7,345 matches
-
timp, discuțiile despre femei au fost În mod natural Înlocuite cu poveștile de pescuit și vânătoare, care permiteau aceeași evocare a unor fapte mărețe de arme și etalarea trofeelor imaginare, ale căror contururi erau, ca și În cazul victimelor feminine, desenate prin aer cu gesturi largi. Erau, În fond, domenii În care tendința naturală de exagerare a numerelor și a propriilor performanțe nu constituia chiar un motiv de supărare pentru autoritățile invizibile. Puteai, bunăoară, să povestești cum ai dat gata două
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
toată muzica i-ar fi dedicată ei, restul oamenilor fiind acolo doar din Întâmplare. Lobul urechii i s-a scurs, ca un cercel din piele, către obraz, iar sub voaletă se vede cum un colț al gurii i-a coborât, desenând un rictus amar. „Femeia aceasta e din ceară“, Îi șoptesc lui Édouard, cu tonul unei bârfe nevinovate, la care el Îmi strânge palma cu un gest ferm și totuși tandru. Cel așezat pe scaunul din față are ceafa albă ca
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
insulei rătăcitoare. Fostul guvernator al Californiei vine de urgență pentru a se fotografia alături de masiva arătare, cu care acum seamănă bucățică ruptă. Tit nu mai păstrează nici forma blândă, nici proporțiile armonioase ale unui sân; coca translucidă prin care lumina desena cândva filigrane, reflectând uimitoarea lume subacvatică, se transformase Într-o magmă solidificată și Împuțită. Pare o navă de luptă pe care se ridică, asemenea unor catarge, clădiri care seamănă cu niște hale industriale printre care curge un râu Întunecat și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
din mai și primele din iunie, de candidații la primărie. Și lor le-am trimis denunțuri. Unul către candidatul PSD suna cam așa: Nenea Popa, să știți că un băiat cu părul lung și adidași galbeni de penelist v-a desenat mustăți pe afișul În care zâmbiți așa frumos și arătați cu degetul. Dar n-am insistat În direcția asta prea mult. Deși am păstrat puerilismul, măcar În ceea ce privește o acțiune, organizată la exact o lună după Întâiul mai al convertirii noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
odată de-un soi de bestialitate. Mutre schimonosite de furie, împroșcând înjurături, minciuni, amenințări. Chipurile anchetatorilor, ale rudelor, dar și ale noastre vor tot reveni : povara ei perpetuă. Obsesia regăsită în toți anii. Cândva, avea să fie obligată să și deseneze, să picteze în celulă. Și-a regăsit rudele bine aranjate în toate taberele. Totdeauna într-un raport de ostilitate. Parcă și organică, biologică... Insuportabilitate ! Cea mai neînsemnată știre despre vreo rudă, pronunțarea doar a numelui, aducea un fel de prevestire
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
privirile. Posteritatea ! Simonetta îmbătrânită, de nerecunoscut și alături, la un pas, Simonetta tânără, șarpele lunecând între sâni. Tablou înviat după 500 de ani, doar pentru o clipă, o clipă, doar atât. Eliberarea Andromedei, figurând în inventarul Uffizi din 1589, fusese desenată de Leonardo și pictată, apoi, de Piero ? Iosua, dintre chipurile ce-l înconjoară pe Moise în apropierea Sinaiului, rămase în frescele de la Roma, fusese executat de dânsul, celelalte de către maestrul său, Rosselli ? Dar pânzele arse, frescele îngropate sub dărâmături ?... Ar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
A simțit palma lucie, de oțel, lovindu-i țeasta, metalică și ea. N-avea păr, uitase. N-a putut să se miște, poate și dormise, visase, leșinase. A doua zi, după prânz, s-a apucat probabil brusc de lucru. Să deseneze școala de unde fugise. În câte un colț al hârtiei, ca într-un mic medalion, clase cu bănci. Cancelaria, gardul. Ochi mirați și triști de copil, terenul de gimnastică, ghiozdane. Școala, așa cum ar fi trebuit să fie, dacă ar fi rămas
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
când o băteau, nu-i mai arătau desenele. În puținele clipe cât a putut gândi, în zilele când se zvârcolea zdrobită, terciuită, cu fiecare fibră rănită, i s-a părut, brusc, firesc ce se întâmplase. N-ar fi putut să deseneze mai întâi - deși i se ceruse altceva - decât școala aceea insuportabilă, închisoarea din care dorise să fugă. Pedepsită, apoi, cu o închisoare adevărată. Nu se putea întoarce, într-un prim impuls, decât spre școala aceea, cu a cărei amintire intrase
