7,752 matches
-
că din acea direcție spatele lor era acoperit. Un alt indiciu este preocuparea lor pentru a menține zona ascunsă de ochii străinilor, chiar și după ce Întreaga lor apărare a fost zdrobită. PÎnă și ultimul incaș a fost capturat la mare depărtare de Machu Picchu, unde Bingham a descoperit schelete care aparținuseră, aproape toate, unor femei. Le-a identificat ca fiind ale fecioarelor Templului Soarelui, un ordin religios pe ai cărui membrii spaniolii nu au reușit să-i șteargă de pe fața pămîntului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cu faimosulul lui Intiwatana, Încununează orașul. Este făurit din aceeași piatră care-i servește și drept piedestal, iar În apropiere o serie de pietre atent șlefuite sugerează că acesta este un loc foarte important. Trei ferestre trapezoidale ce privesc În depărtare, dincolo de rîu, tipice pentru arhitectura quechua, sînt identificate de Bingham cu ferestrele prin care frații Ayllus, din mitologia incașă, Își făceau apariția pe lumea pămîntească pentru a-i arăta poporului ales drumul spre Țara Făgăduinței. După părerea mea, argumentul e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
prin mijlocul apei. Am vîslit din toate puterile și, tocmai cînd părea că ne aflăm pe drumul cel bun, ne-am rotit În semicerc și am luat-o Înapoi Înspre inima torentului. Priveam cu disperare crescîndă cum luminile alunecau În depărtare. Epuizați, ne-am decis că am putea, măcar, să cîștigăm lupta cu țînțarii și să dormim În pace pînă la răsăritul soarelui, urmînd să hotărîm apoi ce era de făcut. Perspectivele nu erau deosebit de Îmbietoare. Dacă urmam mai departe cursul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
locurile acestea. La lumina felinarelor și a lanternelor care se reflectau În lac, totul părea o scenă dintr-un film de groază. Locul e minunat, Înconjurat din toate părțile de junglă, cu triburi indigene care trăiesc la nici doi kilometri depărtare (pe care, desigur, le-am vizitat), cu o mulțime de pește și vînat de mîncat și o bogăție potențială incalculabilă; toate acestea ne-au făcut să visăm la traversarea Mato Grosso urmînd cursul rîului, din Paraguay pînă pe Amazon, practicînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
în Austria prin punctul de vamă Zall, fără nici o dificultate. Ajungem la Viena și trecem de ea pe centura exterioară fără a putea vedea mai nimic. În zori ajungem la Salzburg, orașul renumit pentru festivalul Internațional dedicat lui Mozart. În depărtare se zăresc munții Alpi cu piscurile acoperite de zăpadă. Traversăm o mică porțiune din Germania și revenim în Austria îndreptându-ne spre Innsbruck, o foarte frumoasă stațiune turistică și a sporturilor de iarnă, unde ninge mărunt. Intrăm pe valea Tirolului
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și îl trec din gură-n gură. Chiar și cedrii de pe coaste: flori și frunze din natură: “A-nviat”, răsună-n unde strigătul de veselie; “A-nviat” răspund departe lacurile din câmpie Și ecoul tot mai tare crește, crește ne-ncetat Răsunând în depărtare: “Azi Cristos a înviat”... Pe la temple credincioșii “Aleluia”, cântă-n cor Și credință vie jură scumpului Mântuitor. Fr. Dumitru Lucaci, Viața, apr. 1927, p. 49. 26. PR. VASILE MARE autobiografie Fratele preot, Vasile Mare, OFMConv., m-am născut în comuna
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cu aceeași complicitate la care sunt obligate, față de noi, toate lucrurile de pe lume. Din larg dănțuiesc în apă cu înclinări bizare - și ConstanțaCity (mizeră, arhi-defunctă cetate) se profilează cu vagi pretenții new-yorkeze și chiar cu o râpă care, înnobilată de depărtare, aduce a Acropolă (la fața locului - prăvălitură de ziduri ruinate, compisate de mâțe și câini, și de șandramale delabrate). Revii către dig - te lași purtat de o coamă propice de val, te prinzi cu o mână de o piatră plină
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Acum să nu care cumva să-ți închipui că nu m-aș putea lipsi de toate acestea. Slavă Domnului, atâția ani am dus-o foarte bine. și totuși, aș prefera să te știu aici, aproape, decât la sute de kilometri depărtare. Să știi că mă gândesc la vecinătatea noastră viitoare ca la unul din puținele lucruri bune care mă așteaptă în următoarele trei luni de zile. Profită deci de această clipă de slăbiciune și înregistrează, fiindcă n-o să mai ai adeseori
