișeele literaturii. Și de data aceasta, luna (mult ridiculizată de avangardiști și nu numai) este transformată într-un simbol al poeziei sentimentale, meditative de o calitate îndoielnică. Cotidianul va fi așadar preferabil avânturilor imaginației, chiar dacă "și printre oameni ai voie să ți se pară". E, de fapt, o pledoarie pentru lărgirea imaginarului poetic astfel încât el să includă și lumea modernă în care poetului i se oferă posibilitatea de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
afirmarea preferinței clare pentru reportaj și pentru cronica de orice fel. 3.3. Sfere de interes - o abordare structurală Ca multe dintre publicațiile vremii, Cadran nu este o revistă strict literară (nici măcar strict culturală), existând tentația de a urma structura cotidienelor ale căror articole sunt câteodată și sursa unor răspunsuri polemice. Așa se explică și faptul că un loc important între speciile abordate îl vor ocupa cronica și reportajul, eseul, critica literară fiind în plan secund. Promovare literaturii epocii se reduce
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în ton cu articolul de pe prima pagină este însă cel de la rubrica Insectar, Oltenii, un pamflet dur la adresa colegilor de breaslă (vizează, în mod special, un redactor al unei gazete fasciste), a ziariștilor și cronicarilor literari care publică într-un "cotidian de 3 lei". Asemănați cu zarzavagiii, li se reproșează marfa proastă, "zarzavatul uscat și putred", subliniind lipsa de onestitate a vânzătorului. Nici alte publicații nu sunt prezentate în termeni de laudă, din motive asemănătoare, astfel Dacia Rediviva e "proastă și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pe când volumul de proză poetică Libere este distrus chiar din tipografie înainte de a fi difuzat. După ce Gândul nostru este interzis, albatrosiștilor le va fi imposibil să se reunească în paginile aceleiași reviste. Doi dintre ei se mai întâlnesc în paginile cotidianului Ecoul, Ion Caraion și Virgil Ierunca, alături și de Miron Radu Paraschivescu, cel care se simțise șef de școală printre albatrosiști, dar care e apoi părăsit de aceștia. Primele articole pe care Ion Caraion le publică aici au ceva din
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
toată lirica lor. 2. Imaginarul poetic. Tematizarea unor obsesii Poeții generației albatrosiste promovează, în general, o literatură a concretului, a universului banal, deliricizată, ironică, fără ca textele lor să devină reportaje. Primele lor volume nu conțin o poezie socială, deși liricizarea cotidianului este prezentă. Impresia dominantă este că realitatea este una peste care creatorul plimbă o lentilă deformatoare care fie apropie, fie depărtează prea mult sau curbează contururile ori, mai degrabă, o oglindă, căci aici se reflectă și poetul. Referirile la universul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sânge cu batista/ și fără să știu am început să mă-nchin;/ laolaltă pentru morți și pentru vii la mânăstirea Sfânta Felicia" (Moment solemn). Metamorfozele acestea relevă o structură interioară aparte, eul poetic împrumută astfel adesea masca insului nemulțumit de cotidian, dar nu a unuia care caută o existență, social și material vorbind, mai bună, ci a celui care e în căutarea a ceva esențial diferit de lumea familiară, banală, ceva care să confere vieții, prin aura de exotism, farmecul ineditului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
tabloului sufletesc în cioburile unei oglinzi sparte care transmit, la infinit parcă, semnele morții ("Cu buze împurpurate, tovarăș morților, de unde vii/ În ceața fiecărei nopți, lunateco?"). Imaginea morții împurpurate amintește de Edgar Allan Poe, dar e lipsită de fiorul groazei. Cotidianul se confundă cu acest univers decadent în care sălășluiește sufletul, întunericul dominant și fantasmaticul sunt părți ale realității. Atunci când spiritul se simte copleșit de invazia umbrelor, feminitatea aceasta tulbure se dovedește adesea salvatoare. Voce fără trup, venind din înalt, dar
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
bidoane", mașina de treierat etc. Ruptura cu tradiția se face și prin "poanta" de final de poem, dacă cititorul s-a adaptat și și-a creat un alt orizont de așteptare pentru tipul acesta de poem, prozaic, în care banalul cotidian se înfruntă cu tragismul ascuns al unor existențe lipsite de idealuri, finalul aduce ieșirea din banalitate, tot într-o încercare de a șoca publicul: "Îți închin, Violaine, sfârșitul acestui poem/ - din fericire nu e nimic contagios sau peste mână -/ ca să
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dar e și replică dată convențiilor rămase neschimbate în literatura romântă. Incipitul e creator de atmosferă tocmai pentru a mări contrastul, poemul se ancorează în momentan, la fel și iubirea. Ruperea de ideal s-a produs, e o poezie a cotidianului, a clipei, care refuză să se eternizeze, "Astăzi am să scriu pe coala nopții/ un poem gândit într-o altă viață/ ca niciodată și ca întotdeauna/ va fi vorba despre dragoste și despre dimineață". Se observă în poezia aceasta o
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
