8,741 matches
-
vreme este una, iar a-i vedea cum s-au transformat în simpli meseriași este cu totul altceva. Parcă am povestit că Horea nu mă dorea la Teatrul Național, nu că ar fi avut el ceva cu mine, dar voia inși frumoși, înalți, iar Moni îl bătea la cap cu Mureșan, coleg de clasă cu mine, care luase repartiție la Târgu Mureș. Am stat acasă vreo șase luni, îmi luam doar leafa, nici nu mai treceam pe la teatru, cu excepția serilor când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
care se vroiau neutri și neangajați. Pavăza minimă, dar deloc neglijabilă, o folosea curajos contra rutinei și birocrațiilor care o slujeau. Am coborât Într-un subsol, unde se aflau factorii poștali Întorși din cursă. Persoanele particulare nu erau Îngăduite... un ins Îl și apucase de guler, gata să măture sala cu micuțul și firavul nepoftit. Poetul nu părea afectat de incident, deși Încercasem să intervin, să calmez situația. Apăruse, Între timp, mult așteptatul poștaș. Poetul l-a admonestat pentru lipsa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
26.09.’89) Dragii mei, ne vom revedea oare, fie și pentru câteva zile? Ar fi prea frumos. Vă mulțumesc din tot sufletul pentru invitație, o primesc și, mai departe, cum o da Dumnezeu (care nu prea dă; e un ins rezervat). Am tot timpul senzația că, În urmă cu câțiva ani, eram un om complet; aveam 5-6 inimi, tot atâtea perechi de mâini și de picioare, de nasuri, de guri - cum are fiece om normal, nu? Și acum inimile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
nepedepsită la adresa naturii (a animalelor, a plantelor) poate degenera, luându-și ca țintă omul. N-am scris, temându-ne să nu părem exagerați, că uneori, violența În cauză nu este, practic, decât un atac deghizat Împotriva omului, asumat de niște inși cu vocații certe de criminali. Din nefericire, faptele ne confirmă În ambele ipoteze. Faptele, așa cum le vom relata pe scurt În aceste rânduri, par desprinse dintr-un film despre Ku Klux Klan sau despre vânătoarea de vrăjitoare. Vânătoarea de vrăjitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
căruia, poate, vom reveni cu un alt prilej.) Și acum, faptele propriu-zise. Duminică 8 martie, de Ziua femeii, la orele 9,30 dimineața, locatara apartamentului nr. 3 (Teea Iancu), femeie singură, se trezește ținta unei furibunde agresiuni. Instigatorii, Împreună cu alți inși, recrutați de ei sau contaminați de eroicul lor exemplu, escaladează balconul apartamentului (după ce În prealabil Îi spărseseră toate geamurile) și năvălesc În casă. Câțiva dintre huligani o imobilizează pe Teea Iancu, o lovesc cu picioarele, cu pumnii, cu obiecte dure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
nule sau chiar negative asupra situației generale. Îi scrisesem totuși autorului despre contrarierea cu care citisem descrierea serii În care fusese oaspetele meu. Luni, 22decembrie 1980, aflam din Jurnal, „societate foarte numeroasă, din care rămân până la urmă vreo douăzeci de inși (lumea se foiește, vine, pleacă, un soi de party ca În filmele lui Woody Allen)”. Musafirul clujean părea copleșit sau neatent, de vreme ce exagera numărul celor prezenți și al celor rămași „până la urmă”! Nu intrau, din păcate, prea multe persoane În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Într-o astfel de mărturisire, și ceva din eclectismul și „colajul” mental al dadaiștilor. Nu mai este vorba, neapărat, de o insurecție care să scandalizeze, ci de solitudinea care Își caută expresia În farsele cotidianului modern, În alienarea burlescă a insului oarecare, un Bérenger „chaplinizat”... Este autobiografia codificată a străinului și Înstrăinatului. Un copil, de data asta „cosmopolit” și „cosmic”, al lumii Întregi, ascuns În anonimitate la fel ca și În celebritate, Își joacă identitățile succesive și Înlocuitoare, combinație parodică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
singur? Am crezut în nemți, iar ei? Vor să le închin țara așa, fără nici o condiție. Să cred în sârbii răsculați ai doamnei Maria care, de nu le ajunge ce au, trec Dunărea și jefuie satele noastre? Sau poate în inși care, în loc să-și curețe țara de tătari, își dau foc legați de stâlpi, zic ei că pentru dreapta credință... Știu, a venit vremea împărăției sultanului să cadă, ienicerii s-au răsculat, l-au tăiat pe marele vizir, au schimbat chiar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
