6,848 matches
-
timp a trăit. A dispus să se scrie acest evangheliar pentru că atunci când nu putea să asculte liturghia, din cauza bolii sau a altui impediment apărut, cerea să-i fie citit fragmentul evanghelic care se citea în ziua respectivă în biserică la liturghie. Și a continuat așa până la moartea sa. De fapt, spunea: Când nu ascult liturghia, ador trupul lui Cristos cu ochii minții în rugăciune, așa cum îl ador atunci când îl văd la liturghie». După ce asculta sau citea fragmentul evanghelic, Fericitul Francisc, din
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
să asculte liturghia, din cauza bolii sau a altui impediment apărut, cerea să-i fie citit fragmentul evanghelic care se citea în ziua respectivă în biserică la liturghie. Și a continuat așa până la moartea sa. De fapt, spunea: Când nu ascult liturghia, ador trupul lui Cristos cu ochii minții în rugăciune, așa cum îl ador atunci când îl văd la liturghie». După ce asculta sau citea fragmentul evanghelic, Fericitul Francisc, din reverență profundă față de Domnul, săruta mereu Evanghelia. Din aceste motive, fratele Angelo și fratele
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
care se citea în ziua respectivă în biserică la liturghie. Și a continuat așa până la moartea sa. De fapt, spunea: Când nu ascult liturghia, ador trupul lui Cristos cu ochii minții în rugăciune, așa cum îl ador atunci când îl văd la liturghie». După ce asculta sau citea fragmentul evanghelic, Fericitul Francisc, din reverență profundă față de Domnul, săruta mereu Evanghelia. Din aceste motive, fratele Angelo și fratele Leon, au implorat-o atât cât au putut pe doamna Benedetta, abatesa doamnelor sărace de la Mănăstirea Sfânta
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
instituțională bine definită și tindea tot mai mult să-și consolideze propria autonomie. La 3 decembrie 1224, Honoriu al III-lea a promulgat Quia populares tumultus, prin care li se acorda Fraților Minori permisiunea de a celebra în propriile oratorii liturghia și oficiile divine, răspunzând astfel unei cereri precise a fraților (BF I, p. 20: FF 2717). Această decizie, care va trezi nu puține contestații din partea clerului diecezan, va fi ulterior ratificată de Grigore al IX-lea, la 4 mai 1227
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fiindcă nu cereți o comoditate temporară, ci una spirituală pentru devoțiunea voastră, din moment ce ați profesat și ați îmbrățișat sărăcia, noi, favorabili rugăciunilor voastre, prin autoritatea prezentei scrieri, vă acordăm privilegiul ca în locuințele și oratoriile voastre să puteți celebra jertfa liturghiei și celelalte oficii divine cu altare mobile, cu excepția mereu a oricărui drept parohial rezervat bisericilor parohiale. Nimănui așadar nu-i este permis să încalce această pagină a concesiunii și indultului nostru sau să îndrăznească să se opună cu îndrăzneală la
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
necesare îngrijirii, cu avansarea bolii, rana se acutizează, iar preoții, ca ultimă considerație, nu pot da cont de sufletele ce astfel se pierd. 3. Unii dintre voi, în timp ce în zilele de duminică și de sărbătoare se celebrează în bisericile parohiale liturghia solemnă, predică în mod solemn poporului, convocat pentru aceasta și îl sustrag de la acelea (liturghiile parohiale) sub pretextul unei acțiuni mai sfinte, pe când el (poporul), așa cum are obligația, obișnuia să se adune în zilele respective în acele biserici pentru a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
da cont de sufletele ce astfel se pierd. 3. Unii dintre voi, în timp ce în zilele de duminică și de sărbătoare se celebrează în bisericile parohiale liturghia solemnă, predică în mod solemn poporului, convocat pentru aceasta și îl sustrag de la acelea (liturghiile parohiale) sub pretextul unei acțiuni mai sfinte, pe când el (poporul), așa cum are obligația, obișnuia să se adune în zilele respective în acele biserici pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu; și astfel, acei enoriași neglijează celebrările divine iar preotul, ce rămâne
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
legătură, adică aceea a autorității și a cunoașterii, iar referitor la acestea două se știe că cel puțin una dintre ele lipsește când e vorba de un alt preot. 9. Pentru ca să nu dispară în bisericile parohiale evlavia cuvenită, înainte de celebrarea liturghiilor solemne, la care pentru a participa enoriașii, în prima parte a zilei, obișnuiesc și sunt obligați să se adune în propriile biserici, nu trebuie să predicați niciodată în bisericile voastre enoriașilor altora, nici să țineți omilii solemne la aceeași oră
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
