KorAP: Find »[drukola/base=groapă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...269 270 271 ...383 >

9,562 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666

se scotocească după o batistă, apoi folosi fața de masă. După o clipă, adăugă: — Trebuia să rămân la Queens College și să mă fac doctor. Așa cum sunt acum nu fac decât să mă târăsc în fiecare zi tot mai aproape de groapă. Când mă trezesc dimineața, primul lucru la care mă gândesc e moartea. Tu nu? — Nu. — Nu. Tu ai încă la joie de vivre a unui tânăr. În cazul tău, nu are nimic de-a face cu bunătatea. Tu nu ești

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
de se zăreau, eclipsate de lumina zimțuită a felinarului-luceafăr. M-am întors spre uscat. Acum devenisem conștient de aerul cald, de stâncile calde, după strania răcoare a casei mele. Stâncile continuau să se împrăștie, ca niște mormane incolore deasupra unor gropi de întuneric. Dedesubt, se întindea drumul, iar câteva lumini răzlețe clipeau în sat și la ferma Amorne. Am început să strig cu mai multă forță: „Hartley! Hartley!. Cheamă-mă și vin la tine!“ Cheamă-mă și am să vin: asta

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
boltită, dedesubtul căruia apa năprasnică se năpustea și se retrăgea din Cazanul lui Minn; îmi bălăbăneam picioarele pe marginea podului, lăsându-le să se scalde în zburătorul curcubeu de spumă. Încercam o sumbră plăcere fatalistă să urmăresc valurile, năvălind în groapa rotundă, adâncă și misterioasă, autonimicindu-se în furia clocotitoare a apelor potrivnice de care se izbeau, și pulverizându-se în spumă lăptoasă. Pe urmă, când fluxul se sugea, se pornea în cazan un vârtej mânios care smântânea apa într-o volbură

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
rosteam toate acestea mă gândeam că, firește, nu poți cunoaște nimic despre iubirile altor oameni, iar despre iubirile lui James nu voi afla niciodată. Am continuat, ca să atenuez cruzimea remarcei mele: Se pare că tu consideri trecutul ca ireal, o groapă plină de fantome. Dar pentru mine, trecutul este, într-un fel, lucrul cel mai real dintre toate, iar loialitatea față de acest trecut mi se pare lucrul cel mai important dintre toate. Nu e pur și simplu un caz de sentimentalism

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
vârsta. Ea nu împărtășeam iritarea contingentului masculin cu privire la isprava mea. Dimpotrivă, era gata să guste retroactiv drama, din moment ce se terminase cu un happy-end, iar supraviețuirea mea îi sporise, într-un fel, simțul de posesiune. — Nu-i posibil, am răspuns eu, groapa e prea adâncă. Cine m-a tras afară? — Toată lumea. Când te-am auzit strigând, am alergat cu toții din toate părțile, numai eu am ajuns ultima. Când am sosit, Titus și cu James te trăgeau peste pod, pe stânca aceea plată

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
rău, dar în realitate este. E un ticălos violent. A încercat să mă ucidă. Voiam să-l impresionez pe Titus, să-l zgudui din teribila lui detașare. — Să te ucidă? Cum? — El m-a îmbrâncit în apă. Căderea mea în groapa din mare n-a fost un accident. El mi-a dat brânci. Titus nu părea prea emoționat. S-a aplecat în față și și-a scărpinat glezna, în locul în care-l înțepase o gâză. — L-ai văzut? — Nu, dar l-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
James rămase tăcut, privindu-mă lung cu ochii lui întunecați, din fața întunecată, nerasă. I-am aruncat și eu o căutătură rapidă, apoi mi-am ferit ochii. Și am hotărât să-i povestesc despre Ben. — Știi, James... în legătură cu căderea mea în groapa aceea... — Cazanul lui Minn. Da. — Nu a fost un simplu accident, am fost îmbrâncit. James chibzui o clipă. — Cine te-a îmbrâncit? — Ben. — L-ai văzut? — Nu, dar cineva m-a îmbrâncit, și acel cineva nu poate fi decât Ben

