7,032 matches
-
putea fi domn și nici să dețină un astfel de oficiu. Atunci, ministrul l-a întrerupt și cu sufletul aproape indignat i-a spus: «Așadar nu știi să fii domn. Dar oare noi, cei ce deținem oficii în Ordin, suntem domni? De aceea, frate, mărturisește-ți imediat greșeala, fiindcă ai considerat oficiile Ordinului domnii și demnități; acestea ar trebui numite mai degrabă poveri și slujiri». După ce și-a recunoscut cu multă umilință greșeala, ministrul i-a încredințat, ca pocăință, custodia Saxoniei
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Ingworth, a înflorit atitudinea de renunțare totală la bani, astfel încât, pe vremea când fratele Albert a vizitat Anglia, frații custodiei nu foloseau pelerine, așa cum a constatat același părinte. 44. În Custodia de York, condusă de fratele Martin de Barton, a domnit zelul pentru sărăcie; el nu a permis ca în convente numărul fraților să fie mai mare decât cantitatea de alimente ce s-ar fi putut aduna printr-o singură chetă de cerșit, fără a se face datorii. 45. În Custodia
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ostie o poartă prin care trebuia să treacă și, astfel, cântând, a spus cu voce tare „Bucură-te, Regină, maica milei” și a murit cu sfințenie la Salisbury. 46. În Custodia de Worcester, condusă de fratele Robert de Leicester, a domnit în mod deosebit simplitatea; el fiind mic de statură dar cu o inimă mare a practicat mereu cea mai curată simplitate și a încredințat sarcinile din Ordin mai multor oameni dotați cu această virtute. La sfârșit, la Worcester, și-a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
putea cumva să intre în el. Când în cele din urmă a ajuns la poartă, l-a întâlnit pe Sfântul Petru și l-a întrebat dacă putea să intre. Sfântul Petru l-a întrebat dacă putea să respecte legile ce domneau în paradis, iar el a răspuns afirmativ, numai să i le spună care erau. Sfântul i-a răspuns că era una singură, și anume să fie respectată tăcerea. El a acceptat, a promis cu bucurie că se va conforma și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Elia. După ce a fost ministru general, a murit cu sfințenie la Roma înconjurat de confrații săi englezi. 109. Lui i-a urmat fratele Aymon, un om de mare bunăvoință și blândețe, care s-a străduit ca pacea și iubirea să domnească între frați. El l-a îmbrăcat cu haina Ordinului pe episcopul de Hereford, Rudolf de Maidstone, în urma unei viziuni avute de acesta tocmai cu privire la fratele Aymon, pe vremea când era arhidiacon de Chester. Iată viziunea: pe când organiza clerul în timpul unui
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
azi retrospectiv, ci ca o continuare a realității (și) politice anterioare, având câteva note caracteristice, distinctive, așa cum au toate epocile, unele față de celelalte. Numai ulterior asemenea condiții politice luau o configurație proprie, care însă se diferenția clar, în funcție de împăratul care domnea. Cu alte cuvinte, atât Augustus și oamenii lui, cât și opoziția și adepții săi se gândeau să urmeze linia trecutului și, în acest scop comun, vroiau să se raporteze la un unic "profil spiritual". Dar la acest unic "profil spiritual
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
scitică: fie ca acestea să se împregneze de sângele dușmanului tău!" Clausa tamen misi Scythia tibi tela pharetra: Hoste, precor, fiant illa cruenta tuo. (v. 19-20) "Maxime, acestea sunt scrierile, acestea sunt cărțile din această regiune: aceasta este Muza care domnește în aceste locuri. Deși mi-e rușine că ți le-am trimis, pentru că par să nu valoreze mai nimic, acceptă-le, te rog, pentru că ți-au fost trimise din inimă". Această scrisoare ridică acut problema legăturilor dintre Ovidiu, Augustus și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Întunericul se Întinde, se adună (imagini ale orizontalității!), spațiul dispare În timp ce muzica valurilor se Întărește: „Dar a nopței neagră mantă peste dealuri se lățește, La apus se adun norii, se Întind ca un veșmînt; Peste unde și-n tărie Întunericul domnește; Tot e groază și tăcere... umbra intră În mormînt. Lumea e În așteptare... turnurile cele-nalte Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jălesc Și-ale valurilor mîndre generații spumegate Zidul vechi al mănăstirei În cadență Îl izbesc.” Tema
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
margini, și cărarea rătăcită, Stînca, peștera adîncă, În vechime locuită De al muntelui sfînt pusnic ce sîrmanii Îl iubesc. Erau dulci acele ceasuri de extaz și de gîndire, Șoptele, adînci murmure ce iau viața În pustii, A mormintelor tăcere ce domnea În mănăstire, Loc de zgomot altădată, de politici vijălii. Noaptea, totul astei scene colosală de mărire, Două nobile instincte cu putere deștepta; Unu-, a cerului credință, altu-a patriei iubire, Ce odată-n aste locuri pe strămoși Îi insufla. Munții noștri
