7,173 matches
-
Viena, România este nevoită în august 1940 să cedeze Ungariei partea de nord a Transilvaniei în schimbul garanțiilor de securitate germano-italiene. De asemenea, prin Tratatul de la Craiova, din 7 septembrie 1940, au fost cedate Bulgariei - la insistențele lui Hitler, alimentate de diplomația bulgară - două județe din sudul Dobrogei, Durostor și Caliacra (Cadrilaterul). România a intrat în cel de-Al Doilea Război Mondial în iunie 1941, cu scopul de a recupera teritoriile pierdute către URSS, lucru care inițial avea să fie realizat, pentru
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
Mitrofan), în timpul unei partide de vânătoare private din Rusia. Purtătorul de cuvânt al monarhiei spaniole a negat această afirmație, care a fost făcută de către autoritățile ruse regionale. De asemenea a fost dur criticat în 2003 când în Polonia, alături de șeful diplomației de la Varșovia, a împușcat un bizon. Bizonul este unul dintre animalele pe cale de dispariție, în lume existând doar 1.600 de exemplare. La 8 mai 2010, Regele a fost operat cu succes de un nodul la plămânul drept, la un
Juan Carlos I al Spaniei () [Corola-website/Science/309110_a_310439]
-
timuride reprezintă o perioadă întunecată a istoriei Azerbaidjanului. Măcelărind populația provinciilor sudice ale Azerbaidjanului în mod nemilos Tamerlan a încercat să ajungă spre nord, în Șirvan. Dar, suveranul Șirvanului („Șirvanșah”), Ibrahim I (1382-1417) din dinastia Derbendizilor, a reușit pe calea diplomației să salveze poporul său de nenorocire. Folosind neînțelegerile dintre Hoarda de Aur și timurizi, a obținut autonomia internă, a intrat în alianță cu Tamerlan și a reușit încheierea unei păci cu regele georgian Gheorghi VII. Oastea Șirvanului a participat la
Ibrahim I de Șirvan () [Corola-website/Science/309214_a_310543]
-
Derbent, lăsând în urma sa doar jafuri și distrugeri.Măcelărind populația provinciilor sudice ale Azerbaidjanului în mod nemilos Tamerlan a încercat să ajungă spre nord, în Șirvan. Dar, suveranul Șirvanului (""Șirvanșah""), Ibrahim I (1382-1417) din dinastia Derbendi, a reușit pe calea diplomației să salveze poporul său de nenorocire. Așadar, restul Azerbaidjanului devine o provincie timuridă. Conform ordinului lui în orașele ocupate se mobilizează cei mai faimoși meșteri, arhitecți, pictori, muzicieni, meșteșugarii orășeni și erau trimiși la muncă silită în capitala imperiului - Samarkand
Nasimi () [Corola-website/Science/309216_a_310545]
-
Media Awareness - Understanding and Accessing the Media and its Role”", coordonând, totodată, și proiectul "„Empowerment of Women in Politics”", Polonia (2004). A fost lector pentru mai multe conferințe: "„Managementul conflictelor - instruirea tinerilor”"; "„Dezvoltarea Parteneriatului Regional”"; "„Globalizare, 90 de ani de Diplomație Românească”" (2003) și coordonator al proiectului "„Human Rights and International Law”", Strasbourg, Franța (2003). Este membru al Parlamentului European din 2007 și până în prezent. În perioada 2007-2014 a activat în cadrul ALDE Party, deținând funcțiile de coordonator în "Comisia pentru Dezvoltare
Ramona Mănescu () [Corola-website/Science/310485_a_311814]
-
