10,920 matches
-
colectivități, În special al colectivității sociale. Într-o bună zi, medicina va trebui să devină o știință care să ajute la prevenirea bolilor, să Îndrume Întregul public către obligațiile sale medicale și care să nu intervină decît În cazuri de extremă urgență, pentru operații chirurgicale sau să facă față unor lucruri neobișnuite - În societatea cea nouă pe care o creăm acum... Pentru această Îndatorire organizațională, ca pentru toate Îndatoririle revoluționare, ce e necesar În mod fundamental e individul. Revoluția nu este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ci, În același timp, de a ajunge să-i cunoști pe oamenii din care se compun aceste cooperative și centre de muncă. Du-te acolo și află de ce boli suferă, care sînt alimentele pe care le consumă, află despre sărăcia extremă În care au trăit de-a lungul anilor, moștenită din secolele de represiune și supunere totală. Medicii, personalul medical trebuie să pătrundă În miezul noii lor activități, aceea a unui om Între mase, a unui om În mijlocul comunității. Orice s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
socoteală și pentru Epicur și Diogene, și Christos, și Nietzsche etc. După cum orice formulă valabilă de artă actuală conține, chiar când pare a o con trazice, toată tradiția acumulată a experienței estetice anterioare a omenirii. Orice morală bazată pe „agreabil“ (extremul eudaimonism) se izbește de acest obstacol: „evitarea dezagreabilului“ este în sine un „dezagreabil“! De asemenea, Mihai îmi vorbea de factorii care contribuiseră decisiv la propria lui formare. În primul rând - muzica, pe care o sorbise parcă odată cu laptele mamei, simplu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
est la meilleure part! Mihai, de la Constanța, lui Pierre la București Joi, 24 iulie 1952 Petia, Mă gândesc la tine mult, în fiecare zi; invers proporțional cu numărul scrisorilor nescrise, invers proporțional cu pătratul distanței dintre noi. Stau pe promontoriul extrem al digului plăjii constănțene: aici nu ajung nici coconeturile cu cărnuri moi și basmale multicolore, nici domnii cu burtă, nici bohema care infestează plaja și nici - supremă fericire - orchestra simfonică a cinema tografiei. Pe blo curile mari de piatră și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
tot. Erau un rege divizat, alegându-și mereu alt material în care să hălăduiască: rege de lemn în jocul de șah, rege de tablă în cocoșul-giruetă, rege de carne în găină. Materialul ce alcătuiește obiectele dobândea, privindu-l, acea prezență extremă cu care începe în cap fuga buimacă. Banalitatea uniformă a lucrurilor plesnea, materia lor se individualiza. Între obiecte identice se formau ierarhii, dar încă mai mult se formau între mine și obiecte. Trebuia să înfrunt comparațiile pe care tot eu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
gât, cămașa de noapte se transforma tot mai mult într-o rețea fină de gheață. Ogor aflat în tihna iernii, pe unde nu calcă picior de vietate, unde topirea și înghețul își țin cumpăna într-o splendoare fragilă. La marginea extremă, acolo unde câmpul se termină, zăpada e cea mai frumoasă. Soarele și luna mușcă din zăpadă ca din sticlă, făcându-i zimți asemănători cu niște degete. Cămașa mea de noapte era, din perspectiva de-atunci, o cămașă citadină cu liziera
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fuseseră bune și nu se manifestase ucigătorul flagel cauzat de lipsa alimentelor. Trenul era arhiplin și atât de înțesat de înflămânziții ăștia zdrențăroși, nespălați, urât mirositori, iritați și mereu cu capsa pusă, capabili să riposteze necontrolat și cu o violență extremă atât verbal, cât și concret, fizic, folosindu-și la nevoie pumnii, cuțitele ori sfâșiind precum carnasierele înfometate. Stând în picioare om lângă om, lipiți unul de altul, neputându-se roti împrejurul propriei lor axe, obligați să suporte fiecare dintre ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lentă. Totul s-a sfârșit. În tramvai nu mă pot abține să nu mă gândesc la povestea noastră. Un amestec extraordinar de rafinament burghez și comportament de fată de țară "sănătoasă", seducție și naivitate, cruzime a sentimentului, dar și o extremă delicatețe. Plus o idee care nu îmi dă pace, și anume aceea că a fost "descoperirea" mea, iar atunci când și-a dat seama de potențialul erotic pe care îl are, totul s-a sfârșit. Rățușca cea urâtă a devenit lebădă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
