9,278 matches
-
la 18 august 1388 de catolicosul Teodoros al II-lea al Ciliciei (1382-1392), armenii din mai multe orașe, între care și cei din Suceava (Ciciov) sunt supuși jurisdicției scaunului episcopal de Liov. Printr-un hrisov domnesc din 30 iulie 1401, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a consfințit înființarea primei Episcopii armene din Moldova, cu reședința la Suceava, în fruntea acestei eparhii fiind instalat episcopul armean Hovhannes. Astfel, bisericile armenești din Moldova au fost scoase de sub jurisdicția episcopului armean din Liov. Cu
Mănăstirea Zamca () [Corola-website/Science/308053_a_309382]
-
fiind pe atunci o îndeletnicire predilectă a monahilor), o moară (sau chiar mai multe) și o moșie formată din satele Târnauca, Cârlani, Călinăuți, Cunila, Săndrești și Pârjolteni. Având statutul mănăstire domnească, așezământul monastic s-a bucurat de grija mai multor domnitori ai Moldovei. Prima biserică din piatră, cu hramul Adormirea Maicii Domnului - din care s-au păstrat fundațiile, descoperite de arheologi în 1993, a fost zidită în vremea domniei lui Alexandru cel Bun, în jurul anului 1425. Ștefan cel Mare a făcut
Mănăstirea Căpriana () [Corola-website/Science/308078_a_309407]
-
a făcut și el reparații bisericii inițiale (Căpriana I), în urma cutremurului din 1471. Acel prim lăcaș era mai masiv decât biserica actuală, însă un nou cutremur, și mai puternic, i-a adus mari stricăciuni în anul 1516. În 1542 - 1545, domnitorul Petru Rareș a făcut ample lucrări de restaurare, după cum se consemnează în cronica lui Grigore Ureche. El a rezidit biserica din temelii (Căpriana II, cea actuală). Din acele timpuri se mai păstrează până azi doar zidurile până spre cornișă, sistemul
Mănăstirea Căpriana () [Corola-website/Science/308078_a_309407]
-
epoca medievală - acesta fiind dealtfel singurul monument de cult păstrat din acea epocă pe teritoriul Republicii Moldova. Alexandru Lăpușneanu, născut în zona Lăpușnei, a efectuat noi lucrări de întărire și dezvoltare și a făcut importante donații mănăstirii. Ctitor a fost și domnitorul Vasile Lupu, care a reînnoit prestolul, pavimentul și iconostasul bisericii voievodale. La sfârșitul secolului al XVII-lea, mănăstirea Căpriana cunoaște o perioadă de declin. În 1698, mănăstirea a fost închinată mănăstirii Zografu de pe Muntele Atos. După anexarea Basarabiei de către Imperiul
Mănăstirea Căpriana () [Corola-website/Science/308078_a_309407]
-
(n. 27 septembrie 1884, satul Popești, județul Iași - d. 10 iulie 1971, Varengeville-sur-Mer, Franța) a fost o sculptoriță română. Născută în familia Mavrocordat, ea era descendentă a domnitorilor fanarioți. Prințesa Olga Mavrocordat s-a născut la data de 27 septembrie 1884 în satul Popești (județul Iași), moșie primită ca zestre de femeile din familie. Era fiica principelui Alexandru Mavrocordat și a Luciei Cantacuzino-Pașcanu și se născuse când tatăl
Olga Sturdza () [Corola-website/Science/308083_a_309412]
-
colectivă a celor 7 mari puteri, oferind totodată cadrul pentru evoluția statului român pe baze moderne și democratice. Constituția din 1866 și-a încetat aplicabilitatea la data intrării în vigoare a Constituției din 1923. DESPRE TERITORIUL ROMÂNIEI Prerogativele Domnului: Parlamentul: Domnitorul: Este exercitată prin "Curți de judecată" , "Tribunale" și prin "instanța supremă:Înaltă Curte de Justiție și Casație".