al Spaniei în termeni asemănători cu cei stabiliți de puterile europene la începutul războiul. Astfel, Tratatele de la Utrecht și Rastatt au încheiat războiul și „"au obținut puțin mai mult decât... ceea ce s-ar fi putut obține în mod pașnic prin diplomație în 1701"”. Una dintre clauzele tratatului interzicea în mod perpetuu uniunea tronurilor franceze și spaniole. Dinastia de Bourbon fondată de Filip al V-lea a ocupat, cu intermitențe, tronul Spaniei de atunci, și în prezent este reprezentată de regele Juan
Carol al II-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310732_a_312061]
-
très onorable". Din 1 ianuarie 1928 și până în toamna lui 1935 este conferențiar de istorie diplomatică la Facultatea de Litere a Universității din Iași. În tot acest timp este și profesor la Liceul Militar din Iași. Profesor de istorie a diplomației la Academia de Înalte Studii Industriale și Comerciale din București începând din anul 1935 până în anul 1938. În toamna lui 1939 este numit profesor de etnografie și genealogie la Școala de arhivistică din București. Rămâne aici până în anul 1941. Din
Ion Hudiță () [Corola-website/Science/308848_a_310177]
-
de istorie diplomatică în cadrul catedrei de istorie universală la Universitatea din București. În paralel deține și o conferință la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. În 1943, în urma unui concurs, obține titularizarea ca profesor de istorie a diplomației, la aceiași Universitate. La 15 februarie 1947 este eliminat din învățământ. Înscris în anul 1931 în Partidul Țărănesc-Democrat al lui Nicolae Lupu, este ales deputat de Baia în anul 1932. În februarie 1934 Partidul Țărănesc Democrat fuzionează cu Partidul Național
Ion Hudiță () [Corola-website/Science/308848_a_310177]
-
acestei concepții să fi fost Grigore Niculescu-Buzești, Constantin Vișoianu și Alexandru Cretzianu, primii doi fiind foști miniștri români ai afacerilor străine care concepuseră încă din țară acest rol și chiar puseseră la o parte fonduri pentru funcționarea unui asemenea comitet. Diplomații români care erau mai familiarizați cu politica externă a țărilor occidentale s-au raliat și ei acestui punct de vedere. Dintre aceștia sunt de menționat Grigore Gafencu, Viorel Virgil Tilea și Carol Citta Davila care petrecuseră anii celui de al
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
Aron, pirații moldoveni vor cuceri castelul construit aici de către frații Senarega, alipindu-l principatului Moldovei. Aceștia au încercat, în anii următori, fără succes, să recucerească acest castel. Orașul ce se va forma în jurul castelului era descris în sec. XVI-XVII de către diplomații polonezi ca fiind „cel mai mare târg al Moldovei” sau „cel mai mare târg moldovenesc”. Pentru o scurtă perioadă de timp, cetatea a fost deținută de către Ștefan cel Mare, în încercarea acestuia de a păzi de departe hotarele Moldovei de
Oceac () [Corola-website/Science/309327_a_310656]
-
arab, Muhammad Al-Ghalib reușește să pună stăpânire pe cetatea muntoasă Granada - Alhambra (Fortăreața roșie) care devine capitala noii dinastii nasride (de la nasr, victorie) și un strălucit centru de civilizație musulmană. Regatul nasrid al Granadei plătește tribut Castiliei și printr-o diplomație inteligentă reușește să reziste până în anul 1492 când alianța Castiliei și Aragonului, pecetluită prin căsătorie de către Regii catolici, condamnă la dispariție și ultimul stat musulman al peninsulei.