misterelor divine în bisericile și oratoriile lor, pe enoriașii altora în zilele de duminică și de sărbătoare; - să nu-i admită sub nicio formă la sacramentul pocăinței, fără permisiunea preoților lor; - să nu țină predici în bisericile lor înainte de celebrarea liturghiilor [parohiale], la care enoriașii obișnuiesc și trebuie să participe în bisericile lor în prima parte a zilei; - ca la aceeași oră să nu țină predici, fie ele chiar și solemne; - să nu meargă în alte parohii pentru a ține predici
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
au ținut cutremurul 25 de minute. Și până în ziua s-au cutremurat de 2 ori, dar n-au știut oamenii, fiind trudiți”. * în 1798, “s-au cutremurat pământul în luna martie, în ziua 14, pe la 3 ceasuri din zi, fiind liturghie în biserică” (După o însemnare a lui Radu Zugravu, făcută pe o cărticică bisericească). * La 28 octombrie 1802, a avut loc Cutremurul cel mare, cum este cunoscut în statistica seismelor din țara noastră. La București, cutremurul a ținut 2 minute
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
Horia Bernea, Irina Neculau și Anca Manolescu la Muzeul Țăranului Român. A treia secțiune a cărții lui Mirel Bănică - Secularizare versus fundamentalism. Studii și eseuri - grupează texte variate pe teme de incontestabilă actualitate: tradiție și memorie în ortodoxia românească, monahismul, liturghia, muzica bizantină și icoana ca vectori purtători ai tradiției ortodoxe, cadrele memoriei pentru ortodoxie, răspunsul BOR la provocările secularizării, (auto)victimizarea la români, fundamentalismul religios, BOR și angajamentul politic din anii 1930, creștinismul - suflet al Europei. Rețin în mod special
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
indirect peste Alemania și Bavaria, care își păstrează duci naționali. În sfîrșit, inspirați de marele misionar anglo-saxon care a evanghelizat Germania, Sfîntul Bonifaciu, Pépin și fratele său Carloman au procedat la o reformă importantă a moravurilor, a ierarhiei și a liturghiei bisericilor din Galia și din Germania, ce le uniformizează sub control roman. Carolingienii apar atunci ca primă putere în Europa creștină și se leagă o alianță între suveranul franc și papă. Charles Martel nu răspunsese la un prim apel al
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
respectă o regulă impunînd tuturor mănăstirilor din Imperiu regula Sfîntului Benedict, adaptată nevoilor epocii de un alt Benedict, originar din Languedoc și cu mare influență pe lîngă Ludovic cel Pios, Benedit d'Aniane. Ei au sprijinit constant definirea dogmei, adoptarea liturghiei romane, răspîndirea practicilor religioase și a moralei creștine. Ei au asigurat Bisericii venituri regulate, generalizînd instituția *dijmei și independența domeniilor sale prin privilegiul *imunității. În schimb, suveranul carolingian așteaptă mult de la această Biserică pe care o consideră a fi Biserica
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
la Cluny, în Burgundia, reformă care se caracterizează prin două trăsături principale: o independență totală față de puterile locale, laice sau ecleziastice, întrucît Cluny nu depinde decît de Roma; punerea din nou la loc de cinste a rugăciunii și a celebrării liturghiei, care sînt funcțiile esențiale ale călugărilor. Această reformă de la Cluny a avut un succes extraordinar, ducînd la constituirea primului ordin monastic din istoria ccidentului, care, la începutul secolului al XII-lea, regrupa sub conducerea abatelui de Cluny 1100 de așezăminte
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
își guvernă regatul bine și cu dreptate și întru Dumnezeu, așa cum veți auzi în continuare. El își făcu treaba în așa fel încît Monseniorul de Nesles și bunul conte de Soissons și noi ceilalți care eram în jurul lui, care ascultaserăm liturghiile, aveam să auzim plîngerile celor de afară care acum se numesc jalbe. Și, cînd se întorcea de la biserică, el trimitea pe cineva să ne cheme și se așeza la picioarele patului său și ne punea pe toți să ne așezăm
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
să vă oferim". Și omul cel sfînt se străduia astfel, din toate puterile, să-i pună pe calea cea dreaptă și rezonabilă. De multe ori se întîmpla ca vara el să meargă să se așeze în pădurea de la Vincennes, după liturghie, se rezema de un stejar și ne punea să ne așezăm în jurul lui. Și toți cei care aveau probleme veneau să-i vorbească fără să fie împiedicați nici de vreun aprod, nici de alți oameni. Și atunci el îi întreba
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
dar autoritatea pontificală iese foarte slăbită din această situație. Biserica din Franța, copleșită de rele, gata să accepte tutela regelui, nu este în măsură să răspundă neliniștilor populației greu încercate. Aceasta este bîntuită de moarte și se observă dezvoltîndu-se o liturghie a morții și o artă funebră, înmulțindu-se capelele și monumentele funerare. Pietatea oscilează între două tendințe: o formă individuală, care duce la misticism, și mari ceremonii comunitare predici, procesiuni, patimi interpretate în piața din fața bisericilor (parvis) care exprimă aspirația
