9,565 matches
-
că mireasa va plînge cam des. Femeia care se gîdilă la orice atingere e semn că va lua soț tînăr. Cînd cineva mănîncă din oală, îi plouă la nuntă. Cînd rămîne lapte în strachină, plouă la nuntă. Nici o însurătoare cu farmece nu-i trainică. Cînd își face cutare fată de măritat, atunci pe acela după care face fata îl dor toate oasele - și numai îl vezi uscîndu-se pe pi cioare; tot s-ar duce, nu mai are stare și alinare, noaptea
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
face copilul cu părul creț. Să te păzești să nu-ți ieie nimeni din păr fără știre, că ți se paște* vîrful cozilor. Părul capului nu este bine a-l da cuiva, căci el se poate folosi la di ferite farmece cu care se poate face mult rău celuia de la care s-a luat părul; de aceea, pieptănîndu-se cineva sau tunzîndu-și părul, este bine a-și arunca părul în foc. Femeia însărcinată, dacă dă cu piciorul în mîță, cîne sau alt
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Ploaie Dumnezeu, cînd i-i gîndul să ploaie, toacă n cer și cucoșii aud - și de asta vestesc și ei moloșagul de cu sară. De aia nu mai plouă, c-au început popii să se tundă. Ploile sînt legate prin farmecele țiganilor care fac cărămidă, și mij locul de a le dizlega e de a-i alunga. Apoi ovreii, cînd intră la cușcă*, se roagă să nu ploaie, căci cînd plouă, din fiecare sinagogă trebuie să moară un individ. Se crede
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
casă. (Gh.F.C.) în ziua de Ispas să nu dai sare și foc din casă, dacă vrei să nu ai pagubă. (Gh.F.C.) Noaptea e bine să stea sarea pe fereastră. (Gh.F.C.) Pune-ți sare în încălțări și vei fi ferit de farmece. (Gh.F.C.) Dacă ceri sare cu împrumut, trebuie s-o dai degrabă înapoi, altfel îți va fi viața sărată. (Gh.F.C.) Primăvara, dacă pui sare pe limbă, nu te mai spurcă paserile cînd le auzi prima oară cîntînd. (Gh.F.C.) Sfînta sare e
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
face strigoi. Dacă ai găsit pe vreun mort dezgropat, lasă-l așa, că acela-i strigoi și-i păcat de-l îngropi. Se face strigoi mortul căruia i s-a furat piedica*. Piedica aceasta se fură adese, fiind bună de farmece. Dacă un mort este lunatec și înziuat cu un frate al său care trăiește, i se împănează ochii, nasul, gura, urechile cu mei și pietricele, ca să nu se facă strigoi; după ce-l îngroapă, se sloboade o pușcă pe deasupra mormîntului. Aceasta
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
și portițelor, apoi pe la grajduri, brazde cu iarbă verde și crengi de răchită, crezîndu-se că, făcîndu-se astfel, apoi ielele nu pot lua mana vaci lor, iară strigoaicele nu pot strica somnul copiilor, visul fetelor și norocul flăcăilor. Dacă cineva cu farmece îți ia laptele de la vacă, apoi ia un brostac*, pune-l într-o oală cu urina vacii, pripește-l pe lîngă foc, că cel ce ți-a luat laptele vacii vine afară și-ți spune. Cînd fată o vacă, nu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
corp. Copiii care mor nebotezați ajung vîrcolaci; la fel, cei născuți din părinți necununați sau care mestecă mămăliga cu făcălețul sau mătură casa la asfințit, dînd gunoiul spre soare. Vîrcolacii se fac din văzduh, cînd femeile torc noaptea fire pentru farmece. Vîrcolacii își iau puterea de la fire; dacă firele se rup, își pierd puterea. (Gh.F.C.) Vîrcolacii mușcă din lună pînă îi dă sîngele. (Gh.F.C.) Unii oameni au suflet de vîrcolac. Cînd le vine să muște din lună, îi ia cu toropeală
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
a) - a deochea discos - taler în care se depun bani la biserică dohot - păcură dovlete - dovleac drăcoaie - femeie păcătoasă; drăcoaică dubi (a) - a tăbăci, a argăsi dumica (a) - a tăia în bucățele durui (a) - a hurui F falcariță - tetanos fapt - farmec, vrajă fălăi (a) - a fulgera puternic fedeleș - butoiaș de lemn pentru apă feșteli (a) - a murdări, a-și face nevoile filigean - ceșcuță fără toartă foc viu - bubă dureroasă foloștină - fulg mare de zăpadă fonfăi (a) - a se lăuda frîntură - fractură
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
sau de sărăcie nu pot fi tolerate, întrucît ele duc la încălcarea drepturilor și libertăților umane. Opinia publică ar fi trebuit să devină principalul garant al libertăților și drepturilor prin încurajarea principalelor virtuți ale societății: simplitatea, altruismul și fraternitatea. Dincolo de farmecul pe care scrierile sale îl degajă, Rousseau a lăsat o serie de probleme fără răspuns: el a alimentat indirect ideea conform căreia, atunci cînd cauza este dreaptă, binele și libertatea sînt unul și același lucru. Filosoful francez ar fi dorit