Al-Andalus () [Corola-website/Science/309447_a_310776]
-
din Kent a fost sediul arhiepiscopului de Canterbury, liderul Bisericii Angliei, deoarece conversia Angliei la creștinism a fost făcută de către Sfanțul Augustin în secolul 6. Între Londra și strâmtoarea Dover, care o separă de Europa continentală, Kent a văzut atât diplomație cât și conflict, variind de la negocierile de pace de la Castle Leeds ale anului 1978 și 2004 la bătălia Mării Britanie în al doilea război mondial. Anglia s-a bazat pe porturile țării pentru a oferi nave de război, prin o
Kent () [Corola-website/Science/305007_a_306336]
-
externă, orientare cu care de fapt își începuse activitatea de ziarist. La ziarul Adevărul, ajunsese să aibă responsabilitatea redactării articolelor legate de politica externă. În anul 1927 Eugen Filotti se hotărăște să abandoneze activitatea de ziarist și să intre în diplomație. El este numit atașat de presă la Praga. În 1928, Nicolae Titulescu îl transferă în aparatul delegației române la Liga Națiunilor de la Geneva. În perioada 1928 - 1930 lucrează la Geneva, împreună cu alți diplomați, dintre care este de relevat Savel Rădulescu
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
diplomatice de peste hotare, cunoscuți pentru atașamentul față de fostul titular al Ministerului afacerilor străine. Intențiile guvernului erau cunoscute, de altfel, în capitala României. Armand Călinescu, un om foarte bine informat afirma că "la externe se va face o mare mișcare în diplomație". În ciuda evidenței, diverși împuterniciți ai guvernului au dezmințit atât existența atitudinilor mai sus evocate, cât și intențiile privind epurarea corpului diplomatic românesc. Reprezentanțelor diplomatice peste hotare li s-a cerut să facă același lucru. Demiterea lui Titulescu a coincis cu
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
status-quo-ul teritorial, Bulgaria se străduia să facă exact invers. Obiectivul tratativelor nu era doar transferul suveranității Cadrilaterului și stabilirea unei frontiere "definitive si perpetue" între România și Bulgaria. Mult mai complex era schimbul de populații între cele două țări vecine. Diplomația română a insistat asupra principiului unui asemenea schimb. România avea probleme în Ardeal, unde existența unei importante minorități maghiare era unul din motivele pentru care Ungaria cerea revizuirea frontierelor fixate prin tratatul de la Trianon. Autorităților române le era teamă că
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
noi pretenții teritoriale pe temeiul unor argumente etnice. Pe de altă parte, cum cea mai mare parte a populației române din Cadrilater fusese colonizată, guvernul român considera că are obligația morală de a apăra interesele acestor coloniști. La începutul tratativelor, diplomația română a stăruit pe emigrarea obligatorie a tuturor bulgarilor din nordul Dobrogei (județele Tulcea și Constanța), comparativ cu libertatea de opțiune a românilor din sudul Dobrogei. Mai târziu, diplomația româna a insistat pe emigrarea obligatorie a tuturor bulgarilor din România
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
obligația morală de a apăra interesele acestor coloniști. La începutul tratativelor, diplomația română a stăruit pe emigrarea obligatorie a tuturor bulgarilor din nordul Dobrogei (județele Tulcea și Constanța), comparativ cu libertatea de opțiune a românilor din sudul Dobrogei. Mai târziu, diplomația româna a insistat pe emigrarea obligatorie a tuturor bulgarilor din România față de emigrarea românilor din sudul Dobrogei, dar nu și a românilor din restul teritoriului Bulgariei. Diplomația bulgară a consimțit să negocieze pe baza principiului privind schimbul de populații, pentru
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
Constanța), comparativ cu libertatea de opțiune a românilor din sudul Dobrogei. Mai târziu, diplomația româna a insistat pe emigrarea obligatorie a tuturor bulgarilor din România față de emigrarea românilor din sudul Dobrogei, dar nu și a românilor din restul teritoriului Bulgariei. Diplomația bulgară a consimțit să negocieze pe baza principiului privind schimbul de populații, pentru a nu face să eșueze negocierile, dar și la presiunea Germaniei. Reprezentanții bulgari au cerut mai întâi ca emigrarea să nu fie obligatorie. Ei nu au acceptat
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