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
poate spune în asemenea împrejurări? Dar, spune-mi, Charles, vreau să te întreb ceva. — Ce? — E adevărat că Peregrine a încercat să te omoare? — M-a îmbrâncit în mare. Nu voia să mă ucidă. — Dar ți-a dar brânci în groapa aia groaznică unde e un vârtej cumplit. — Da. — Dumnezeule mare! — Unde te găsești? — La hotelul Raven. Am câteva noutăți pentru tine. — Ce? — Știi de monstruosul film-epopee, pe care are de gând să-l facă Fritzie Eitel, Odiseea? — Da. — Ei bine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
vorbim despre asta, am spus. — O, nu te speria, n-avem de gând să-]i inventariem păcatele, ne simțim mult prea veseli pentru așa ceva. Dar a fost un gest elegant și splendid din partea lui Peregrine să-ți dea brânci în groapa aceea. Întotdeauna îmi făcea scârbă gândul că te iertase. Îmi pare rău numai că nu te-ai înecat, ar fi fost mai estetic. — Nu înțeleg de ce nu te-ai înecat, comentă Perry. — A fost un act de violență pitorească și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
al căror țâșnet alb era înghițit de marea mai calmă de dedesubt. Am privit în jos. Cât era de adânc, cât de abrupți și netezi erau pereții! De bună seamă, nici o forță pământeană nu m-ar fi putut smulge din groapa asta! {i totuși am fost smuls, eram viu, în timp ce sărmanul înotător de vacanță, Titus, era mort. M-am cățărat peste stânci până la turn, și am coborât treptele. Marea lunecoasă se umfla și se dezumfla, dar nu cu violență; valurile erau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297

departe. La diguri trebuia să sapi trei metri cubi de pământ, să-l încarci în roabă, să urci cu el pe dig, și să-l duci la vreo 200 de metri... și-așa mai departe. Venea milițianul și-ți măsura groapa unde-ai lucrat, și dacă n-ai făcut treaba asta seara te oprea la poartă și te bătea... Până aproape dimineața îi băteau câteodată pe cei care nu-și făcuse’ norma. Și ce mai făceau? Te lăsau până venea stingerea

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
vrut să candidez, i-am lăsat pe alții mai tineri. Candidați voi, că eu suficient am fost 3 ani de zile, și nu mai vreau. Da’ vin la partid și v-ajut, pentru că de-aicea nu plec niciodată, numa’ la groapă... Cum simțiți că sunt priviți foștii deținuți politici? Nu suntem băgați în seamă. Nici nu se mai vorbește despre noi, decât foarte rar. Dacă n-ar fi Ticu Dumitrescu, cu personalitatea lui, și n-ar mai ieși din când în

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Ca de februarie... Venea ploaie-stropi și cu nisip, intra în obraz ca acele... Noi aveam încălțămintea luată de la armată: bocanci, cizme, dar intra apa pe-o parte, ieșea pe altă parte, mai cădeau tălpile... Mergeai cu picioru’ gol pe pământ. Gropile care le făcusem de luasem pământ pentru dig erau acum pline cu apă și nu mai știai... Cădeai în câte-o groapă de-aia îi trăgeai și pe-ăilanți după tine că eram trei la fiecare fascină din asta, doi la

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
intra apa pe-o parte, ieșea pe altă parte, mai cădeau tălpile... Mergeai cu picioru’ gol pe pământ. Gropile care le făcusem de luasem pământ pentru dig erau acum pline cu apă și nu mai știai... Cădeai în câte-o groapă de-aia îi trăgeai și pe-ăilanți după tine că eram trei la fiecare fascină din asta, doi la capete și unu’ la mijloc... Eram exact ca porcii când se-nămolesc... Și până dimineața ne-au ținut acolo... Gardienii s-au

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
contră, noi căram pământ și pentru cei mai bolnavi, mai bătrâni, să-i mai ajutăm... Cel puțin o roabă duceam pentru ei... Și aicea mai depindea și de cum se descurcau brigadierii. Aveam câteodată brigadieri mai deștepți, mai șmecheri, care măsurau gropile, și-i inducea în eroare pe majori să măsoare de aici de acolo, și ne scoteau pe nas câțiva metrii cubi, și atuncea ieșea brigada mai bine. Că îi mai scăpai pe ăștia bătrâni de bătaie, că dacă făceai norma

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
un sistem, care a vorbit în numele omenirii, s-a transformat în niște canalii, în niște călăi ai propriei națiuni. Ce se întâmpla cu cei care mureau când erați pe bac? Simplu! Îi lua, și ca pe un câine... acolo era groapa... și numa’ să o acopere și gata... Cum era mâncarea acolo? Aia nu era mâncare... era un pic de apă caldă, pur și simplu. Era o bătaie de joc. Când am lucrat la dig ne-a’ dat voie la pachete

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
au dat niște lopeți și am fost duși la vreo trei-patru kilometri distanță, într-un loc părăsit... Acolo mai erau niște mormane de pământ, unde se vedea că mai fuseseră îngropați niște oameni... Și ne-au pus să facem o groapă, în care am pus coșciugul acela... Nu știu până azi cine era acel deținut mort... M-a impresionat așa... Cine-o fi fost? Cine s-o fi gândit la el? Pe cine o fi lăsat în urma lui? În timpul acestei detenții

