7,252 matches
-
Ioan Neculce (n. 1672 - d.cca 1745) a fost un cronicar moldovean, mare boier, care a ocupat diferite funcții importante în perioada domniei lui Dimitrie Cantemir. Ioan Neculce s-a născut în anul 1672, în satul Prigorenii Mici, azi comuna din județul Iași. Tatăl său a fost Neculce vistiernicul, se pare
Ion Neculce () [Corola-website/Science/297634_a_298963]
-
comuna din județul Iași. Tatăl său a fost Neculce vistiernicul, se pare grec de origine, iar mama - Catrina era fiica vistiernicului Iordache Cantacuzino și a Catincăi Bucioc. Al doilea soț al Catrinei a fost Enache (Ienachi) grămăticul, tatăl vitreg al cronicarului. În anul 1686, un podghiaz polon ("podghiaz" sau "poghiaz" = grup de ostași care execută o incursiune pe teritoriul străin cu scopul de a jefui) a ars conacul familiei de la Prigoreni și l-a ucis pe Enache. Catrina cu copiii (mai
Ion Neculce () [Corola-website/Science/297634_a_298963]
-
cronicilor anterioare - este Letopisețul Țării Moldovei de la Dabija Vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat. Lucrarea cuprinde evenimentele din 1662 până la 1743, la care a fost mai totdeauna părtaș sau le-a cunoscut de aproape. Cel mai probabil, cronicarul și-a început lucrul la Letopiseț după anul 1732, când avea deja cca 60 de ani și a lucrat la Letopiseț până în anul 1744. În prefața lucrării, autorul relatează că până la Duca-Vodă el s-a condus de diferite izvoare aflate
Ion Neculce () [Corola-website/Science/297634_a_298963]
-
În 1931 îi este respinsă cea de-a doua cerere de plecare în străinătate. În 1932 se căsătorește pentru a treia oară. Elena Sergheevna Shilovskaia devine un punct de sprijin pentru scriitorul aflat în dizgrație, îi este secretară, dactilografă și cronicar al vieții lui. În ultimul deceniu al vieții scrie cu frenezie, temându-se că nu va termina romanul "Maestrul și Margareta". În 1933 se dă citire, pentru prima dată, în public, noului său roman sub denumirea care l-a făcut
Mihail Bulgakov () [Corola-website/Science/297699_a_299028]
-
Petică" (Ecouri), Versuri, I, nr. 6, 1 decembrie 1911, p. 100. "Revista "„"Versuri"”,Ștefan Petică, în „Freamătul”, II, nr. 1-3, Bârlad, ianuarie 1912, p. 56-58. "Comemorarea lui Ștefan Petică", în „Mișcarea literară”, I, nr. 1, 15 noiembrie 1924, p. 1. Cronicar, "Un deschizător de drumuri și un învins: Ștefan Petică", în „România literară”, I, 19939, p. 3-4. Traduceri din opera sa: MITESCU 1984: Adriana Mitescu (ed.), I, "Il terrore del tempo - antologia della poesia romena", traduzione e introduzione di Adriana Mitescu
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
fost denumiți saxoni, dar coloniștii germani adevărați, cunoscuți ca "sașii din Transilvania", nu au nici o legătură cu saxonii din nord-estul sau sud-estul Germaniei. Acești coloniști primesc în folosință "fundus regius" (pământ crăiesc) și se bucură de drepturi și privilegii deosebite. Cronicarul sighișorean Georg Krauss (sau Georgius Krauss, sau Georg Kraus) (1607-1679) menționează că în anul 1191 locul unde acum se află Sighișoara era locuit, dar prima atestare documentară a așezării este din anul 1280 sub numele de "Castrum Sex". În anul
Sighișoara () [Corola-website/Science/296635_a_297964]
-
cetatea este atacată de trupele conduse de Mihai Viteazul și mai târziu este atacată și prădată de trupele conduse de generalul Basta, dar oamenii scapă cu viață din cauza plății unei răscumpărări de 50.000 de florini, „bani împrumutați”, cum menționează cronicarul Krauss. Mai târziu, în anul 1603 cetatea este atacată de Moise Székely cu trupele turcești, în anul 1605 este atacată de trupele condusă de Ștefan Bocskai și în anul 1662 este atacată de trupele conduse de Ioan Kemény. În Sighișoara
Sighișoara () [Corola-website/Science/296635_a_297964]
-
transformat în provincia romană Dacia. După înfrângerea dacilor, Traian a organizat la Roma cea mai mare și mai costisitoare festivitate, care a durat aproximativ 123 de zile, cantitatea de aur și argint prădată din Dacia de către romani fiind apreciată de cronicarii antici. Zeci de mii de daci au fost duși în sclavie la Roma, alte zeci de mii de daci au fugit din Dacia pentru a evita sclavia. Detaliile războiului au fost relatate de Dio Cassius, dar cel mai bun comentariu
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
din acest mare partid care au lansat sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”. Publicistica eminesciană oferă cititorilor o radiografie a vieții politice, parlamentare sau guvernamentale din acea epocă; în plus ziaristul era la nevoie și cronicar literar sau teatral, scria despre viața mondenă sau despre evenimente de mai mică importanță, fiind un veritabil cronicar al momentului. Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, și a lucrat ca redactor la "Timpul", ziarul oficial al Partidului Conservator