luptele din Rusia în al doilea război mondial, un omagiu adus ostașilor români, care dovedesc însușiri ale românilor pe care le credeam pierdute în negura istoriei: curaj, dăruire, patriotism, spirit de sacrificiu și nu în ultimul rând, credință. „2000 de inși am păzit 20 de kilometri de țărm, cu o pușcă la doi oameni... pe frigul ăla. Cum rezistau săracii?... Le scoteam cizmele cu carne cu tot! Dar au stat în tranșee de piatră, au săpat tranșee de-alea de piatră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ba chiar și despre autorul acestor rînduri, cronicara crede că ar fi „un ludic serios”... Sigur că sunt În carte și cîteva afirmații care mă contrariază : descrierea idealizată a lui Dinu Săraru, ori trecerea În rîndul regizorilor inovatori a unor inși dubioși, ridicați de conjunctura anilor 55-60, În care talentul era Înlocuit de dosar. Cel mai frumos citat din aceast miscelaneu afectiv Însă, mi se pare cel dedicat ...parfumului (adevăratul amant infatigabil al eseistei): ” parfumul este drogul permis al doamnei și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ex-coleg de redacție de la Oradea (St.V.), pe care am avut ocazia să-l cunosc, În tinerețe. Respectivul, secretar de redacție, pe vremea aceea, al Familiei, este acuzat de toate relele posibile, plus cîteva pe deasupra (cum ar spune Pico). Ciudat ! Insul părea blajin și afectuos! Dar probabil că Gri gurcu are dreptate. Trăim o vreme a dezvălu irilor : m-a șocat să aflu, spre exemplu, despre vechiul & mai vîrstnicul meu prieten, Lazăr Vrabie, că fusese, cum zice Smaragda Olteanu Într o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Asta e bine. Înseamnă că pelicula a cutremurat măcar firile mai sensibile, ori a răscolit, empatic, publicul . Intereseant e că și eu am lăcrimat la filme, nu o dată ; dar la spectacolele de teatru nu mi s-a Întîmplat să văd inși plîngînd sau leșinînd. Fiindcă În sala de spectacol convenția e accentuată : În sala de cinema (ori În fața televizorului), ea dispare, treptat. Și-apoi, dacă un film te Îngrozește, schimbi programul imediat. La teatru parcă ți-e jenă să ieși din
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
răsturnată!”... Frumoasă descriere a stării de război ; nostime puseuri „autocritice” ; și o detașare rară, la un individ pe ca re, atavic, termenul război nu prea-i dădea voie să glu mească... Într-o publicație studențească, citesc un interviu cu un ins care , se pare, e jurnalist la Academia Cațavencu. Zic „se pare” fiindcă n-am auzit de el. Dar nu asta-i important : tînărul gazetar dă cu verdicte-n populație ceva de speriat. Unul din ele chiar mă enervează :” Viața nu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
compătimești, ori să-i ... bagi undeva, mito cănește. Nu mă deranjează o bătrînă singură, dintr-un sat uitat de lume, care sub pretextul că are nevoie de o cană de ulei, nu-ți mai pleacă din casă ziua toată; Însă inșii care mă sună lunar, să mă ntrebe , rece, dacă am scris - În fine! despre ei (deși nu-s critic literar!)....neputincioșii care mă asigură, de 16 ani Încoace, că voi scoate cu ei o revistă din care ne vom trage
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și stabiliți în București încă de pe vremea șantierului Metroului, iar peste ăștia cei trimiși acolo de Oficiul Forțelor de Muncă și detașați pe termen nelimitat din întreprinderi. Una peste alta, o pâine de mâncat pentru vreo jumătate de milion de inși - o pâine bună, rea, cum dracu’ o fi fost, uite că se găsise și pentru tine, Mirelo, păi, traiul ala pe vătrai care a fost, s-a dus, și parcă-ți pare rău și te ia cu friguri când vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
amândoi și-ar fi ținut curajul treaz cu vorba asta, Mirelo, care să nu mai ostenești s-o spui până ai da în chelălăială, încă-i bine, încă-i bine, încă-i bine... Se strângeau uneori și câte treizeci de inși la vila lui Cremenaru, în salonul ăla cât o sală de spectacole, cu canapele de piele și fotolii și mese cu platouri încărcate cu tot felul de bunătăți, cu neamuri de-ale colonelului amestecate cu fotbaliști și maneliști, prieteni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
poate operație fără anestezie; ți se lasă durerea la inimă când tai în carne vie... Îți explic când mă-ntorc. Îi spuse să-l aștepte puțin. Fusese chemat la o masă de la celălalt capăt al parcelei terasei, ocupată de trei inși. Vorbea acum cu ei stând în picioare și sprijinindu-se cu pumnii în marginea mesei. După un minut, se îndreptă tresărind, ferindu-se, parcă, de o lovitură, și începu să-și frământe pumnii în buzunarele adânci ale șortului din material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