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
pe baza unei bibliografii impresionante (patru sute șaptezeci și cinci de poziții), comentate cu dăruirea exhaustivă a exegetului, cu proiectarea personalității eminesciene în lumina neasfințită a creației, dar și cu aplicația unei reci viziuni asupra vieții poetului în istorie. Viziune ce nu exculde farmecul spectacolului de idei, în sintonie cu pasiunea lui Eminescu pentru ideea abstractă a frumuseții perene. Nicolae Georgescu Viața lui Eminescu la "Timpul" La moartea lui Eminescu s-a pronunțat și jurnalistul Grigore Ventura: "Dacă Eminescu n-ar fi fost decât
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
reprezintă pentru Lucian Raicu o experiență fundamentală a lecturii (capitolul Jocul și sfidarea), fapt probat și de revizitarea textelor geniului german cu prilejul unei călătorii în India. Descrierea metropolei Bombay (fără vreo legătură aparentă cu restul eseului) este de tot farmecul și atestă harul de prozator al criticului (pagina 90). Avertizându-și cititorii împotriva receptării unilaterale a operei manniene, Lucian Raicu descifrează voința de oglindire lăuntrică a autorului în personajul său Iosif, cel ales și încununat de glorie, divină și deopotrivă
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și profitor al colaboraționiștilor de profesie, tip Victor Eftimiu sau Demostene Botez. Profesorul încerca de fapt, fără însă să facă parte din aparatul de stat și de partid (ca Mihai Ralea, Mihail Sadoveanu sau Virgil Teodorescu), și fără să trâmbițeze farmecul realismului socialist ca G. Călinescu, să se amăgească, adică "să pună de acord umanismul său structural (și utopic)" cu megafonata, mimetica grijă față de om a ideologiei dominante. Victimă a mistificării politrucilor, dar și a propriei slăbiciuni, Tudor Vianu reprezenta pentru
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
spre zona de originalitate, în cele din urmă dobândită prin volumul "Poeme cu îngeri" (1927), urmat de "Destin", "Urcuș", "Întrezăriri", cărți axate pe tema destinului, al artistului și al omului. Ortodoxist, pastelist, eticist, mitologizant, poetul nu va exclude totuși celebrarea farmecelor anatomice ale femeii iubite într-o sublimată și totuși mistuitoare posesiune: "Te dezgolesc și-n brațe îți strâng rotunda noapte / Lumina cărnii pipăi cu degete de orb / și mâna ospătată cu sâni, culege șoaptă. / Tot trupul cu migală de mângâieri
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
insidioasă și universală, uniforma cărnii", conchide Gabriel Liiceanu, pe urmele unui Boccaccio recuperator al al unui soi de hedonism precreștin, dar nu anticreștin. Boccaccio și-l face aliat și complice pe Dumnezeu în a proslăvi dorința și plăcerea erotică plus farmecul aparte, mai ales atunci când ea este furtivă (a se vedea personajul Filomena). Pictor de geniu al lumii îmbibate de senzualitate, Gabriel Liiceanu sugerează că autorul "Decameronului" are, în cele o sută de povestiri, înțelepciunea poetică a lui Shakespeare și ritmul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
paginile de jurnal început în 1992. Adevărul e că această carte am citit-o cu reală plăcere, ca pe un roman bun. Așadar Oameni și cărți, cam al treisprezecelea volum al criticului, evocă și recuperează cu pioasă afecțiune, cu un farmec "obiectiv" dacă putem să asociem aceste două cuvinte, "prezența vechilor scriitori" tip Tudor Vianu, Gala Galaction, Georgeta Mircea Cancicov, Ury Benador, Vladimir Streinu sau Șerban Cioculescu, Tudor Arghezi, Zaharia Stancu, George Ivașcu, un fel de paradis pierdut, id est normalitatea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
d., Rugăciune, prozodie devoțională prodigios conservată. Practic, acolo unde Sauro Albisani s-a identificat prin succesive variante cu veșmântul conotativ original, cu tensiunile imaginației și transparențele vizionare, cu prozodia imperativă, copleșitoare a poemelor, traducerea "sună" bine, are claritatea, dramatismul și farmecul adevărului poetic. Dar să ne întoarcem la detalii, căci ele sunt sarea si piperul orcărui "detectiv". Iată o seamă de observații prin sondaj (de care s-ar putea ține seama la o viitoare ediție) referitoare la echivalențele în italiană, începând
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de observație Mircea Șeptilici (unul dintre puținii intelectuali autentici ai trupei, care spunea, malițios: Cine a mai pomenit ca actorii să citească cărți de teatru?!"), Dumitru Rucăreanu (care în viață avea un defect de vorbire, bîlbîială ce dispărea ca prin farmec, pe scenă; replicile lui sînt transcrise cu mult haz, în jurnal: "Mmai llămmurit bububu cînd se enervează renunță să mai pronunțe cuvîntul întreg ai cu-cu mva ca-ca-ca-ca a vrut să spună cartea, dar a optat pentru un cuvînt mai