Constituția României din 1866 () [Corola-website/Science/308132_a_309461]
-
este gravată valoarea nominală, , iar în dreapta valoarea de ; denumirea țării emitente, , este gravată în partea de jos a hărții Europei; câte o ramură de măslin încadrează, în stânga și în dreapta, milesimul , aflat în exergă. Pe centrul reversului monedei este gravat portretul domnitorului Vlad Țepeș, iar circular, în stânga textul și în dreapta . <br>Moneda nu a avut putere de circulație. O altă monedă de probă, de data aceasta cu valoarea nominală de 2 euro, a fost emisă în 2008, destinată colecționarilor. Moneda este bimetalică
Monede euro românești () [Corola-website/Science/308143_a_309472]
-
sunt gravate cifra , reprezentând valoarea nominală, și silueta Turnului cu Ceas din Sighișoara. Circular, pe inelul metalic argintiu, alături de inscripții în mai multe limbi europene: , sunt gravate două grupuri de câte șase steluțe. Pe revers, în centru, sunt gravate efigia domnitorului Ștefan cel Mare, cap încoronat, spre față-stânga și inscripția ; circular sunt gravate, pe inelul argintiu al monedei, sus, milesimul, , lateral, stânga și dreapta, două grupuri de câte șase steluțe, iar jos, denumirea țării emitente, . <br>Moneda nu a avut putere
Monede euro românești () [Corola-website/Science/308143_a_309472]
-
Caragea a fost considerat „hiclean” față de Matei-Vodă, ca unul care fusese credincios lui Leon Tomșa, astfel că întreg domeniul său funciar din Muntenia a fost confiscat de domnie, după legile pământului. Pentru a nu permite posibilitatea de „hiclenie” (trădare) din partea domnitorilor, aceștia erau nevoiți să-și lase un fiu în calitate de ostatic la Poarta Otomană de la Istanbul și, în plus nu aveau voie să părăsească hotarele țării. Această interdicție se referea și la ceilalți locuitori ai Țărilor Românești (în primul rând - boierilor
Hiclenie () [Corola-website/Science/308204_a_309533]
-
Bădica-Radu voievod, așa cum el însuși se intitula în acte , este probabil văr al domnului Neagoe Basarab, sau, după ipoteze, fiu nelegitim al domnitorului Radu cel Mare. Singura informație sigură a familiei sale o dă un act din 16 iulie 1538 dat de Radu Paisie prin care întărește lui Drăghici spătarul, fratelui său Udriște marele vistier din Mărgineni și vărului lor primar Vintilă comisul
Radu Bădica () [Corola-website/Science/308222_a_309551]
-
apropiată cu Familia Craioveștilor, prin Badea vornic (poate chiar fiu al acestuia, sau chiar el însuși), bunicul dinspre mamă a celor trei boieri din Mărgineni pomeniți, dar și moștenitor, sau împroprietărit de Neagoe Basarab cu satul Viișoara, proprietate personală a domnitorului, care figurează printre daniile acestuia către mănăstirea Cutlumus, moșie ulterior revenită călugărilor, apoi iar revendicată și obținută de urmașii banilor din Coiani ca drepte ocine la sfârșitul veacului. Din această complicată plasă genealogică de moșteniri și revendicări nu putem trage
Radu Bădica () [Corola-website/Science/308222_a_309551]
-
vechii familii boierești a Grecenilor, din acest motiv, în studiile genealogice, mai figurează și sub numele de Cornescu-Greceanu. Cel care întemeiază familia este logofătul Șerban Greceanu, fratele cronicarului care, în 1714, se căsătorește cu cea de a patra fiica a domnitorului Constantin Brâncoveanu, Ilinca. Aceasta, aflată la a doua căsătorie (prima cu paharnicul Scarlatache Mavrocordat în 1698 ), primește ca zestre moșia Cornești din județul Dâmbovița. Din această căsătorie rezultă un fiu, Ioniță Greceanu-Cornescu, despre care nu se cunosc prea multe amănunte
Familia Cornescu () [Corola-website/Science/308239_a_309568]
-