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
Publicistica eminesciană oferă cititorilor o radiografie a vieții politice, parlamentare sau guvernamentale din acea epocă; în plus ziaristul era la nevoie și cronicar literar sau teatral, scria despre viața mondenă sau despre evenimente de mai mică importanță, fiind un veritabil cronicar al momentului. Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, și a lucrat ca redactor la "Timpul", ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
I-a crescut notorietatea după ce Rogerius, canonicul catolic, de origine italiană, al Oradiei, a scris "Carmen miserabile", o cronică a invaziei mongole din 1241 în Bihor. Se pare că prima consemnare a formei românești a toponimului a fost făcută de cronicarul Miron Costin în "Letopisețul Țărîi Moldovei" (la mijlocul sec. XVI). Prima carte tipărita la Oradea în limba română - cert atestată - figurează ca fiind tipărită în 'Urbea Mare'. Este vorba de volumul "Biografiile celor vestiți români și române", din 1859, de preotul
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
1889 în Șimleul Silvaniei. La mijlocul secolului al VI-lea majoritatea gepizilor, slăbiți de războaie cu longobarzii, alți germanici, au emigrat împreună cu aceștia în Italia. Rămășițe de populație gepidă, căzute sub stăpânirea avară și slavă, au fost menționate ultima oară de cronicari bizantini în contextul expedițiilor militare conduse de generalii împăratului de la Constantinopol, Mauriciu, pentru anii 599 și 601. În general, istoriografia română susține că după retragerea aureliană din provinciile Daciei nord-dunărene, o parte însemnată a populației romanizate a rămas în zonele
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
sau vlahi, mai puțin existența unor formațiuni statale românești anterioare începutului procesului de extindere spre est a regatului Ungaria. Aceasta în pofida faptului că Anonymus și cronica nestoriană prezintă chestiunea totuși mai nuanțat (liderul transilvan Gelou (sau Gelu), un ""blachus"" potrivit cronicarului notar Anonymus, este prezentat ca lider al unei formațiuni statale cu teritoriu destul de mare). Cronicile cele mai vechi păstrate, a lui Anonymus și a lui Símon de Kéza (circa opt decenii mai târziu), chiar dacă s-au inspirat din izvoare interne
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
grecești; zvonul, încă susținut de istorici, a fost infirmat de Iorga, prin declarația: "„Tatăl mieu era dintr’un neam de negustori români mai târziu boieriți, din Botoșani, iar mama mea ieste fiica scriitoarei române Elena Drăghici, nepoata de soră a cronicarului Manolachi Drăghici și nepoata de fiică a lui Iordachi Drăghici, mare Vornic al Moldovei. Cu tot numele de Arghiropol, tatăl mamei mele, dintr’o familie venită din Rusia, din Basarabia, era fiul unei Miclește din Ținutul Tartarei, rudă cu Mitropolitul
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Theodor Capidan, Tache Papahagi) susțin ideea formării parțial și în regiunea Munților Pindului sau în sudul Albaniei. Prima atestare documentară a vlahilor în Macedonia, despre care nu se știe dacă pot fi deja aromânii, este datată 976 și îi aparține cronicarului bizantin Kedrenos. Singurele atestări ale idiomului din această perioadă sunt cuvinte (nume proprii, unele provenite din apelative) inserate în texte grecești, slave sau turcești, cea mai veche considerându-se a fi numele propriu de persoană "Tsintsilukis", citat de istoricul bizantin
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
cea mai veche considerându-se a fi numele propriu de persoană "Tsintsilukis", citat de istoricul bizantin Niketas Chiates la 1156 și interpretat de către Alexandru Philippide și Theodor Capidan ca provenind de la "tsintsi luchi" „cinci lupi”. În secolul al XV-lea, cronicarul Laonikos Chalkokondilas remarcă înrudirea aromânei cu româna. A doua perioadă, cea veche, cuprinde secolul al XVIII-lea. Aromâna devine singurul idiom romanic de est sud-dunărean care are o cultură scrisă. Din acest secol provin primele texte păstrate, cu alfabetul grecesc
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
din Italia dinaintea apariției statelor unitare german și italian în 1871. Denumirea de „români” pentru vorbitorii limbii române, este timpuriu atestată atât în Transilvania, în Țara Românească, Dobrogea, cât și în Moldova dintre Carpați, Nistru și Mare, nu numai de cronicari moldoveni precum Miron Costin, Ion Neculce sau Grigore Ureche, ci deasemenea de umaniști renascentiști din secolul al XVI-lea care, fiind în majoritate trimiși ai Sfântului Scaun, au călătorit în aceste ținuturi. La sfârșitul secolului al VI-lea limba română