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
mai tineri ne băteau ăia de ne înnebuneau că nu facem norma... Da’ ce să facă bătrânii, domne’? Mai ales când am mers la soia la săpat... Era nasol de tot, a fost îngrozitor pentru mine... Când trebuia să săpăm gropi, ca să se vadă adâncimea gropii, lăsam un martor de margine acolo... Cu cât era acel martor mai înalt, cu atât era groapa mai adâncă, și deci volumul dizlocat era mai mare. Și noi spuneam așa: Dacă am ajuns aici datorită

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
de ne înnebuneau că nu facem norma... Da’ ce să facă bătrânii, domne’? Mai ales când am mers la soia la săpat... Era nasol de tot, a fost îngrozitor pentru mine... Când trebuia să săpăm gropi, ca să se vadă adâncimea gropii, lăsam un martor de margine acolo... Cu cât era acel martor mai înalt, cu atât era groapa mai adâncă, și deci volumul dizlocat era mai mare. Și noi spuneam așa: Dacă am ajuns aici datorită unor martori mincinoși, tot cu

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
mers la soia la săpat... Era nasol de tot, a fost îngrozitor pentru mine... Când trebuia să săpăm gropi, ca să se vadă adâncimea gropii, lăsam un martor de margine acolo... Cu cât era acel martor mai înalt, cu atât era groapa mai adâncă, și deci volumul dizlocat era mai mare. Și noi spuneam așa: Dacă am ajuns aici datorită unor martori mincinoși, tot cu martori mincinoși trebuie să și ieșim de aici. Și măsurătoarea o făcea brigadierul sau caraliu’. Brigadierul nu

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
spuneam așa: Dacă am ajuns aici datorită unor martori mincinoși, tot cu martori mincinoși trebuie să și ieșim de aici. Și măsurătoarea o făcea brigadierul sau caraliu’. Brigadierul nu muncea, dar era mai liber, era omul lor, și umbla de la groapă la groapă, de la deținut la deținut, și se ducea la raport cu caralii. Și după aia te pomeneai că ședeai la coadă să-ți aștepți porția de bătaie până la 12 noaptea... și la 5 dimineața se dădea deșteptarea. Erai și

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Dacă am ajuns aici datorită unor martori mincinoși, tot cu martori mincinoși trebuie să și ieșim de aici. Și măsurătoarea o făcea brigadierul sau caraliu’. Brigadierul nu muncea, dar era mai liber, era omul lor, și umbla de la groapă la groapă, de la deținut la deținut, și se ducea la raport cu caralii. Și după aia te pomeneai că ședeai la coadă să-ți aștepți porția de bătaie până la 12 noaptea... și la 5 dimineața se dădea deșteptarea. Erai și bătut și

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
coada sapii dădea în mine... Și în cap îți dădea dacă nu te fereai... Și când mă îmbrăcam, mă-nbrăcam tot primu’, și iar mă lovea... Și seara și dimineața mă bătea, că el ședea toată ziua pe acolo... Era o groapă de siloz, și a văzut el că eu excavez 16 metri cubi, că depășesc orice normă și că fac mai mult decât un excavator... Și vine la comandantu’, Antoniu parcă-l chema, și zice: Tovarășu’ comandant, îmi permiteți să raportez

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
ducând afară viața ternă / Îți vine să-i plângi de milă, de aici din fundul de cavernă / Și văd îndrăgostiți la ceasuri, sau cârciumile ce-s ticsite / și escapade și popasuri, iubirile mereu trăznite. / Când orice osândit își duce la groapă câte un amic / fără de preot, fără de cruce și neavând pe el nimic. / Dau caralii de-nțeles, că vom urma și noi curând / că-altceva n-avem de ales. Dar Doamne cine-o fi la rând? / Și-afară nici o închisoare nu și-

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
care erau oameni dintre noi. Ei nu făceau nimic la locul de muncă dăcât măsurau, vedeau cât munceai și cât nu munceai, iar seara îți făcea calculul... De exemplu, am lucrat o perioadă la diguri și trebuia să faci o groapă... încărcai pământul în roabă, te duceai cu roaba pă niște dulapi și o răsturnai pă digurile ălea care există și acuma... E... seara ei veneau la fiecare echipă din aceasta și făcea calculul cât ai muncit. Și dacă nu făceai

VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă (2007) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]