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cîteodată Întunericul pătrunde, Și norii Înainte-i se pun ca o perdea. Poate că și ea are o tainică-ntîlnire, Poate că stăpînită d-asemenea simțire Pășește-nvăluită În umbra unui nor. Chiar și În acele sfere care au ceresc nume, Poate-amorul domnește ca aerul În lume: Cu ce drept omul singur să fie simțitor?” Neliniștea nu Împiedică pe poet să introducă tema lui morală, obsedanta temă. Nădejdea vine, acum, din partea iubirii. Amorul poate aduce uitarea soartei rele, a „curselor viclenești” ale vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fragedele zori, Din a cărui undă și-a făcut mirază Bolta azurată, aurînd de flori. Ale sale fiice sînt strălucitoare Ca stelele d-aur rătăcind prin nori; Dulcea frumusețe este fugătoare, Piere ca o rouă dupe dalbe flori. Pe aici domnește blînda poezie Ce din cupa-i d-aur varsă drăgălaș Un prefum de roze și de ambrozie Care-mbată dulce sufletul gingaș. E-ora cînd tresare lina Propontide Sub al aurelii tinerei sărut, Scînteind la focul stelelor splendide Semănate-n
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
acesta este Bosforul lui Bolintineanu: spațiu imaginar, compus ca un decor de teatru printr-o sinteză a tuturor formelor de relief (forme virginale), strînse În jurul mării, centru iradiant, matricial. Poetul dă o sugestie despre natura artificială a acestui spațiu („aici domnește blînda poezie”, „arta cu natura acolo s-unește”), Însă indirect, fără a avea conștiința artificialului. Arta participă la viața materiei, În forma ei sublimă natura se unește, cum poetul zice, cu poezia, dînd impresia de măreție, formînd „cadrul cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de sensul lui agape. Echivoc calculat, cum se vede mai bine În poemul Amoriului din prieteșug, unde Conachi unește discursul moral cu discursul erotic propriu-zis. Amorul este, aici, „cuvîntul [...] cel mare” al inimilor, iar prieteșugul anticamera lui. Pentru ca amorul să domnească (Conachi folosește citeva imagini imperiale: „acest Împărat al lumii”, „stăpînitor de plăcere”, „tiran la Împotrivire”...) trebuie ca să existe prieteșugul cu credință: „dar din ceruri”. El netezește calea iubirii pregătind sufletul să primească simbatiea, mila, credința. Toate acestea ajută la Înfăptuirea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de-a treia neveste că va repeta gestul dacă Înșelăciunea se va produce iarăși (Bărbatul Însurat de trei ori). Un orășean cam bufon, ajungînd Într-un sat, trage În casa unei babe și-i spune că: „S-a dat poruncă domnească Ca să se căsătorească Fetele luînd uncheaș Și babele flăcăiaș”... Fata babei zice „dec!”, Însă baba, spirit legalist, apără ordinul domnesc: „— Ba nici un dec, fata mea, Zise baba către ea. Că domnia ce vrea face, Nu te Întreabă de-ți place
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
politice în România (București, 1954), I, p. 268. 69. Cezar Bolliac, op.cit., p. 102. 70. Ion Neculce, Letopisețul țării Moldovei, ed. I. Iordan (București, 1959), p. 386. 71. V.A. Urechia, op.cit., I, p. 14. 72. Cf. ștefan Bârsănescu, Academia domnească din Iași (București, 1962), pp. 54, 56. 73. G. Lazăr, Înștiințare, cf. G. Bogdan-Duică și G. popa Lisseanu, op.cit., pp. 19-20. 74. Gh. Lazăr, prochiamarea la subscriere pentru publicarea unui curs de mathematică (1822), cf. p. poenaru, Memoriu despre școala
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
În cadre materiale solide, frământările și râvna creatorilor noștri, din ce În ce mai rodnică și mai lămurită. O comparație cu realitățile din trecut, cu regimul oamenilor artei și culturii În orânduirea burgheză e izbitoare. Grija statului pentru ei era inexistentă, În viața culturală domnea cea mai deplină anarhie, „arta” aservită, Înfeudată, umilită, „cultura” oamenilor de casă, a lacheilor, „literatura” osanalelor fascisto-monarhice, erau singurele posibile, În timp ce scriitorul sau artistul care refuza situația de sclav era condamnat la foame și mizerie. Astăzi, dimpotrivă, creatorul de artă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
straniu, halucinant aproape cu cel al scriitorilor de la noi, din anii debuturilor mele, atunci când se dezbăteau la nesfârșit problemele „situației” scriitorului față de indiferența publicului, sau dezarmarea lui față de exploatarea editorului sau neputința lui față de nepăsarea Statului, sau problema anarhiei care domnea chiar În S.S.R., etc. etc. Omul se lamenta de toți și de toate, fără Însă să-și dea seama de unde vine răul. (Ă). Cum spuneam, mi-a făcut impresia că mă Întorc Înapoi În timp și spațiu, la o lume