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mi s-a întors pe dos văzându-le cum mestecă apa, iar capul mi-era amețit. Râul strălucea și dintr-o dată s-a umflat. Oare nu vătămare se cheamă când, aflat într-un loc intact, la o mie de kilometri depărtare de suferință și mizerie, tiranul detestat reușește literalmente să-ți îndese în măruntaie aurul său? În asemenea momente când prezentul și trecutul se întretaie, lipsindu-se reciproc de înțeles și deformându-se în proporții neașteptate, ești și complet nebun, și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
socotește trecut? și de când anume cele ce urmează se cheamă viitor? De mâine sau din anul următor? Sau abia în zece ani? De fapt, încă de la prima mea carte am scris, din orașul de unde priveam satul aflat la 30 km depărtare, despre trecut. Distanța în spațiu era mică, ce-i drept, dar panta abruptă. Abordând tema satului șvăbesc, mă aflam în trecutul meu și în prezentul părinților mei. Gândindu-se la viitorul meu, mă trimiseseră la școala de la oraș. Viitorul meu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
s-a luminat de zi - cer austriac, ciori austriece, tufișuri și plopi golași austrieci. Ținutul ce gonea pe dinaintea ochilor nu aspira la nici un fel de libertate. Tot ce vedeam creștea, lipsit de imaginație, pe românește. Trenul mergea înainte, dar, în ciuda depărtării crescânde, peisajul continua să rămână acasă cu sine însuși, n-avea nimic de-a face cu diferențieri ca aceea dintre dictatură și libertate. Granițele fuseseră făcute de oameni împotriva peisajului și împotriva creierului și a judecății sale naturale. Dar pentru
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Au găsit în schimb un stăpân bun în persoana lui Vincent, acum lector de limbă franceză la universitatea din oraș. Un băiat fin, cultivat, poliglot. Locuia într-o mansardă din orașul sard Carouge, de la fereastra sa se puteau vedea în depărtare munții Alpi, iar din oră în oră se auzeau clopotele și sunetele ritmate ale carillon-ul bisericii din apropiere. Au avut o soartă minunată față de alte obiecte care mi-au fost dragi și au ajuns fie la groapa de gunoi, fie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
lipsește. Se creează în mod spontan o legătură intimă sudată de dorul de casă și de faptul că este foarte ciudat să întâlnești pe cineva, așa, deodată, cineva care are aceleași origini și traiectorie profesională ca tine la 8000 km depărtare. In fine, la fel ca și mine, este de părere că tradiția agricolă, țărănească și nostalgia pământului pe care o avem amândoi ne face greu implantabili en terre étrangère. 28 iunie 2005 Scenariul pe care l-am cunoscut în urmă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
noi și a mai depana aici, in Radautii Bucovinei, atâtea amintiri dragi. Bucuria noastră, a băieților, a fost mare când aceste întâlniri s-au întregit și cu fetele de la Liceul „Elisabeta Doamna” cu ajutorul colegei Raduta (Lavric) Vasilovschi. Întodeauna, cei din depărtări, am venit doar la „pusă masă”, prin efortul susținut al colegilor Raduta Vasilovschi și Puiu Tomorug, care au avut grijă ca acele clipe emoționante ale revederiilor școlare și cele ale agapelor de bun rămas, să fie atât de minunate încât
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93331]
-
ceva tabu? Pasărea, de aceea, era de neajuns. Era «Dislocatul». Când am încercat să mă apropii de ea, a zburat în altă parte. Cu bătaia aripilor a rupt monotonia albului de la orizont și a fugit spre scânteierea unei lumini în depărtare. Pasărea aceea sunt eu... A zburat spre lumina puternică a răsăritului, neștiind ce o așteaptă. Sunt la fel ca ea... Nu aștept milă de la alții, numai de la mine însumi”. Vântul suflă peste mica ambarcațiune. Navigatorul solitar, urmându-și soarta, se
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Isère, un băiat pe nume Patrick a fugit de-acasă de frică să nu i se facă o injecție; l-au căutat o zi întreagă și l-au găsit pe jumătate leșinat, într-o groapă la doar 800 de metri depărtare de casă. Nu voi spune: ferice de el; dar voi spune: ferice de mine și de toți cei ce mă înțeleg în nostalgia după epoca în care fugeam de injecții, îngroziți ca de tanc sau cancer, azi. Ferice de mine
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
superior călăuzit de dragoste și grijă pentru artă. Iar această viziune o datorăm celui ce a îndrumat creația spre finalitățile ei fundamentale, astfel încât să-și dobândească întreaga iradiație și nu numai odată să-și fructifice sorții de a lumina la depărtări de locul și momentul când s-a zămislit. Acest mare prieten și îndrumător al artei se numește Nicolae Ceaușescu.“ („Mare prieten al artei“, Scînteia, 26 ianuarie 1984) „Dacă aș fi întrebat care sunt însemnele distinctive ale personalității tovarășei Elena Ceaușescu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
