7,253 matches
-
să se ascundă la ferme izolate. Împărăteasa Ecaterina a emis, după înăbușirea revoltei, un ukaz prin care a interzis reorganizarea cazacilor din regiune în conformitate cu obiceiurile strămoșești. De asemenea, pentru prevenirea unor revolte viitoare, în capitala ținutului a fost încartiruită o garnizoană permanentă, condusă de locotenent-colonelul Simonov și de căpitanul Andrei Prohorovici Krîlov, tatăl viitorului fabulist Ivan Andreevici Krîlov. Răscoala din 1773 a fost practic continuarea celei din 1772. Represiunile nu au reușit decât să adâncească nemulțumirile cazacilor, care au reizbucnit, ceea ce
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
au fost luați prizonieri și executați, (prntre aceștia aflându-se și prințul Becovici-Cerkassi). Doar patruzeci de cazaci s-au mai reîntors la casele lor. După eșecul acestei expediții, guvernatorul general al Astrahanului, Vasili Nikitici Tatișcev, a luat inițiativa plasării unor garnizoane de-a lungul frontierei cu Hanatul Hiva. Cazacii au reușit să convingă guvernul țarist să le permită să păstreze regiunea Iaik sub controlul lor, angajându-se în schimb să construiască din fonduri proprii fortificații de-a lungul frontierei, pe care
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
cazahe, ceea ce a făcut ca forțele Moscovei să ajungă pe malurile râului Sîrdaria. Sub pretextul protejării noilor supuși cazahi și pentru a preveni luarea lor în sclavie în timpul raidurilor militare inamice, rușii au început să construiască fortificații și să plaseze garnizoane de la vărsarea râului Sîrdaria spre est și de-a lungul râului Ili spre sud-vest. Cazacii au atacat sub comanda guvernatorului general din Orenburg, Vladimir Obrucev, fortărețele Hanatului Kokand: Kumîș-Kuran, Cim-Kuran, Ak-Meceti și Ina-Kuran. După cucerirea întregii regiuni a Turkmenistanului, cazacii
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
într-acolo. În vatra veche a satului s-au descoperit două monede romane, ceea ce atestă faptul că zona era locuită în primele secole ale mileniului I și că localnicii făceau schimburi comerciale probabil cu daco-romanii din provincia Dacia sau cu garnizoanele romane din sud. Astfel, se poate afirma că localitatea este mai veche decât prima sa atestare documentară. Inițial, localitatea se numea Vama Moldoviței și apare într-un privilegiu comercial din 6 octombrie 1408 în care se stabilește ca toți negustorii
Biserica de lemn Înălțarea Domnului din Vama () [Corola-website/Science/317172_a_318501]
-
de sub autoritatea lui efemeră și începuseră să pună stăpânire pe pământurile Bizanțului. Încă în anul 1352, ei au cucerit cetatea Tzympe, pe țărmul european al Dardanelelor. Doi ani mai târziu, un cutremur de pământ a distrus orașul Gallipoli. Locuitorii și garnizoana au fugit, iar casele lor, rămase pustii, au fost ocupate de turci, pe care i-a trecut în grabă peste strâmtoare fiul lui Orkhan, emirul Suleyman. Îngrozit de modul în care protectorii lui de mai ieri se stabilesc, ca niște
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
opoziție în Varșovia în august 1655. Regele Ioan Cazimir a fost obligat să se refugieze în Silezia. În ciuda capitulării fără luptă a majorității voievodatelor, au rămas câteva puncte de rezistență, printre care cea mai semnificativă a fost mănăstirea Jasna Góra. Garnizoana fortăreței-sanctuar al Poloniei, condusă de Marele Prior Augustyn Kordecki, a rezistat cu succes atacurilor suedezilor care asediaseră mănăstirea (noiembrie 1655 - ianuarie 1656). Succesul apărătorilor de la Jasna Góra a însuflețit rezistența poloneză împotriva suedezilor. În decembrie 1655 s-a format Confederația