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Începători. Secretariatul acestei secții a fost Încredințat d-lui Geo Dumitrescu”. La scurtă vreme de la alegerea sa În fruntea secției „literatură tânără” Geo DUMITRESCU 19 denunță comoditatea, „entuziasmul facil”, „amabilitățile de salon”, „dulcile aproximații”, „Înaltele pasivități și indiferențe” etc. care domnesc În secțiile Societății Scriitorilor, care sunt Încă departe de „spiritul principialității clasei muncitoare” și de angajamentul prin care „scriitorii noștri și-au pus ferm condeiele lor În marele front (Ă) pentru construirea socialismului”. Combativitatea lui Geo Dumitrescu intransigentul ideolog al
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
linii În: Flacăra II, nr. 40 (92), 8 oct. 1949) * „Nu e departe vremea când munceam pe-ogor străin slugă la chiabur ori la boierul hain am fost de toate, tăietor de lemne și păzitor de vaci și-am Înjurat domnii trimițându-i la o mie de draci. (Ă). Dar vremea s-a Întors cum s-ar Întoarce o apă-n cale domnii s-au făcut galbeni la față și au fost cuprinși de jale chiaburii au Început să privească sângeros
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
scriitorii noștri de frunte și drumul său Înainte se vădește a fi fost făcut tocmai În lupta Împotriva rămășițelor formaliste”. Aurel MARTIN 18: „Nopțile din Iunie constituie un real aport adus cauzei socialismului. Petru Dumitriu zugrăvește cu talent atmosfera ce domnește Într-un sat de lângă Dunăre, unde țărănimea săracă și o parte din mijlocași așteaptă cu Înfrigurare aprobarea constituirii gospodăriei colective și unde chiaburii și uneltele lor se Înfioară, văzând că le fuge pământul de sub picioare. Nuvela lui Petru Dumitriu Începe
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În 1930, tovarășul Stalin se adresa astfel lui Damian Bednâi: «În loc să sesizezi sensul acestui măreț proces din istoria revoluției (Ă) te-ai băgat Într-o văgăună și, Încurcându-te printre citate anoste (Ă) ai Început să vestești că În Rusia domnea ticăloșia. (Ă)». „Dintr-o văgăună” aceasta este poziția de pe care au fost scrise Cântecele de primăvară ale lui Alexandru Căprariu, precum și celelalte poezii amintite. (Ă). În articolul intitulat Când poetul se depărtează de viață, Scânteia arăta că «tocmai susținătorii concepției
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
poezie, iar Măria Banuș Își pierde timpul și-și pune În pericol situația». „Atac?” „Apărare?” „Situație periclitată?” Sărmane jivine care vă zbateți În jungla capitalismului! Ce greu ne vine să ne coborâm la jargonul vostru, oglindă a ferocelor relații ce domnesc acolo, la voi. (Ă). Dacă În copilărie mă bucuram atunci când povestea Îi făcea pe oameni să vorbească În graiul jivinelor, astăzi mărturisesc că operația aceasta de tălmăcire a unui jargon animalic, reflex al unor raporturi animalice Între oameni, Îmi provoacă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fundalul dilu)rii progresive a dominației otomane în cele dou) Principate - restabilirea domniilor pământene (1822), adoptarea Regulamentelor Organice (1831) și, în special, acordarea autonomiei administrative și liberalizarea comerțului intern (Tratatul de Pace ruso-turc din anul 1829) -, efectele pozitive ale hrisovului domnesc din anul 1823 nu au întârziat să apară. Spre deosebire de realitățile demografice din perioada 1803-1820, creșterea spectaculoasă a numărului de locuitori din intervalul 1820-1859 oferă indicii asupra inițierii demersului de acumulare cantitativă: 1803 - 136 familii (aproximativ 680 locuitori), 1820 - 952 locuitori
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
989 locuitori. Evoluția localității Piatra Neamț este un alt exemplu de declic urbanistic pe baza hrisoavelor domnești. Imboldul principal a fost oferit pe data de 8 mai 1797, atunci când domnul Moldovei Alexandru Callimachi i-a miluit pe nemțeni „cu tot locul Domnesc de la Târgul Pietrei, atât acel cât este cu dugheni și case pe dânsul, cât și tot locul slobod ce mai este afară de Târg, care de astăzi înainte și în veci să le fie dreaptă ocină și moșie, (...) semnele și hotarele
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
au fost trecute în grija Epitropiei bisericii Sfântul Ioan și a fruntașilor locali. Din acest moment și până în decembrie 1867, orașul a cunoscut o dezvoltare administrativ teritorială bipolară, având în cursul pârâului Cuejdi o veritabilă linie de demarcație: vechea vatră domnească din partea dreaptă a pârâului a avut o conducere distinctă (Eforie și, ulterior, Primărie), în vreme ce în partea stângă a Cuejdiului, pe marile moșii boierești, se vor dezvolta mahalalele Mărăței și Poștei. Apariția acestora din urmă a fost posibilă grație locurilor de
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]