descris în cuvinte, de vopsea proaspătă, parchet dat cu ceară și produs chimic de curățat sala de baie. Nu îmi vine să cred că pot numi așa ceva "locuințe pentru studenți", o formulă asociată de cele mai multe ori în România cu precaritatea extremă. 13 octombrie 2000 Nu știu dacă este vorba de o stare de spirit specială provocată de această etapă intermediară a pregătirii primei etape de doctorat, criza readaptării la Geneva, apartamentul acesta încă prea mare, prea alb și gol, dar cred
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Canto-Sperber, Olivier Mongin, director al revistei Esprit și alții la fel de prestigioși ca nume și operă, dar pe care din păcate nu-i cunosc. Câteva observații punctuale, luate pe viu: indiferent de nivel și de inteligență, intelectualii sunt de o ferocitate extremă în conversație. Dincolo de politețea ipocrit-necesară à la francaise, la un moment dat simt nevoia să-și arate colții, pe care-i înfig unul în ceafa celuilalt până când unul dintre ei cedează, spunând spășit: "Nu sunt tocmai ce numim un specialist
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un specialist în domeniu..." Bătrânețea și urmele ei traumatice se văd parcă mai bine pe aceste chipuri artificial uzate, sculptate de-a lungul anilor de lumina rece a neoanelor din bibliotecă. În fine, îmi par puțin naivi, fragilizați de educația extremă. Un gând urât și trist îmi vine în minte, acela că orice orice "Gigi" din universitățile românești îi poate face cum dorește el pe plan administrativ, al filosofiei de viața, al descurcărelii mărunte.. Cum să prind în cuvinte un asemenea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și de conștient ai fi de statutul tău de străin. În momentul în care scriu aceste rânduri, cred că este mai ușor de suportat o înjurătură directă în materna mea limbă română decât această larvară fierbere rasistă, de o perversitate extremă, care roade ca un vierme sufletele celor exilați aici cu voie sau fără voie. UDC a fost gândit la începuturile sale ca partid al meșteșugarilor și muncitorilor. Creat în 1936, în vremuri tulburi, dominate de ideile corporatiste și de dreapta
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
De îndată ce se văd "dincolo", spun cu toții în cor "să ne trăiești don'șofer", ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Exact același șofer pe care doreau să-l "golească de sânge" cu doar o oră mai înainte. De remarcat și extrema lașitate a pasagerilor non-țigani, care nu au fost capabili nici un moment să facă front comun, să se opună demn obrăzniciei. Final: când am ajuns în fine la Lausanne, ceata s-a pierdut pur și simplu în natură, așa cum dispar furnicile
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
rafinament inuman. Totul ilustrat cu gravuri de epocă găsite în "infernul" (fondul de cărți interzise) Bibliotecii Naționale Franceze de la Paris. Foarte important: pentru a putea fi susținută, teza era frumos și politic corect ambalată sub titlul "Corpul și practicile corporale extreme la irochezii canadieni" etc.) 3 decembrie 2004 Prima mea tempête de neige (furtună de zăpadă) din Canada. Zăpadă, enorm de multă zăpadă, care se prăbușește peste lume. Abia acum am înțeles rostul pilonilor înalți cam de trei metri, vopsiți în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
i s-ar potrivi cel mai bine această caracterizare. Nu am simțit nici un pic de "suflet" în arhitectură: centrul, ca în mai toate marile orașe nord-americane, este sufocat de zgârie-nori. Periferii multiculturale, ca să folosesc termenul politic corect al mizeriei uneori extreme, întinse pe zeci de kilometri. Periferii middle class, formate din case de carton presat, teribil de asemănătoare una cu cealaltă. Enorm de mulți chinezi. Canadienii mai numesc Toronto, mai în glumă, mai în serios, Hongtown. Comunitatea românească este suficient de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
curente de modă în București nu sunt altceva decât palide imitații, maimuțăreli hazlii ale marilor capitale ale lumii. De la Vodă Caragea și carâtele aduse cu greu de la Viana, nu s-a schimbat nimic. Mi-a sărit în ochi și vulgaritatea extremă a "cronicarilor" care scriu mici pastile pe colț de masă, parcă între două beri, pentru câțiva euro. Cel mai mult mi-a plăcut un articol al lui Răzvan Exarhu, un tip extrem de talentat, de altfel, dar care în încercarea sa
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cazarea invitaților la tipărirea programului. Din cauza inflației de mici evenimente academice de tot soiul de aici (conferințe, seminarii, cozerii de prânz), a trecut neobservată, așa cum mă și așteptam. Marele pericol care paște viața universitară din Canada este tocmai această fragmentare extremă a cunoașterii. Cei care produc fragmentul academic sunt în cele mai multe din cazuri și consumatorii lui, al evenimentului ce rezultă de unde, cred, și impresia de imensă oboseală, de lipsă de entuziasm, de activitate bifată în carnet, așa cum se făcea la noi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