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
dispărutei (n-am știut că unul din ei a fost marele regizor Soare Z. Soare, iar altul bancherul Aristide Blank!) și se-ntreabă ce s-a întîmplat cu Vlad Caragiale fiul moșierului Giblescu ultimul din neamul Caragiale. Chiar?! Ăsta-i farmecul jurnalului: treci de la un subiect grav, la unul derizoriu. După o pagină serioasă, de istorie teatrală, dai peste un secretar de partid care s-a accidentat... citind în pat Magicianul (ediția cu coperți cartonate). Apoi, o însemnare despre o lecție
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
plicticoasă. Eusebiu Ștefănescu, omul fără dușmani Sebi, cum îi ziceau amicii, era cel mai mare recitator român. L-am ascultat de zeci de ori, și tot nu mă săturam: nu recita orice; și cînd îi plăcea textul, o făcea cu farmec, știind să țină auditoriul în priză. Acum cîțiva ani, pe scena teatrului din Brăila, a ținut un one man show de 45 de minute, recitînd în paralel Eminescu și Nichita: sala era în delir! Dar putea recita, fără pauză, trei
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
multe roluri importante (în Discipolul diavolului, Moartea unui comis voiajor, Regele moare, Pîine amară, Take, Ianke și Cadîr, Răzbunarea sufleorului ș.a.); a scris o carte interesantă despre lumea noastră (Deocamdată); avea o tolbă de amintiri delectabilă; era un om cu farmec, inteligent, spiritual, și cumpătat: nu l-am văzut bînd al treilea șpriț, niciodată (calitatea aceasta am mai sesizat-o, în lumea teatrului, la Valentin Silvestru!). Dar era un chinuit: de la naștere, a avut un destin rocambolesc, intersectat cu ulterioare mici
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
găsit o însemnare făcută prin anii '70-'75, prin care îmi întipăream în memorie o noapte frumoasă, minunată, rară, o noapte pe atunci inedită: eu, în sală, la Sibiu; nu țin minte din distribuție decît pe o actriță plină de farmec (Siegrid Zacharias), de la secția germană, și pe regizorul Iulian Vișa aici pe post de actor. O repetiție cu Ifigenia în Taulis a lui Goethe. Era ceva neobișnuit pentru mine, care devorasem teatru, de mic, dar la spectacole, cu sala plină
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de teatru universitar, într-una din zile, Mihai Mălaimare ține un master despre mască. Asist și eu, o oră, interesat la culme de subiect. Admir faptul că a venit cu măști diferite și cu o instalație de sunet ultraperformantă. Are farmec, cunoaște pe dinafară subiectul și mă bucur c-am asistat: mi-am clarificat unele aspecte legate de ceea ce poartă actorii, uneori, pe față. Evident, profesorul nu uită să-și pigmenteze lecția cu detalii... paranormale: masca se răzbună, zice Mihai, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
cartea de față a fost delegată să ducă în eternitate gîndurile sale despre viață, artă, dragoste și moarte... E, cinic vorbind, o inspirație providențială a Floricăi Ichim; un act de-o oportună și... nerepetabilă consemnare. Ca intervievat, Mugur avea același farmec dovedit ca practician. Volumul se citește pe nerăsuflate, deoarece teatrologul știe să întrebe și regizorul să răspundă. Tinerii habar n-au ce greu era să intri și să ieși, în deceniul șase, din singurul institut de teatru al țării! Studenții
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
mintea lui Apostol. Personajul se lasă purtat de o confuzie delirantă a țintei luminoase cu o înfruntare personală: "Pe urmă, ca și cum l-ar fi descoperit cum stătea zgulit în observatorul umed, [razele] se opriră chiar asupra lui, învăluindu-l cu farmecul lor rece, străbătîndu-i, prin ochii bolnavi, în toate ascunzătorile inimii, răscolindu-i și tulburîndu-i gîndurile ca un neașteptat răsărit de soare... Apostol simți numai o ură năprasnică împotriva luminii care îl îmbrățișa fără voia lui." Aceeași fascinație dublată de teroare
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
romancierilor care au căutat ficțiunea acolo, în illo tempore, în matricea omului în-ființat într-un loc anume și în timpul amintirii acelui loc (cel mai adesea, casa de demult, a părinților și bunicilor, cu jocurile și jucăriile pline de hazul și farmecul copilăresc, cum le spune Ion Creangă în "Amintirile" sale), un topos sau, altfel, axis mundi, se năruie, fiind înlocuită cu vîrsta de fier a unei copilării fără copilărie; copilul lui Creangă din universul mirific al Humuleștilor, cel al lui Marin
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]