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se spune, cum îi reveneau în minte, deseori chinuită pentru că schițele mint și se contrazic, imaginile și detaliile sunt mereu altele. Fiecare încercare deosebită de cea anterioară și de cea dinaintea ei și toate între ele. Copoii susțineau că falsifică, desenează de fiecare dată altă clădire, inventează altă clădire. Vicleană sau nebună, mai curând nebună, spuneau. Nu, cu siguranță vicleană, urlau în ziua următoare. Pentru că, admiteau, toate desenele păstrează, totuși, același aer, aparțin, se vede, aceleiași mâini. Fantasticul aburit și tulbure
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Hariga, nu i-au mai arătat Siei nimic. N-ar fi exclus să se fi depărtat, tot mai mult, cu sau fără voia ei, de amintire. Să fi vrut să uite, nu numai ceea ce văzuse și trăise, ci și ceea ce desenase. Rechemarea puținelor amintiri, o anume căldură sau nostalgie, a durerii, poate, a suferinței, a epuizării fizice, s-au păstrat doar în primele din acest set de desene, oarecum cuminți. S-a întors repede, s-a răsucit, îngrețoșată, în sine însăși
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de atunci. Mai întâi, față de natura proprie, firește. Ceea ce însemna, în acea perioadă, și față de natura care se năștea, atunci, într-însa ? Fiul nedorit, nenăscut. Deja stearpă ? „Stearpă-stearpă-stearpă“, repeta, îndârjită și nedreaptă, pentru că prea tânără, studenta de lângă mine. ...Nu mai desenase de mult, de la ilustrațiile pentru manuale și cărți de povești pe care le executase după ce renunțase să fie profesoară de desen. Hariga îi făcuse rost de acea comandă, cam la o lună după ce nu mai avea leafă. Ilustrațiile acelea o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Mitulescu l-a întrebat despre scurtul concediu, dacă s-a refăcut. Răgaz difuz, inginerul A.P. plutește parcă în gol. Lucian nu ridică privirea de pe hârtii. Se deplasează din când în când până la planșeta din spate, unde lungana cea sâsâită îi desenează planurile. Se reașază, răspunde scurt, fără chef, mereu aplecat peste birou, cu rigla în mână, asediat de hârtii. Chemat la telefon, vorbește puțin, precis. Alături, colegul A.P. încearcă și el să se piardă, lucrând, să vină, cu încetineală, la suprafața
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nou... disciplina, întărirea disciplinei... omul nou“... Aer ars, învelind furnicarul, rostogolindu-l... asediul verii abrazive, amare și ațâțătoare. Miercurea mijlocie, destinată muncii modeste metodice mutuale, minut cu minut, grad lângă grad așa se și întâmpla : se calcula, se scria, se desena, se corecta, se ștergea, se verifica, se confrunta, se consulta, se întreba, se copia, se recopia, se redacta, se rememora, captarea, gura de vărsare, drenajele, infiltrațiile, fundațiile, turnul, pompele, automatizarea, epurarea, săpăturile, betonul, armăturile, pompele, ventilele, circuitele, decantoarele, filtrele, dedurizarea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
anul acela, din tot ce am spus și ce-am făcut, din ceva straniu și curat, pierdut și Îndepărtat. În clipa aceasta Îmi amintesc atît de bine cum arăta mașina veche, Încît aș putea să-nchid ochii și s-o desenez, Îmi amintesc culoarea sa de vin roșu, farurile mari și strălucitoare din alamă, ușa care se deschidea din trupul gras și rotunjit și toate aromele minunate și amețitoare - mirosul puternic și odihnitor de pielărie, mirosul de benzină, de ulei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
atunci când toată lumea se așteptam să ne comportăm ca niște europeni cum ne pretindem. Cred că vă mai amintiți cum atunci, în ianuarie 2007, la intrarea în UE, ce mai chiot, ce mai hăulit, ce mai veselie, ce speranțe roz se desenau pe piciorul nostru de plai. Și dacă tot era sărbătoarea noastră a apărut și darul: Comisia Europeana „ne-a cinstit", în perspectivă, cu o sumă uriașă am putea spune, de 19,2 miliarde de euro, eșalonată până în 2013, cu care
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cu Constituția României. Bineînțeles, cu noua Constituție, care se clocește în capul, deja răsclocit, a lui Băsescu. Mă veți întreba, poate, de ce consider eu că asta este o imbecilitate demnă de un tâmpițel sadea? Stați să iau creta ca să vă desenez pe tablă. Este foarte simplu: nu mai departe de luna mai, Curtea Constituțională s-a trezit vreo trei minute din somn, ca să asculte telefonul dat de la Cotroceni și a decis că taxa de poluare auto este perfect în acord cu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
