7,011 matches
-
din anii 1870-1880. Studiu de sinteză, în care se îmbină o cantitate impresionantă de informație istorico-literară inedită cu o capacitate deosebită de corelare a biografismului și a deconstruirii semnificațiilor textuale, acesta pune accentul pe influența lui Schopenhauer asupra configurării psihicului eminescian, recitind texte ale filosofului neluate în discuție până astăzi, dar binecunoscute lui Eminescu. Universul oniric și fantastic descris în raport cu întemeierea principiilor realist-politice oferă o bază de interpretare întregii opere a scriitorului. Studiul a fost considerat de critica românească deschizător de
GREGORI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287350_a_288679]
-
Urmând, în linii generale, „tipologia psihologică” a lui Jean Charcot, el cercetează stilul câtorva scriitori români, între care, în primul rând, stilul lui Mihai Eminescu, căruia îi analizează imaginile vizuale, auditive etc. G. se numără printre primii cercetători ai prozei eminesciene. SCRIERI: Stil și gândire (Încercare de psihologie literară), Iași, 1888; ed. Iași, 1894. Repere bibliografice: D. A. Teodoru, Psihologia literară și dl. Ed. Gruber, „Contemporanul”, 1889-1890, 5-7; Artur Gorovei, Alte vremuri, Fălticeni, 1930, 103-117; Dicț. lit. 1900, 418. D.M.
GRUBER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287375_a_288704]
-
mult, contribuie la deierarhizarea corpusului de texte literare. În momentul În care, la rubrica romantism, ești invitat să citești poeziile lui Eminescu, „ultimul romantic”, contactul tău cu romantismul nu ține seama de dinamica „narațiunii” romantice, iar motivele, imaginarul, gîndirea poeziilor eminesciene au nevoie toate de o legendă care te trimite În urmă, acolo unde Însă școala care-ți cere să-l știi pe Eminescu nu mai pătrunde: Îl citim pe Eminescu pentru că, dintre toți romanticii, numai el scrie În românește. Există
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
rimei și neologismelor sunt atent puse în valoare, pentru a se sublinia modul în care „și-a format Eminescu stilul său inegalabil”. Sunt puse, de asemenea, în ecuație date noi despre unele etape ale vieții poetului. Aspecte ale influenței operei eminesciene asupra literaturii și spiritului public românesc sunt discutate dintr-o consecventă perspectivă morală. Antologia Proverbe, maxime, asemănări și idiotisme colectate din graiul românilor din Transilvania și Ungaria (1901) are ca modele realizările similare datorate lui Iordache Golescu, Anton Pann, Gheorghe
CRISTEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286500_a_287829]
-
și imoderație. Pe răzvrătitul Horia (văzut ca personaj congener), poetul îl invocase de câteva ori, înainte de placheta cu acest titlu (1935), operă de rezistență, grație căreia C. nu poate lipsi din antologii. Profilat în dimensiuni mitice, Horia (ca precedent, cel eminescian: „Horia pe-un munte stă călare...”) a intrat în fondul activ al poeziei noastre, unii citând primele versuri ca și cum s-ar vorbi de Luceafărul: „de jos / te-ai ridicat drept, pietros, viforos,/ pentru morți,/ pentru cei săraci și goi, pentru
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
altul, implicit, al valorii spirituale a textului analizat, al iluminării închise în expresie. Aceste principii pot servi drept artă poetică, program de exegeză și țintă a analizei, urmărite în întreaga operă a lui C. Pe aceeași linie se situează comentariile eminesciene. Exegetul are un cuvânt de spus nu numai în interpretarea operei poetului ci și în ce privește cunoașterea filologică, stabilirea de text și critica textului. Constelația Luceafărului. Sonetele. Scrisorile (1994), antologie alcătuită și comentată de C., nu este doar o carte pentru
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