amintesc de o carte poștală trimisă, cu ani în urmă, de Cioran lui Constantin Noica: "Mă uit în jurul meu în metrou și îmi dau seama că sunt singurul francez din vagon". [...] Parisul este o imensă salată geografică, sociologică, antropologică: Africa, Extremul Orient, Orientul Apropiat, Estul european, elite glamoroase și declasați putrezi, excentrici aroganți și funcționari fără chip, inerții tradiționale și experimente acute. Tot mai greu de găsit în acest iureș al diversității este Parisul însuși, nu-l identifici decât dacă te
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a schimbat mult. Numărul străinilor, în special al latinoamericanilor, a explodat. Elitele au virat spre ceea ce aici se numește cu o ironie duioasă "stil de viață bio-bio", de fapt o formă hibridă de New-Age, amestec de ecologie, antropozofie și stângă extremă. Ne emoționăm pentru soarta gorilelor de munte pe care le frig la grătar combatanții rebeli din Congo, pentru prețul injust de mic al bumbacului și al boabelor de cafea. În librăria Les Recyclables, librăria-cafenea din Geneva care a devenit templul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
erau căsătoriți; mulți au venit însoțiți de perechile lor, pe propria cheltuială; medicul francez Andrivet declară: „Lumea sportivă respinge din ce în ce mai mult ascetismul, religie tristă al cărei apanaj atleții îl împărțeau cu călugării...”. 27: „Nu pot să înfrunt Capul Horn, punctul extrem al Americii, cu o barcă atât de avariată. Ar fi inuman. I-am promis Clarei că nu voi merge la sinucidere. Dar pentru nimic în lume nu mă voi umili intrând acum într-un port englez. Voi coborî către sud
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
munca și zelul întregului popor muncitor.“ („Urări“, Contemporanul, 30 decembrie 1958) G. Călinescu trădează pe „Șun“ (nota V. I.) „Cu prilejul împlinirii a zece ani de existență a noii Chine Populare e cazul de a ura marii țări socialiste din Extremul Orient: să trăiască zece mii de ani.“ („Dragonii de scântei“, Contemporanul, octombrie 1959) Delirul istoric al lui George Călinescu (nota V. I.) „Din slovele hotărârii prin care acum 40 de ani a luat ființă Partidul Comunist din România au răsărit și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
trebuit să mă repună în drepturi. Însă o lună tot m-a lăsat fără salariu, bani care cine știe unde vor fi ajuns. Atunci a fost o stratagemă pentru că în realitate niciodată nu m-am gândit să părăsesc țara. Dar în condiții extreme, oricum mergeam până la capăt. După câteva luni a venit ,,Revoluția”, schimbarea regimului și ca toți ceilalți speram și credeam că lucrurile se vor îndrepta într-o direcție normală. Dar după ce am luat la cunoștință de minciunile lui Iliescu, după ce am
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
se încadrează în regimul de depresiune caracterizat de inversiunile de temperatură iarna și primăvara. Temperatura medie anuală înregistrată pe perioade lungi este de + 7 grade, media lunii ianuarie fiind de 6 grade, iar media lunii iulie de + 16 grade. Temperaturile extreme se situează între 33 grade și + 39 grade. Precipitațiile sunt destul de bogate ele însumând 1000 - 1200 mm pe mp pe an. Aici la noi, în zona așezării umane, iarna începe cam pe la mijlocul lui noiembrie, durata ei fiind foarte inegală de la
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
storceau fără milă vlaga țăranilor, cârciumarii și comercianții hulpavi ce veneau la sate ca să se îmbogățească își recapătă încet încet privilegiile pierdute. Populația îmbătrânită și neputincioasă a satelor trăiește la limita subzistenței (așa este exprimată într-o formulare elegantă sărăcia extremă - gândește Dumitru Dascălu), ca și altădată. Drumurile desfundate, impracticabile în anotimpurile ploioase continuă să existe. Iluminatul public nu este folosit din lipsă de fonduri. E de înțeles că nu mai sunt bani și pentru a aprinde becuri pe ulițe dacă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
putea reînvia, cu elanul lui, cu gloria lui, sau că viitorul s-ar putea organiza pe modelul trecutului, e greșită. Cu aceasta nu vreau să spun că misiunea istorică a Iașului e terminată; că existența acestui oraș a atins limita extremă. Ajutate de alte circumstanțe fericite, de alți factori, multe din cauzele care au determinat strălucirea lui trecută ar putea asigura Iașului o ascendență și o glorie nouă. Și, de fapt, asemenea circumstanțe s-au și produs, de curând, după război
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]