acesta se compune din cele mai banale elemente ale existenței zilnice, dar este descris prin prisma unui ochean care deformează, sunt amănunte asupra cărora se insistă, dar care sunt asamblate într-un tablou nefiresc, de coșmar. 2.2. Ancorarea în cotidian. Pecetea coșmarului Așa cum anunțaseră, poeții aceștia preferă o poezie în care discursul adesea cu aparențe de monotonie se încheagă pornind de la existența de zi cu zi. Nu devin tribuni ai maselor, dar reflectă uneori un refuz al iluzionării caracteristic întregii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
anunțaseră, poeții aceștia preferă o poezie în care discursul adesea cu aparențe de monotonie se încheagă pornind de la existența de zi cu zi. Nu devin tribuni ai maselor, dar reflectă uneori un refuz al iluzionării caracteristic întregii generații. Ancorarea în cotidian semnifică introducerea în spațiul poeziei a elementor de limbaj așa-zis nepoetic, a elementelor ce conturează universul citadin. Însă nu vom avea niciodată o copie fidelă a realității. Tocmai pentru că poezia estetizase, până la acel moment, urâtul existenței, poeții aceștia se
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Poezia nu încetează astfel să fie subiectivă, nici să fie expresia căutărilor, a introspecției ori a intuirii lumii ideilor, dar formula prin care se încearcă redarea lor, reflectând modul în care eul poetic relaționează cu existența, se modifică. Ancorarea în cotidian nu se face prin refuzul unui stil metaforic. Ceea ce pare a fi o demetaforizare a limbajului poetic (opoziție vădită față de modernismul interbelic) este, în realitate, o schimbare a felului în care este concepută raportarea la real. Sub influența, probabil, a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
exprimare, inutile și mutilante, omul nu mai are nevoie de un "translator" care să-i explice realitatea sau să o transfigureze. Cangrenă sintetizează în lungile sale enumerări trăsăturile principale ale spațiului citadin ("Atât:/ cenușiu, moarte, urât,/ sârme, opac..."), ale universului cotidian căruia i se circumscrie și existența poetului. Deși "moartea" este cel de-al doilea termen al acestei enumerații, putem distinge aici tentația unei gradații, pentru că se pornește de la un simbol coloristic al sufocării, al monotoniei, moartea este doar un fapt
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Jocul de cuvinte trimite, de asemenea, la ideea că toate elementele universului, toate motivele literare au devenit monedă de schimb, s-au devalorizat. Nu mai e nimic aici din viziunea romantică asupra lunii, astru protector, care impune poetului detașarea de cotidian și induce starea de visare, dimpotrivă, luna la Tonegaru impune o baie de real, o asimilare a acelor elemente banale. Trăirea sufletească este prezentată detașat ca și cum s-ar analiza o pânză sau o gravură ce nu-i aparține eului liric
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pahare este, de fapt, o ștergere a granițelor dintre universul rațional, conștientizat, și cel intuitiv, inconștient, o coborâre în lumea haotică a inconștientului, sugestie a alienării lumii. Tema nu este nouă în literatură, dar tratarea ei ca un element al cotidianului nu poate să nu surprindă, nu e nicio revoltă aici și nicio încercare de scăpare, nu se simte nici măcar disperarea pe care o asemenea evoluție sufletească ar trebui s-o provoace: În cârciuma aceasta Ziua și Noaptea/ erau amestecate în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
e utilizată ca tehnică și-n După-amiază, tocmai pentru a construi un univers al plictiselii, în care viața e redusă la minimum. Notațiile sunt sumare, surprind banalul vieții, elementul pitoresc este și el prezentat ca unul care nu depășește limitele cotidianului, nimeni nu mai pare mirat, impresionat de tabloul prezentat. Imperfectul impune și de această dată senzația de lume încremenită în starea respectivă și de încetinire a mișcărilor, de reducere a lor la minimum. Imaginii aparent angelice de la început, "Tramvaiul vechi
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
exteriorul e fals, e nesigur, singura realitate ce poate fi cunoscută și exprimată e cea interioară, în comparație cu aceasta lumea exterioară devine una a ficțiunii, în care impresiile nu reușesc să capete consistența certitudinii. Se preferă concretizarea imaginii prin trimitere la cotidian, la realitatea imediată. "De țărm fosforul mării se izbea/ plesnind ca niște palme de copil/ pe apa dintr-un bazin cu heruvimi de ghips/ să prindă un pește roșu mort inutil". E o alăturare de imagini, inedit și banal, sublim
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
aici, sacrul e lipsit de putere, stă sub semnul fragilității, al perenității. Sensul existenței, al actului s-a pierdut, a devenit inutil, nici măcar moartea nu mai capătă vreo semnificație în această lume a absurdului acceptat ca făcând parte din banalul cotidian. Ultima strofă alterează sensul textului, ducând totul spre burlesc, spre parodie, "Apele purtau alge cu miros de iod/ și din canaturi Luna s-a desprins ca un gong/ când suia olandezul de la tropice/ profilul orizontului cât o minge de ping-pong
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]