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
fie ușor de deosebit ortodocșii de eretici. Francisc I însuși, încurajat de sora sa Marguerite d'Angoulême, regina Navarrei, susține ideile reformatoare. Dar întărirea progresivă a pozițiilor duce la ruptura provocată de afacerea placardelor în octombrie 1534: inscripții injurioase împotriva liturghiei sînt afișate la castelul d'Amboise pînă și pe ușa camerei regelui. Doi ani mai tîrziu, Jean Calvin publică în latină Institutio religionis christianae, lucrare pe care o traduce el însuși în limba franceză în 1541 și în care reia
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Dumnezeu. Cheia înțelegerii insistenței lui Cassian asupra acestei formule e conștientizarea faptului că, deși rugăciunea e ancorată în acest mic verset, psalmii sunt recitați în continuare în rugăciunea canonică”a ceasurilor; lecturile biblice sunt citite și ele mai departe la liturghie, iar meditația celorlalte texte biblice continuă.... Pe baza familiarizării totale cu unicul verset, monahul poate naviga pe restul oceanului scripturistic cu desfătare și ușurință tot mai mare. Metoda lui Cassian nu a devenit niciodată în Occident atât de importantă pe cât
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
detaliul topografic și întregul decor al pitorescului oriental nu se află în cealaltă lucrare a copiștilor greci. Dincolo de acestea, naivitatea celor simpli, moralizarea populară și reprezentarea artistică s-au îmbogățit. Poate sub imboldul pătimirilor martirilor, care se citeau în cadrul Sfintei Liturghii din Galia și din Africa, s-a născut elementul aghiografic al „cefaloforiei” (al purtării capului), Sfântul Dionisie al Parisului fiind reprezentat în icoane purtându-și în mână capul împodobit cu mitra arhierească. Într-o creație folclorică românească din Bucovina, „Sfântul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Mare. �ncep�nd cu domnia ei, ru? îi au traversat �n măr? principatele rom�ne �n drum spre Constantinopol de mai mult de zece ori, spre intangibilul ? el al ? arigradului, primul dasc? l al slavilor de r? s?riț, spre visul de a sluji liturghia �n Catedrală HagiaSofia, cur?? at? �ntre timp de necredincio? i. Ori de c�te ori au trecut, au l? sat �n urma lor o d�r? de jaf, moarte, boli ? i ruine. Un stat rus centralizat �ncepuse s? se extind? �nc? de pe vremea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
să de a respecta Constitu? ia, de a se �mp? că cu prin? esa Elenă ? i de a nu permite revenirea �n ? ar? a Magdei Lupescu. Poate c? g�ndea (că ? i Henric IV al Fran? ei) c? , dac? Bucure? țiul �nu merită o liturghie�, merita m? car o promisiune sau dou?. C�nd a v? zut, dup? sosirea lui, c? �ntoarcerea să era binevenit? , a �nceput destul de cur�nd s??? i renege promisiunile 15. La 12 august 1930 s? a �ntors ? i madam Lupescu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
cu trăirile puternice, nu rămâne pretext ca-n majoritatea spectacolelor contemporane, ci se integrează, având o funcție aproape magică de incantație, de determinare a realității, de completare a spațiului. Alexa Visarion vorbește, la repetiții, despre cuvinte asemenea celor rostite la Liturghie, cuvinte care zboară dincolo de materia pe care o determină,ca-ntr-o rugăciune și care deschid înțelesuri mai profunde, cuvinte care răscolesc, cuvinte fără de care liniștea n-ar fi posibilă și n-ar avea mângâiere. 1 octombrie, 2015, la cinci
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cronotopoi, respectând diferitele funcții sociale, așa cum sunt ele ierarhizate în lumea reală. Imaginarul oglindește din narațiune nu doar firul epic, simbolismul, tipologiile, relațiile, ci și diversitatea sub-categorială a unităților de timp (timpul mesei, al muncii, al odihnei, al luptei; timpul liturghiei și timpul morții, "timpul" lumii de dincolo, în așteptarea Judecății de Apoi; timpul lucrărilor câmpului sau timpul călătoriei etc.); de asemenea, a spațiilor, precum și sensul (morala) acțiunii și legile care o guvernează. Narațiunile exemplare se ajustează după regulile mnemotehnicii și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
munca și relațiile profesionale; educația; târgul; momentul aparițiilor în public ale domnitorului; botezul, căsătoria, înmormântarea) și timp privat (postul și masa, odihna, lectura). Corespunzător acestor "specializări", în spațiul religios (biserica, dar și în lumea celestă sau în subteluric), temporalitatea diferențiază liturghia (ca ritual) de Evanghelie (în principal, viața și faptele lui Iisus) și de Apocalipsă (timpul negat). Ea nu anulează însă prin această delimitare opoziția închis-deschis (dintre chilie, catedrală sau grotă/mormânt și deșert); dimpotrivă, amplifică semnificațiile topografice ale spațiilor religiosului
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]