la rampă de câte ori are ocazia. Acceleratul de Iași cu vagoane pentru Botoșani e o conservă bombată de prea multe sardele înghesuite în ea. Oamenii îmbrăcați în verde, portocaliu și albastru-peruzea aleargă la vagoane trăgând după ei mari sacoșe de rafie, desenate cu pătrățele. Unii încarcă saci de cartofi și pâine. Spun că se aprovizionează de la București, că e mai ieftin. Ne grăbim și noi spre zona de conservă în care avem bilete. În zarva generală, văd un bărbat de vreo șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
doi ani, existența mea se rezumase doar la aceasta. Ajunsesem umbra lui; cu timpul speram să-l pot înlocui total. Trebuia să-l suprim pentru a-i goli carcasa albă și sedentară. Intram în apartament împreună și ne apucam să desenăm (nu mâncam niciodată aici: dormeam doar, și desenam). Nu știu sigur, dar am impresia că el pe mine mă desena. Nu mă privea niciodată: pe măsură ce îl înlocuiam, schițele sale deveneau din ce în ce mai clare, mai detaliate. Mă elimina desenându-mă - nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aceasta. Ajunsesem umbra lui; cu timpul speram să-l pot înlocui total. Trebuia să-l suprim pentru a-i goli carcasa albă și sedentară. Intram în apartament împreună și ne apucam să desenăm (nu mâncam niciodată aici: dormeam doar, și desenam). Nu știu sigur, dar am impresia că el pe mine mă desena. Nu mă privea niciodată: pe măsură ce îl înlocuiam, schițele sale deveneau din ce în ce mai clare, mai detaliate. Mă elimina desenându-mă - nu se lăsa posedat. Spre deosebire, eu îl priveam neîncetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Trebuia să-l suprim pentru a-i goli carcasa albă și sedentară. Intram în apartament împreună și ne apucam să desenăm (nu mâncam niciodată aici: dormeam doar, și desenam). Nu știu sigur, dar am impresia că el pe mine mă desena. Nu mă privea niciodată: pe măsură ce îl înlocuiam, schițele sale deveneau din ce în ce mai clare, mai detaliate. Mă elimina desenându-mă - nu se lăsa posedat. Spre deosebire, eu îl priveam neîncetat: voiam să-l învăț, să simt cum conturul său trece de pe foaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ne apucam să desenăm (nu mâncam niciodată aici: dormeam doar, și desenam). Nu știu sigur, dar am impresia că el pe mine mă desena. Nu mă privea niciodată: pe măsură ce îl înlocuiam, schițele sale deveneau din ce în ce mai clare, mai detaliate. Mă elimina desenându-mă - nu se lăsa posedat. Spre deosebire, eu îl priveam neîncetat: voiam să-l învăț, să simt cum conturul său trece de pe foaia de hârtie în mine. Ceea ce mă descumpănea era lipsa lui de privire. Nu avea privire! Avea ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și ferestre în care ți-e frică să pătrunzi. Îl uram pentru că mi-era frică de el și pentru că nu puteam rezista tentației de a cuceri o cetate părăsită și întortocheată. Doar în seara aceea mi-am dat seama că desena cu auzul. Da, cu auzul! L-am văzut strecurându-se pe coridoare, cumplit de singur și, totuși, parcă agasat de amintirile unor vremuri mai puțin drastice. În vremea aceea ajunsesem să-l „înlocuiesc”. Dar ochii îi licăreau ciudat și neliniștitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ecou. Unul din trebuie să moară - să rămână un singur sâmbure. Îmi răspunse smulgându-se din rădăcinile cu care-i invadasem interiorul. Pentru ultima oară. Tu nu vei muri. De unde știi? Ce poți tu să mai știi? Știu, pentru că am desenat! Ți-am desenat privirea, însă ochii tăi, ce straniu, îmi ieșeau din ce în ce mai negri, mai încordați. Ți-am desenat cuvintele și ele mi-au ros foaia pe care le închegasem. E drept, mi-ai mâncat voința pas cu pas, dar înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trebuie să moară - să rămână un singur sâmbure. Îmi răspunse smulgându-se din rădăcinile cu care-i invadasem interiorul. Pentru ultima oară. Tu nu vei muri. De unde știi? Ce poți tu să mai știi? Știu, pentru că am desenat! Ți-am desenat privirea, însă ochii tăi, ce straniu, îmi ieșeau din ce în ce mai negri, mai încordați. Ți-am desenat cuvintele și ele mi-au ros foaia pe care le închegasem. E drept, mi-ai mâncat voința pas cu pas, dar înțelegerea nu mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care-i invadasem interiorul. Pentru ultima oară. Tu nu vei muri. De unde știi? Ce poți tu să mai știi? Știu, pentru că am desenat! Ți-am desenat privirea, însă ochii tăi, ce straniu, îmi ieșeau din ce în ce mai negri, mai încordați. Ți-am desenat cuvintele și ele mi-au ros foaia pe care le închegasem. E drept, mi-ai mâncat voința pas cu pas, dar înțelegerea nu mi-o poți lua. Tu nu vei muri, pentru că nu știi încă să mori. Am cerut asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]