conform datelor de pe monumentul funerar, astăzi dispărut. El este printre primii români licențiați în drept în Franța. La revenirea în țară urmează o strălucită carieră în administrație, ajungând până la rangul de Mare Vornic. În 1847 primește „diploma de boierie” de la domnitorul Gheorghe Bibescu ca semn de apreciere. Caracterul său, erudiția, activitatea politică și administrativă a acestuia îl impun ca pe unul dintre cei mai străluciți oameni ai epocii sale, epitaful scris de Ion Heliade-Rădulescu fiind grăitor în acest sens. Marele vornic
Familia Cornescu () [Corola-website/Science/308239_a_309568]
-
pe ușa sfintei Biserici, primele încercări corale fiind de sorginte bisericească. De la Arhimandritul Visarion la Gheorghe Cucu (1836-1912) Corala catedralei Sfintei Patriarhii - trecută până astăzi prin diferite metamorfoze - își află originile în însuși începutul fragil al coralisticii românești din Muntenia. Domnitorul Alexandru Ghica va aduce de la Silistra pe Arhimandritul Visarion, preot rus, cunoscător al notației pe portativ, dar și al limbii ruse și române; acesta va alcătui primul cor la București, în 1836. Era un cor bărbătesc, format din ostași, de
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
Rusia. Deși funcționa la Curtea Veche (Biserica Sfântul Anton), unde, credem că făceau repetițiile, corul bărbătesc alcătuit de Arhimandritul Visarion era solicitat în dese rânduri să cânte la Mitropolie în Duminici și sărbători. Corul Ștabului Oștirii se desființează din ordinul domnitorului Gheorghe Dimitrie Bibescu însă activitatea corală este continuată sub denumirea de Așezământul Horal, instituiție creată în 1865, unde Arhimandritul Visarion era director, compozitor, dirijor al cântărilor și orânduitor de muzică bisericească. Notele originale pe care a lucrat Arhimandritul Visarion nu
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
București, pe un mic deal de pe malul drept al râului Colentina. Prima ctitorire are loc în anul 1560, când voievodul Petru cel Tânăr (1559-1568), fiul lui Mircea Ciobanul și al Doamnei Chiajna, începe construcția mănăstirii, care va fi terminată de domnitorul Mihnea Turcitul. În 1585, acesta închină așezământul mănăstirii Xiropotamu, de la Muntele Athos. Biserica suferă mari distrugeri în 1595, iar în 1614 este grav afectată de un incendiu. Ajunge în forma sa actuală la a doua rectitorire, din anul 1647, când
Mănăstirea Plumbuita () [Corola-website/Science/307520_a_308849]
-
mănăstirii Xiropotamu, de la Muntele Athos. Biserica suferă mari distrugeri în 1595, iar în 1614 este grav afectată de un incendiu. Ajunge în forma sa actuală la a doua rectitorire, din anul 1647, când biserica este rezidită din temelii din porunca domnitorului Matei Basarab, după modelul ctitoriei lui Radu cel Mare de la Dealu, pentru a comemora victoria din 1632 împotriva turcilor. Atunci i se adaugă "Casa Domnească" și este întărită cu ziduri mari de apărare. Turnul-clopotniță este construit între 1802-1806, de egumenul
Mănăstirea Plumbuita () [Corola-website/Science/307520_a_308849]
-
miză importantă, între oastea Țării Românești, condusă de Matei Basarab, și oastea turcă, în frunte cu Radu Iliași. Acesta din urmă fusese trimis de sultan pentru a îl înlătura din scaun pe Matei Basarab, urmând să instaleze în locul său un domnitor numit de Poarta Otomană. Bătălia este câștigată de Matei Basarab, care rămâne astfel pe tronul Țării Românești. În timpul Revoluției de la 1821, Tudor Vladimirescu, ajungând cu oastea sa la București, își stabilește tabăra la Plumbuita și pune santinele lângă mănăstire, pentru
Mănăstirea Plumbuita () [Corola-website/Science/307520_a_308849]
-
este restaurată prin grija Patriarhului Iustinian. Este târnosită pe 24 iunie 1958, stareț fiind Părintele Arhimandrit Sofian Boghiu. Ansamblul actual al mănăstirii cuprinde: În "Casa Domnească" este amenajat un muzeu care cuprinde: obiecte de artă religioasă, 130 de busturi ale domnitorilor români (sculptate în piatră de către starețul "Simeon Tatu"), precum și picturi murale originale. Biblioteca mănăstirii, cunoscut muzeu de carte veche, cuprinde titluri valoroase, unele vechi de 500 de ani. În interiorul bisericii se află moaște ale Sfântului Ierarh Nicolae și ale Sfinților