rurale, care aparțineau emigranților, deveneau proprietatea statului din care emigrau. Spre deosebire de schimbul obligatoriu, clauzele care priveau emigrarea facultativă au fost impuse de reprezentanții bulgari, ale căror scopuri vizau posibilitățile altor bulgari din România (din afara Dobrogei) de a emigra în Bulgaria. Diplomații români s-au pronunțat împotriva emigrării facultative și, în special, împotriva echilibrului forțat al numărului de emigrați, deoarece România voia să-i păstreze pe loc pe valahii din partea de nord-vest a Bulgariei. Contradicțiile au împiedicat reglementarea rapidă a acestei probleme
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
din cauza presiunilor Uniunii Sovietice. După ocuparea Basarabiei în 1940, Uniunea Sovietică vedea în Bulgaria o țară mai prietenoasă față de URSS decât România și de aceea considera că era în interesul ei să aibă o frontieră comună cu Bulgaria. În consecință, diplomația sovietică încuraja partea bulgară să nu se mulțumească numai cu Cadrilaterul ci să ceară toată Dobrogea. O asemenea soluție mai prezenta și alte avantaje potențiale pentru Uniunea Sovietică, deoarece Delta Dunării nu făcea parte din Dobrogea, menținerea suveranității României asupra
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
Onisifor Ghibu se reproduce integral memoriul său adresat la 31 octombrie 1956 conducătorilor URSS, Nichita Hrusciov și Nicolae Bulganin, în problema necesității restituirii Basarabiei, nordului Bucovinei și ținutului Herța - un act absolut unic prin curaj - dar și prin inteligență și diplomație (act gândit, scris, finisat și expediat a doua zi după apariția în „Scânteia” a comunicatului sovietic legat de „contrarevoluția” din Ungaria). Acest act a dus la condamnarea lui la închisoare în anul 1956. Către Excelențele lor NICOLAE BULGANIN, Președinte al Consiliului
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
Germaniei, Otto Schily, la biserica luterană din comuna Roșia (Rothberg), de lângă Sibiu, preotul Eginald Schlattner l-a întâmpinat pe înaltul oaspete cu următoarele cuvinte, care exprimă atașamentul său față de patria sa, România: În ianuarie 2002, în cadrul galei "Premiilor anuale ale diplomației române”, preotul sas Eginald Schlattner a fost numit „Ambasador cultural al României“, pe baza unei liste de zece argumente oficiale ale Ministerului de externe: A fost inclus în antologia bilingvă "Scriitori germani din România de după 1945", apărută în 2012 la
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
domnitoare Hohenzollern doreau să candideze pentru tronul gol. Franța părea să se simtă amenințată din ambele părți cu o Spanie condusă ipotetic de o familie germană regală și de Prusia care repurtase războaie victorioase și cu o experiență militară incredibilă. Diplomații francezi și ambasadorul francez la Berlin au încercat să-l convingă pe regele Wilhelm I să retragă candidature membrului familiei Hohenzollern pentru ocuparea tronului Spaniei. Regele a reguzat, mai ales că Bismark chiar dorea cu orice preț războiul. Franța părea
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
română). În cadrul Ministerului de Externe, a îndeplinit funcțiile de director adjunct al Departamentului de Informare și Comunicații, director al Diviziei de Pregătire a personalului diplomatic și director general adjunct al Diviziei de Informare și Comunicare. Colette Avital a lucrat în diplomația israeliană ca atașat de presă la Bruxelles, consul și locțiitor de consul general la Boston, ministru plenipotențiar la Paris (1982-1985), ambasadoare în Portugalia (1988-1992) și a servit apoi în funcția de consul general la New York (1992-1996). În această ultimă funcție
Colette Avital () [Corola-website/Science/306023_a_307352]
-
îngrijorate de expansiunea rusească către sud, (manifestată printre altele de anexarea Basarabiei în 1812). În cele două principate au fost deschise mai multe oficii consulare, care urmăreau evoluțiile relațiilor ruso-otomane, consulate care au avut un impact indirect asupra economiiei locale, diplomații oferind protecție și statutul de "sudiți" afaceriștilor aflați în competiție cu breslele locale. În paralel, boierii au început campanii de înaintări de petiții împotriva domnitorilor. Deși unele erau adresate Porții sau autorităților Imperiului Habsburgic, cea mai mare parte a lor
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]