Potopul (istorie) () [Corola-website/Science/317601_a_318930]
-
Rusia. Timpurile tulburi au cuprins un război civil, în care luptele pentru tron au fost complicate de mașinațiunile complicate ale facțiunilor boierești rivale, intervenția puterilor vecine, Polonia și Suedia și numeroase răscoale populare. Falsul Dimitrie I a fost detronat și garnizoana poloneză care îl apăra a fost alungată, iar boierul Vasili Șuișki s-a proclamat țar în 1606. Vasili a încercat să-și asigure tronul aliindu-se cu suedezii, ceea ce a dus în cele din urmă la izbucnirea Războiului ingrian. În
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
ori doar ca Army) este o instituție de educație militară de patru ani servind ca , ce se găsește în localitatea West Point, statul american . Fondată în 1802, "USMA" este cea mai veche instituție militară dintre cele cinci academii militare ale . Garnizoana militară de la West Point a fost ocupată în 1778 jucând un rol cheie în . Academia este localizată pe zona colinară din apropierea , la circa 80 de km ( sau 50 mi) nord de New York City. Întreg campusul universitar este înregistrat la , fiind
Academia Militară West Point () [Corola-website/Science/317737_a_319066]
-
unul din liderii mișcării armate anti-comuniste din Munții Banatului. Născut lângă Tecuci, a absolvit Facultatea de Drept din Iași și s-a stabilit în Banat după terminarea studiilor, în comuna Domașnea. Aici se apropie de familia lui Nicolae Horăscu, șeful garnizoanei Mișcării Legionare din zonă. Ulterior, Spiru Blănaru se va căsători cu fata acestuia, Maria Horăscu. La facultate, Blănaru fusese șef de cuib, iar în 1938 devine șeful Frățiilor de Cruce din Oradea. Datorită profesiei de avocat și afilierii politice legionare
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
Ofițeri de Cavalerie din Târgoviște, pentru a-și “realiza un vis mai vechi”, fiindcă, din copilărie, fusese, cum notează el în amintirile sale, “fascinat de nărăvașii cai și uniformele “de papagal” ale husarilor din Regimentul 10 Roșiori, care își avea garnizoana la Bacău, unde, anual, putea să admire frumoasele defilări din ziua de 10 Mai. Luptă eroic pe frontul de est și de vest, participând la bătălii grele cu Regimentul 12 Călărași din Roman, conducând, în Ucraina și Basarabia, escadronul său
Constantin I. Bucur () [Corola-website/Science/317751_a_319080]
-
ASEDIU AL CETĂȚI CHILIA 22 iunie 1462. Primul asediu al cetății Chilia. În 1447-1448, domnul Moldovei, Petru al II-lea, a cedat cetatea Chilia lui Iancu de Hunedoara, guvernatorul Ungariei. De atunci până în 1465, cetatea a fost apărată de o garnizoana maghiară. Stăpânirea maghiară asupra Chiliei a fost confirmată de Bogdan al II-lea, tatăl viitorului domn Ștefan cel Mare, precum și de Alexandru și Petru Aron. Cetatea Chilia a fost mărul discordiei între Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș, vasal al
Asediile cetății Chilia () [Corola-website/Science/317839_a_319168]
-
pentru eliberarea Moscovei de pe 22 octombrie (stil vechi / 4 noiembrie (stil nou) 1612 , invadatorii polonezi s-au retras din Kremlin, iar în perioada 24 - 27 octombrie și restul armatei poloneze din regiunea capitalei rusești a fost nevoită să se retragă. Garnizoana Kremlinului a capitulat în fața lui Pojarski. Rusia sărbătorește începând din 2005 eliberarea Moscovei de pe 4 noiembrie 1612, în cadrul „Zilei Unității Naționale”. Pe 21 februarie 1613, Zemski Sobor l-a ales în unanimitate pe Mihail Romanov, (fiul mai mic al mitropolitului
Timpurile tulburi () [Corola-website/Science/317809_a_319138]
-