umanității“, România liberă, 22 septembrie 1983) „O țară străveche Are nevoie întotdeauna De-o inimă tânără. O țară de munți Are întotdeauna nevoie De-o frunte înaltă. O țară scăldată de apele mării Are întotdeauna nevoie De priviri ce străpung depărtările. O țară scăldată de apele mării Are întotdeauna nevoie De-o șir-a spinării ce nu se încovoaie. România, vatra mea milenară. Inima tânără, Fruntea înaltă, Privirile tale pătrunzătoare Poartă numele simplu Moștenit din părinți, Din piatră, din râu, din
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Am preamărit și muntele, și marea - îmbrățișarea lor în țărm avid -, ci, iată-mă: îți’nalț din nou cântarea cu ton de slavă, luminos Partid! Tu, neînvinsul. Munte ești și mare și neînchipuit în frumuseți, arzând în inimi: miez de depărtare, dăinuitor în vieți și peste vieți.“ („Cantată“, Flacăra, 15 decembrie 1977) CERNOVODEANU Paul „De un mare succes s-a bucurat, de asemenea, și expoziția organizată de Bibliotecă la New York, la începutul anului curent, evidențiind printr-o selecție de fotografii, aspecte
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
străbunilor care acolo odihnesc, care au stropit cu sângele și sudoarea frunții lor acest pământ sfânt, frământându-l și apărându-l. Nu degeaba se spune că pământul țării geme când e cotropit și că ecoul înnoirilor sale se aude până în depărtări, atunci când țara este în floare.“ (Contemporanul, 6 octombrie 1972) „Nu mai departe de 24 de ore înainte, am avut cinstea și plăcerea să fiu primit în audiență de președintele țării, și să fiu întreținut într un colocviu cordial. Am găsit
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ca poza ei, așezată în fruntea Panoului de Onoare : Serghei Luminița, clasa a IV-a A. Ea nu era ca toți ceilalți, ea era altfel... De sub bascul alb de pionier îi ieșeau două codițe blonde, ochii ei priveau triști în depărtare, iar fața-i era luminată de un zîmbet așa de ciudat, cum nu reușea să aibă nici unul dintre cei de lîngă ea. Nu știa de ce, dar avea impresia că ea se afla acolo pentru că murise și, cu toate că niciodată nu se
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mimică expresivă, în care gestul preceda întotdeauna cuvântul... Prin ce minune, cu asemenea mijloace insuficiente și improprii, omul acesta mărunt și nervos reușea totuși să ne transmită mai totdeauna căldura generoasă a entuziasmului său, iată un lucru pe care la depărtarea la care mă găsesc mi-ar fi greu să-l explic... Nu cred, astfel, că, atât eu cât și camarazii mei, datorim puțin lucru educatorilor noștri, atât în cultura pe care ne-am format-o, cât chiar în ce privește formațiunea personalității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a pierdut surâsul și cu el farmecul vârstei. E o floare lipsită de sevă care se ofilește înainte de a se fi realizat pe sine însăși. Asemănarea e astfel numai la suprafață, la ceea ce ochiul poate privi de la înălțime și din depărtare. Și încă, numai ochiul atent, plin de bunăvoință și de înțelegere... Nu oricare. Căci, precum așa de bine a spus-o Maurras, vorbind tocmai de toscana Cetate a Florilor, "adevărata frumusețe nu atinge decât sufletele pe care ea le-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
unul reprezintă pe Miron Costin la curtea regelui polon Ioan al treilea, iar cel de al doilea arestarea lui Miron Costin din ordinul domnitorului Cantemir. Sub soclu, repauzează rămășițele pământești ale marelui cărturar. (Foto-Regal) Pag. 120. Mănăstirea Hlincea, la mică depărtare de dealul Cetățuiei. Datează de la 1660, fiind construită de Vasile Lupu, după cum o atestă o veche inscripțiune în grecește, de pe zidurile interioare ale bisericii. Neculai Costin arată, în Letopisețele sale, că Hlincea ar fi fost la început închinată unei mănăstiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
din marginea aceasta a orașului, atestă existența unui pod, clădit de acest domnitor, pentru a stabili o mai bună legătură, între oraș și mănăstire. Astăzi, clădirile aceste servesc de închisoare militară; iar frumoasa biserică domnească e simplă parohie comunală. Din depărtare, din oraș cu deosebire, Galata, cu biserica, turnul și zidurile ce le înconjoară, se prezintă ca o adevărată citadelă și produce un efect din cele mai încântătoare. Prin poziția pe care o are în centura orașului, podișul său era predestinat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]