erori ale evidenței contabile și scăpase doar cu o mutare disciplinară la regimentul XXI. Câteva zile după detașare, la poarta unității își făcuse apariția un uriaș Daimler, lucios precum cizmele șoferului care deschisese grăbit ușa pasagerului din spate. Coborâse un ins purtând ochelari cu rame negre, late și trabuc în colțul buzelor groase, răsfrânte. Jigodeanu senior. Ceruse o întrevedere personală colonelului Pietrosu, sperând să-și scape progenitura de zăpezile rusești și "cruciada împotriva bolșevismului" având pregătit pentru susținerea rugăminții sale un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lor experiențe amoroase cu bani din portofelul părinților. Un grup de soldați germani beți își fac apariția din interior urlând un cântec cu versuri porcoase, din care se aude Gröfaz107 și Arschloch 108. Așezat pe bordură, cu mâna întinsă, un ins ce poartă un veston militar jerpelit îngână cu voce căzută într-un falset slugarnic, de cerșetor profesionist: "Aveți milă ... Domnul să vă dea sănătate ... Cât vă lasă inima ... Pentru o bucată de pâine". Poartă ochelari rotunzi cu lentila neagră, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
greutate în spate. Se plasează în spatele mașinii, sprijinindu-l pe rănit de cauciucul strâmbat sub forța impactului. Tocmai la timp. În scrâșnet ascuțit de frână automobilul urmăritorilor oprește lângă ei. Precedați de zgomotul sec al închizătoarelor, își fac apariția doi inși înarmați cu arme automate. Se opresc la câțiva metri și calmi, ca la un stand de tir, încep să tragă. Sub efectul impactului puternic al proiectilelor, bucăți metalice mari sar din caroseria avariată. În genunchi, Marius verifică încărcătorul automatului. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de aproape pe cel căruia îi curmase viața. Adevărat, îndreptase automatul către inamic și asta nu o dată, dar erau departe. Nu știa dacă gloanțele lui nimeriseră într-adevăr pe cineva. Acum, are în față omul ucis de el. Dacă acestui ins undeva i-ar fi fost scris să trăiască 90 sau 100 de ani, să aibă copii, nepoți, iată că acum toate acestea sfârșesc într-un mod brutal pe podeaua mizeră a unei case anonime, cu nimeni altcineva lângă el decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
invitația, ca să mai scrie un capitol la cartea lui demascatoare dedicată marelui mogul de presă Sorin Lumânărescu și „băieților isteți” cu care lucra frățește cot la cot, în spiritul iubirii de adevăr și de arginți, însă risca să pară un ins înfumurat sau lipsit de gentilețe față de o doamnă atât de inimoasă și nu se cădea. Așa că, deși ideea de a se expune în fața camerelor de luat vederi într-o emisiune care i se păruse destul de cenușie nu-i surâdea în
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ajuns devreme, soarele arunca o lumină portocalie. În Lăptărie încă nu dăduseră drumul. Era opt fără zece, și vara deschideau la opt seara. La fără cinci m-au lăsat să intru și m-am așezat lângă scena pe care niște inși montau o baterie uriașă, având în spate diverse instrumente de percuție, balafoane și fel de fel de tuburi. Unul cu barbă crescută fistichiu, având un tricou cu Pantera (cred că la mișto, pentru că avea față de om care ascultă jazz), se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
deschiseră. În fața noastră aștepta un grup mare de bărbați îmbrăcați în sacouri cafenii. Ea s-a strecurat printre ei de parcă ar fi fost un abur, vorbind tare și aproape plângând. Am încercat s-o ajung. M-am ciocnit de câțiva inși, mi-am cerut scuze și, până să ies pe poartă, ea era deja departe, urcându-se într-un taxi. - Ce s-a întâmplat? am urlat. Unde te duci? Prin portiera deschisă, ea mi-a răspuns ceva, dar taxiul care demara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
lovi cu precizie două taste galbene. Din difuzoarele răspândite prin toată nava ieșiră vorbele plictisite ale operatorului de serviciu. Nu l-am mai auzit, e mai mult ca sigur un începător, unul care face ore suplimentare. Înainte erau cincizeci de inși, lingviști, antropologi, tehnicieni, o armată întreagă de minți strălucite, sorbindu-mi vorbele și calculând cele mai bune alternative pentru fiecare problemă, oricât de mică ar fi fost. Acum trebuie să comunic cu studenți care au chiulit de la seminarii. Dacă baza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]