mamertini lângă Mylae pe râul Longanus. După înfrângerea de la râul Longanus, mamertinii au apelat la Roma și Cartagina pentru sprijin. Cartaginezii l-au convins pe Hieron să nu ia nicio măsură și i-a convins pe mamertini să accepte o garnizoană cartagineză în Messana. Dar ulterior, aceștia au devenit nemulțumiți de staționarea garnizoanei cartagineze, au cerut sprijin Romei în speranța că vor obține o protecție mai sigură. Rivalitatea dintre Roma și Cartagina crescuse după invazia lui Pyrrhus, prin urmare, alianța mamertinilor
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
au apelat la Roma și Cartagina pentru sprijin. Cartaginezii l-au convins pe Hieron să nu ia nicio măsură și i-a convins pe mamertini să accepte o garnizoană cartagineză în Messana. Dar ulterior, aceștia au devenit nemulțumiți de staționarea garnizoanei cartagineze, au cerut sprijin Romei în speranța că vor obține o protecție mai sigură. Rivalitatea dintre Roma și Cartagina crescuse după invazia lui Pyrrhus, prin urmare, alianța mamertinilor cu ambele puteri nu mai era posibilă. Potrivit istoricului Polybius, romanii au
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
Potrivit istoricului Polybius, romanii au dezbătut subiectul sprijinului mametinilor pentru că astfel, ar putea intră într-un război cu Cartagina. Deși nu doreau să vină în ajutorul unor soldați ce au jefuit pe nedrept un oraș, însă se gândeau că staționarea garnizoanei cartagineze în Messana i-ar putea ambiționa pe cartaginezi să ia întreagă Sicilie sub stăpânirea acestora. Astfel, s-a decis oferirea sprijinului mamertinilor, iar Appius Claudius Caudex a fost investit drept comandant al expediției militare spre Messana. Sicilia este o
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
romană în Messana în 264 i.en. În conformitate cu Polybius, cursul evenimentelor a fost următorul: în ciuda avantajului naval cartaginezi, debarcarea romană s-a desfășurat fără opoziție. Două legiuni comandate de Appius Claudius Caudex au debarcat la Messana, unde mamertinii au expulzat garnizoană cartagineză comandată de Hanno. După înfrângerea siracuzienilor și forțelor cartagineze ce asediau Messana, romanii au mărșăluit spre sud și au asediat Siracuza. După un scurt asediu, neprimind sprijin cartaginez, Siracuza a încheiat pace cu romanii. Siracuza a devenit aliat roman
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
cu Siracuza a fost un lucru benefic pentru romani care se puteau menține pe poziție în confruntarea cu un inamic cu forțe navale superioare. O serie de așezări dependențe de Cartagina din Sicilia au trecut de partea Romei. Hanno, comandantul garnizoanei cartagineze, când s-a întors în Cartagina, a fost crucificat pentru lașitatea de care a dat dovadă pentru că a lăsat Messana pe mâna romanilor. Cartagina se baza pe trupe de mercenari și trupe auxiliere: infanteriști libieni, iberici, gâli, hopliți greci
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
forțe combinate ce numărau 40 000 de soldați. Hannibal Gisco, comandantul Agrigentum și fiul sau, Gisco, și-au adunat armata în zona din jurul orașului și au staționat-o în spatele zidurilor orașului, umflând numărul trupelor la 50 000 de soldați, alături de garnizoană. Hannibal a refuzat să lupte în afară zidurilor orașului, iar romanii au văzut asta că un semn de slăbiciune. Romanii și-au înființat tabăra la o milă de oraș și în apropierea recoltelor din zona. Hannibal i-a atacat pe
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
a Hannibal comunicând cu forțele cartagineze exterioare prin emiterea unor semnale de fum. Hannibal a fost nevoit să accepte bătălia. Zonaras susține că armata lui Hanno a fost atacată din ambele părți, din față și din spate. Apoi, au atacat garnizoană cartagineză. După o lupta lungă, romanii au ucis foarte mulți cartaginezi. Romanii au pierdut 3000 de infanteriști, 200 de călăreți, iar cartaginezii au pierdut 30 000 de infanteriști și 540 de călăreți. 4000 de alți cartaginezi au fost luați prizonieri