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
bătălie, s-a refugiat în Polonia. Ștefan l-a urmărit și în 1469, l-a prins și l-a decapitat. Și-a extins atribuțiile domnești și a transformat aparatul de stat. A redus ponderea marilor boieri în Sfatul Domnesc. Conform cronicarului Grigore Ureche, a reorganizat oastea. A crescut considerabil numărul slujitorilor direcți ai domnitorului care participau în armata. I-a organizat în cete de câte 1000 de oameni, fiecare cuprinzând patru steaguri. În fruntea unităților a numit cadre permanente-căpitani și hotnogi
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
formau nucleul principal al oastei. Oștenii dispuneau de arc, sulița, sabie, iar ca protecție de scut, coif și de o îmbrăcăminte confecționată din mai multe pânze de in, cu lână între ele, ce acopereau partea de sus a corpului, conform cronicarului Antonie Verancsic. Ștefan a adăugat de asemenea o nouă armă-artileria. Conform cronicarului polonez Jan Dlugosz, domnitorul nu chema la arme numai boierii și slujitorii, ci și țăranii, învățându-i cum să-și apere țara. Ștefan a amenajat fortificațiile Moldovei, a
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
ca protecție de scut, coif și de o îmbrăcăminte confecționată din mai multe pânze de in, cu lână între ele, ce acopereau partea de sus a corpului, conform cronicarului Antonie Verancsic. Ștefan a adăugat de asemenea o nouă armă-artileria. Conform cronicarului polonez Jan Dlugosz, domnitorul nu chema la arme numai boierii și slujitorii, ci și țăranii, învățându-i cum să-și apere țara. Ștefan a amenajat fortificațiile Moldovei, a modernizat cetățile existente, a ridicat încă un zid exterior, așezat la depărtare
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
000 de ostași, în noiembrie 1467, Matei Corvin se află la Brașov. De acolo, prin pasul Oituzului, a trecut în Moldova, după lupte grele, căci Ștefan întărise tecatoarea. Înaintarea prin țară a lăsat urme adânci, nefiind cruțat nimeni, după cum povestea cronicarul Jan Dlugosz. Confruntarea decisivă a avut loc la Bătălia de la Baia, la 15 decembrie 1467. Regele maghiar, rănit la spate, lângă șira spinării, de trei săgeți și o lovitură de lance, a fost scos pe o targă de pe câmpul de
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
râul Bârlad, pe un teren mlăștinos, mărginit de păduri, avea să se desfășoare Bătălia de la Vaslui. În dimineață bătăliei, la 10 ianuarie 1475, s-a lăsat o ceață deasă ce îi încurcă pe otomani. Dezastrul a fost total pentru turci. Cronicarii otomani scriau că "" a fost un teribil măcel și puțin a lipsit ca să nu fie toți tăiați în bucăți și Soliman Pașa cu greu a scăpat cu viață-prin fugă"". Înțelegând că o nouă ofensivă otomană e inevitabilă, Ștefan a început
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
construiește pe fundațiile unui vechi lăcaș, "Biserica Domnească Sfântul Gheorghe". Aflată în inima orașului, biserica a fost prima compoziție supraetajată pe coloane de cărămidă din Țara Românească. Tot în aceea vreme , orașul a găzduit călători de renume , cum ar fi cronicarul arab Paul de Alep. Între 19 octombrie și 8 noiembrie 1714, la porunca domnitorului Ștefan Cantacuzino, Piteștiul l-a găzduit pe regele Carol al XII-lea al Suediei. Acesta venea din Imperiul Otoman și se întorcea spre Pomerania suedeză și
Pitești () [Corola-website/Science/296932_a_298261]
-
decenii. Fiu al unui negustor ambulant de încălțăminte, Reagan a trebuit să recurgă la talentele sale sportive în jocul de "foot-ball" american pentru a-și putea finanța studiile universitare. În 1932 se licențiază în Științe Sociale și devine un apreciat cronicar sportiv la posturile de radio. În 1937 își începe cariera de actor de cinematograf în studiourile din Hollywood, interpretând diverse roluri, fără a depăși un nivel mediocru. În timpul celui de-al doilea război mondial este căpitan în "Air Force", deși nu
Ronald Reagan () [Corola-website/Science/298217_a_299546]
-
epocii lui Carol cel Mare de la Aachen și Ingelheim. Asemenea monumente eclesiastice și laice, ctitorii imperiale și ale unor demnitari erau împodobite cu piese de artă concepute și ele după moda antică-"ad iustar antiquorum operum", spre a relua expresia cronicarului vremii Eginhard,-sau înrâurite de modele ale Răsăritului bizantin și islamic cu care imperiul francilor se afla în contacte permanente, de o potrivă în arta fildeșului și în cea a metalelor prețioase. În același timp, în arta picturii murale, a
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]