ci și în ce privește cunoașterea filologică, stabilirea de text și critica textului. Constelația Luceafărului. Sonetele. Scrisorile (1994), antologie alcătuită și comentată de C., nu este doar o carte pentru elevi, ci și o carte adresată celor ce cunosc în profunzime opera eminesciană. Sunt reunite într-un prim grupaj textele care formează „constelația Luceafărului”, adică, pe lângă Luceafărul, alte optsprezece poeme care au același tipar metric. În grupaj este inclus, pe baza respectării criteriului formal, și poemul Pe lângă plopii fără soț, dintre cele mai
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
care formează „constelația Luceafărului”, adică, pe lângă Luceafărul, alte optsprezece poeme care au același tipar metric. În grupaj este inclus, pe baza respectării criteriului formal, și poemul Pe lângă plopii fără soț, dintre cele mai modeste, ca valoare literară, din toată opera eminesciană. Un al doilea grupaj reunește integrala celor 31 de sonete, repartizate în două categorii: sonete lirice și sonete satirice. În sfârșit, a treia secțiune reia Scrisorile, adăugând celor cinci texte cunoscute o variantă ca și inedită a Scrisorii III. Contribuția
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
de la Fundu Moldovei, depun mărturie asupra creșterii poverii statului și a istoriei pe umerii țăranilor. Evoluția nu le-a adus sătenilor libertăți noi, ci poveri noi, servituți, obligații pentru care nu li se dădea nimic în schimb, atestând celebra teorie eminesciană a compensației: „Țăranului i se ia în mii de forme și nu i se dă nimic în compensație” (citat din memorie). Cercetările și documentele în această chestiune, de la documentele lui Stefanelli și până la cele ale anchetei monografice din 1928, arată
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
suport de trimiteri erudite. A mai semnat S. Hrimiuc. Un destin ingrat a vrut ca acest om integru, de o înțeleaptă reflexivitate, să nu-și ducă la capăt mai nici unul dintre proiecte. Teza de doctorat, prinzând în acoladă receptarea poeziei eminesciene în epocă, nu a apucat să o încheie. Lexiconul căruia i se consacrase cu un atașament plin de dăruire, Dicționarul literaturii române. 1900-1950, a rămas, în prima lui parte, în stadiul de manuscris. Bazate pe o informație exhaustivă, vădind acuitate
HRIMIUC-TOPORAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287459_a_288788]
-
moduri lirice, la producții literare în general, numește locuri celebrate de scriitori. Bunăoară, vorbește de „netulburata urmă a bătrânilor Golești”, de „Râul Doamnei”, de un „sat adunat pe Argeș”, de Nilul care, dacă nu „mișcă valuri blonde”, ca în Egipetul eminescian, „doarme în mâlul lui”, de „Ai Penei Corcodușa Crai trei, de Curtea Veche”; menționează „România pitorească-n frumusețile-i vlahuțe”, evocă anii cu „struguri dulci”, pe „care-i gustă și îi cântă pe la vatra lor țăranii”, invocă, asemeni lui Eminescu
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
litografiată. Prin program, noul periodic se situa în linia tradițională a gazetăriei din Transilvania și Bucovina, propunându-și să militeze pentru apărarea drepturilor naționale ale românilor, pentru dezvoltarea literaturii și valorificarea folclorului. S-au publicat poezii compuse sub influența liricii eminesciene, dar vădind, nu de puține ori, și înrâurirea versurilor lui Al. Macedonski, nuvele, schițe și câteva studii istorice. C. Berariu (și sub pseudonimul Corneliu Micu), I.G. Toma, Șt. Bodnărescu, C. Isopescu-Grecul (sub pseudonimul C. Verdi) și C. Stamati-Ciurea sunt autorii
INCERCARI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287539_a_288868]
-
câteva piese - O crimă socială (în colaborare cu Siniol), Masca, A fost un om (împreună cu Anton Ionescu), Leagăn și amor și Cititorul de gânduri (tradusă cu E. Sterian). Influențat puternic atât de lirica lui Al. Macedonski, cât și de cea eminesciană, I. răspunde ca poet și exigenței gheriste, de unde și titlul volumului său, Majora canamus. Versurile sunt organizate în trei cicluri: Trecătoare cuprinde poezii erotice, alternând atitudini romantice, de adorare a iubitei, cu misoginismul sumbru; Sociale prezintă alunecări în melodramă (Rediviva
ILIESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287519_a_288848]
-
în trei cicluri: Trecătoare cuprinde poezii erotice, alternând atitudini romantice, de adorare a iubitei, cu misoginismul sumbru; Sociale prezintă alunecări în melodramă (Rediviva, Doi săraci, Crăciunul) și încercări în lirica „de idei” (Cristos a înviat, Quando vivimus?); Scrisori disimulează modelul eminescian în tablouri rurale, zugrăvite cu un abundent lexic regional, și în tonul colocvial, coborât pe alocuri la prozaic. I. a continuat să publice poezii, îndeosebi sonete de dragoste, aglomerând nume sonore exotice, ori să scrie versuri pe teme ocazionale, mai
ILIESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287519_a_288848]
-
parte din gruparea publicației în 1939, ultimul ei an de apariție. Colaborează la „Convorbiri literare”, „Gândirea”, „Gând românesc”, „Familia”, „Pagini literare”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Steaua”, „Tribuna”, cu poeme și însemnări literare. Volumul de debut, Solitudini, apărut în 1939, poartă amprenta lirismului eminescian și se bucură de o bună primire din partea criticii literare. Anii războiului îl află în plină afirmare, dar volumul de versuri Lumini pentru vămi rămâne în manuscris din lipsă de mijloace editoriale. D. publică fragmente din acesta în revistele „Tribuna
DANCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286681_a_288010]
-
receptării), Mihail Sadoveanu și Panait Istrati (ambii urmăriți în popasul lor la Iași) sau cuprind rezultatul unor preocupări de filolog (revista de folclor „Șezătoarea”, Dante în „Convorbiri literare” etc.). Lucrările despre marii scriitori nu excelează prin noutate (de pildă, lecturile eminesciene din Contribuții sunt o succesiune de clișee și de formule bombastice). Antologiile critice despre Creangă și Sadoveanu sunt însă lucrări probe, întocmite cu rigoare filologică - rigoare ce caracterizează și activitatea de editor a lui D. Acestora li se adaugă editarea
DAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286671_a_288000]
-
lucra la „țesătura unei singure pânze”. De aici, aspirația eului liric de a se contopi cu rădăcinile, cu izvoarele, cu etnia, ca în poemul despre Dimitrie Cantemir (Ostatec al chemării tale). Pe aceeași linie se înscrie și ciclul de versuri Eminesciana, din volumul Inima și tunetul (1981), gravă meditație lirico-filosofică asupra trecutului și prezentului. Ideea de legătură organică și de continuitate este exprimată prin metafora „altoi pe o tulpină vorbitoare” - imagine arhetipală, cu multiple ramificații în întreaga lui creație, aflată sub
DAMIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286663_a_287992]
-
sosește iarna (2000), utilizând în destule locuri un limbaj excesiv de encomiastic, D. P., care își propune nu numai „contribuții documentare”, ci și „puncte de vedere originale”, în cele din urmă încearcă doar să aducă la lumină noi date ale biografiei eminesciene, fiind de reținut îndeosebi cele referitoare la interferențele acesteia cu oamenii de cultură din Banat. A publicat o ediție de scrieri din opera lui Virgil Birou, cuprinzând articole, eseuri, povestiri, schițe, nuvele, reportaje, precum și inedite, însoțite de o bogată iconografie
DANCIU PETNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286679_a_288008]
-
Din 1989, este redactor la revista israeliană de poezie în limba engleză, „Voices of Israel”. SCRIERI: Povestea peștișorului U, București, 1971; Albăstrica, București, 1972; Exerciții, București, 1976; Țară, țară, primăvară, București, 1979; Vocile metamorfozelor, București, 1980; SOS, Haifa, 1992; Parafraze eminesciene, Rehovot (Israel), 1992; Urs și piatră, București, 1994; Corabia, București, 1996; [Versuri], AMI, 26-37; Jurnalul fericirii mele, pref. Valentin Tașcu, Cluj-Napoca, 1999; Șah. Aventuri în lumea de jucărie, Cluj-Napoca, 2000; Albăstrica și alte povești - Bluebell and Other Stories, ed. bilingvă