Mănăstirea Plumbuita () [Corola-website/Science/307520_a_308849]
-
la Odesa, cu scopul eliberării Greciei și a altor țări din sud-estul Europei, inclusiv a principatelor române.) Entuziasmat de veștile venite din Grecia, Shelley scrie "Hellas", o dramă lirică dedicată "Excelenței sale prințul Alexandru Mavrocordat, fost secretar pentru afacerile externe ale domnitorului Valahiei ...". La Pisa, Shelley e înconjurat de un cerc de prieteni din ce în ce mai larg: soții John și Maria Gisborne, soții Eduard și Jane Williams, precum și Thomas Medwin, vărul său, proaspăt reîntors din India, unde slujise, ca și Eduard Williams, în armata
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
sidefuri și cu figuri de bronz poleit, erau îmbrăcate cu piele de Cordova. În toate odăile, policandre atârnate de tavanuri cu ghirlandele între uși și ferestre, toate de cristal de Veneția.” După moartea lui Românit (1834), clădirea a fost închiriată domnitorului Alexandru D. Ghica (1834-1842) care își stabilește aici „cancelaria” — un fel de birou de reclamații. În 1836, casa a fost cumpărată de stat și afectată inițial birourilor Curții administrative iar apoi, pe la jumatatea secolului al XIX-lea, Ministerului de Finanțe
Palatul Romanit () [Corola-website/Science/307630_a_308959]
-
care înconjurau vechiul schit, fiind foarte deși și adesea folosiți de cei care doreau să scape de prigoana pornită împotriva lor de către domnie. Zona Cotrocenilor intră în proprietatea lui Șerban Cantacuzino în anul 1660, ca răsplată pentru serviciile deosebite aduse domnitorului Gheorghe Ghica (1659 - 1660). La această proprietate mai adaugă prin cumpărări succesive în 1671, de la fii căpitanului Ghiorca, zona din deal unde va construi mai apoi mănăstirea sa și zona de la poalele dealului, unde va face grădina și parcul palatului
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]
-
care „a urcat succesiv toate treptele dregătoriilor curții domnești împlinind misiuni care cereau agerime, discreție, cunoașterea unor limbi străine, relații în diferite medii social politice, iscusință administrativă și talent de constructor”. În timpul luptelor pentru putere din anii 1658 - 1660 dintre domnitorul Constantin Șerban Basarab zis și Cârnul și Grigore Ghica, Șerban Cantacuzino ține partea celui din urmă, care-l răsplătește pentru serviciile sale dăruindu-i moșia de la Cotroceni, în posesia căreia însă, intră mult mai târziu: „Anii după 1660 până la 1671
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]
-
în posesia moșiei Cotrocenilor, decât după 11 ani și 5 luni, adică la anul 1671, noiembrie, 18” Un episod important pentru istoria Cotroceniului îl reprezintă prigoana lui Duca Vodă împotriva lui Șerban Cantacuzino, care ajunsese atotputernic în vremea respectivă. Astfel domnitorul a încercat să-l elimine pe acest pretendent la tron pentru a scăpa de concurență: „Pe când Duca Vodă era „cu împărăția la Kehrin”, simțind lucrurile, trimite emisari în secret să-l prindă, dar Doamna îl înștiințează și atunci Șerban Cantacuzino
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]
-
1682 și „Apostolul” din 1683 și poate cea mai de seamă operă a sa „Biblia” de la 1688, pe care însă nu a apucat să o vadă tipărită, stingându-se din viață cu puțin timp înaintea imprimării ei. Ca mai toți domnitorii români, Șerban Cantacuzino a avut o vocație de ctitor, construind multe clădiri pentru a ridica viața social-morală a supușilor săi. Astfel a construit Biserica Doamnei, Hanul Șerban Vodă, o biserică de lemn în vechea mahala a Scorțarului, Podul Șerban Vodă
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]