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
l-au forțat pe Hanno să se retragă. În noaptea de după lupta, Hannibal a reușit să scape din Agrigentu, cu mercenarii săi, umplând tranșeele romane cu paie din jurul orașului. În dimineață următoare, românii l-au urmărit pe Hannibal și pe garnizoană lui, și l-au atacat din spate. Dar s-au întors să preia controlul asupra orașului. Orașul a fost jefuit și 25 000 de locuitori au fost vânduți în sclavie. Victoria a fost a romanilor, fiind însă obținută cu costuri
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
și trireme în numai două luni. Patricianul Gnaeus Cornelius Scipio a primit comanda primelor 17 corăbii produse și a plecat la Messana să se pregătească pentru sosirea flotei și trecerea în Sicilia. În timp ce era la strambtoare, a primit informații că garnizoană cartagineză din Insula Lipara era dispusă să dezerteze și să treacă de partea romană. Consulul nu a rezistat tentației de a cuceri un oraș important fără a lupta și a plecat spre Lipara Romanii au intrat în port cu corabile
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
luptei, echipajele romane au debarcat în Sicilia pentru reparații și odihnă. Provele navelor cartagineze capturate au fost trimise la Roma pentru a decora rostra forumului. Consulul Pulcher a decis să lanseze un atac surpriză la portul Drepana, unde se află garnizoană năvală cartagineză. Flota a plecat la nord de Lilybaeum într-o noapte fără luna. Când au ajuns la est de Drepana, flota romană a fost împrăștiată într-o linie lungă, dezorganizată, cu corabia lui Pulcher în spate. Între timp, pe
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
ale Voievodatului Cracovia, Rawa și Masovia. Comunitatea a pierdut aproximativ 5 milioane de oameni. Doar 4 milioane de oameni au rămas în ținuturile polono-lituaniene. Ceea ce mai rămăsese din Comunitate era doar un stat tampon, cu un rege marionetă și cu garnizoanele din Rusia care stăteau cu ochii pe armata poloneză redusă. Complicii Targowica, care nu se așteptau la o altă partiție, cât și regele Stanisław August Poniatowski, care s-a alăturat aproape de final, au pierdut mult prestigiu și suport. Reformatorii, pe
A doua împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/318193_a_319522]
-
de căsătorie. În ciuda interdicției oficiale, există multe dovezi care arată că soldații formau familii, ambii membri considerând aceasta o adevărată uniune. Această practică probabil că exista dintotdeauna, dar a devenit și mai răspândită pe măsură ce unitățile armatei s-au stabilit în garnizoane și mai durabile la sfârșitul secolului I d.H. și începutul secolului II d.H. O piatră de mormânt descoperită la Caerleon, aparținând Legio II Augusta, comemorează o femeie- Tadia Vallaunius, și pe fiul acesteia, Tadius Exuperatus care a murit într-o
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
Siria. Aici erau mulți adepți ai cultului lui Jupiter Dolichenus. Alți zei foarte răspândiți printre soldații romani erau Hercule, Mithra, Isis și Serapis. Cultul lui Hercule a fost foarte popular în secolul III d.H. Zeița Covventina era venerată în unele garnizoane din nordul Britanniei. Uneori, membrii unui grupe etnic dintr-o unitate alegeau să se roage împreună. Cohorta II Tungrorum a ridicat altare lui Marte și zeităților germanice Ricagambeda și Viradechtis. Dintre multele zeități pe care le venerau soldații romani, se
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]