CAROL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286119_a_287448]
-
geografia etnografică exterioară” constituind „un înalt ideal, în același timp, o imperioasă datorie, fiindcă numai studiul pe plan comparativ al etnografiei va avea drept rezultat adevărata cunoaștere de sine ca popor”. În Pământ și apă. Contribuție etnologică la studiul simbolicei eminesciene (1984), C. demonstrează, pe baza unei adânci prospecțiuni în istoria culturii, mergând până la Herodot, că în dipticul „pământ și apă” din cunoscutul vers din Scrisoarea III de M. Eminescu, nu este vorba de o simplă metaforă, ci de expresia unei
CARAMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
îngr. Ion Popescu-Sireteanu, Iași, 1974, 77-114; Literatură populară, îngr. și introd. Ion H. Ciubotaru, Iași, 1982; Colindatul la români, slavi și la alte popoare, îngr. Silvia Ciubotaru, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1983; Pământ și apă. Contribuție etnologică la studiul simbolicei eminesciene, îngr. și pref. Gheorghe Drăgan, Iași, 1984; Studii de folclor, I-III, îngr. Iordan Datcu și Viorica Săvulescu, introd. Iordan Datcu, București, 1987-1995; Descolindatul în orientul și sud-estul Europei, îngr. și pref. Ion H. Ciubotaru, Iași, 1997; Studii de etnografie
CARAMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
Nicolae Florescu, Cu Theodor Cazaban invocând „îngerul melancoliei”, JL, 1997, 31-34; Cornelia Ștefănescu, Așteptându-l pe Vincent, JL, 1997, 31-34; Nicolae Florescu, Întoarcerea proscrișilor, București, 1998, 193-196; Pavel Chihaia, Theodor Cazaban în orizontul singurătății, JL, 1999, 11-14; Constantin Amăriuței, Poeme eminesciene în limba franceză, JL, 2001, 11-16. N.Fl.
CAZABAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286147_a_287476]
-
ale lui C. îndeosebi prin Gh. Asachi și, în infinit mai largă măsură, prin Eminescu. În 1928 îi apărea o lucrare de sursologie, Izvoarele lui G. Asachi, iar în 1940, micul studiu Le Préromantisme de G. Asaki. Pasiunea pentru creația eminesciană a făcut ca debutul său publicistic, din 1910, să fie punctat de un studiu privind laboratorul poetului național: Cum plăsmuia Eminescu. Alte studii i-au apărut în periodice în cursul deceniilor interbelice, cele dintâi (privitoare la Fata din Grădina de
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
mai multe cursuri speciale, din care au rezultat lucrări ca Izvoarele poemei „Luceafărul” (1926), Personalitatea lui M. Eminescu (1926), O problemă de versificație românească (1937), Simbolurile lui Eminescu (1939), și două volume compacte, Arta cuvântului la Eminescu (1938) și Creativitatea eminesciană (1943). Prin acestea, ambițiosul critic își propunea - și nu se îndoia că a și reușit - să revoluționeze eminescologia. Fapt e că, în marile studii eminesciene, C. și-a valorificat plenar pregătirea științifică, în special filologică, punând în aplicare ideile și
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
Simbolurile lui Eminescu (1939), și două volume compacte, Arta cuvântului la Eminescu (1938) și Creativitatea eminesciană (1943). Prin acestea, ambițiosul critic își propunea - și nu se îndoia că a și reușit - să revoluționeze eminescologia. Fapt e că, în marile studii eminesciene, C. și-a valorificat plenar pregătirea științifică, în special filologică, punând în aplicare ideile și îndrumările de ordin metodic din operele lui Wilhelm. von Humboldt, W. Meyer-Lübke, Karl Vossler, Oskar Walzel, Ferdinand de Saussure, Charles Bally, Gustave Lanson, Maurice Grammont
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]