10,460 matches
-
cărți e un trup fără suflet.” Cicero 131. „Se cuvine să orânduim și să facem un întreg din ceea ce am cules prin citire. Să facem ca albinele care zboară încoace și încolo, căutându-și hrana în florile ce pot da miere și care în urmă așază și orânduiesc în fagure tot ce au cules.” Seneca 132. „A citi scrieri înțelepte (frumoase) numai pentru a le admira stilul înseamnă ca și cum te-ai opri doar la culoarea și la mirosul plantelor folositoare și
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
foame, țipă ea. De ce nu mi se dă să mănânc?" Cléa nu catadicsește să-i răspundă. Heideggeriana nu aude, îți vine să crezi că Dasein-ul îi astupă urechile. Fetele își taie felii groase de pâine pe care întind unt și miere. Îi lasă gura apă. Enervată, o asistentă adjunctă o repede: Termină cu țipetele, nu ești trecută în porție!" "Cum nu sunt? N-am murit încă!" Îngrijitoarea ridică din umeri, ea nu știe nimic. Dacă nu sunt trecută, dați-mi caviarul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să obțină o medie de 8,50 din 10 puncte ca să fie admisă. N-a avut decât 8,33. Sofia, admisă cu 9,50, îi servi, la fel de bleagă și acum, compătimirea ei preparată după o rețetă proprie: o picătură de miere, un firicel de fiere, bătute împreună cu suc de lămâie. A doua zi, când Nel și Caterina s-au dus la gară ca să se întoarcă acasă, au văzut drapelul național înălțat pe clădirile publice. Entuziasmul era gata să cucerească strada, iar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
știut în întregime. Umanismul filozofic modern (ce presimțiri de oracol încă din epoca lui!) ar consta în descătușarea gândirii creatoare și a spiritului critic. Independența de gândire, metaforic, ar trebui să fie asemeni albinei care culege din floare în floare mierea oferind-o altora. Omul mereu să se întrebe cum să procedeze ca bucuria să-i coboare în adâncul inimii lui pentru a genera sentimente plăcute și spiritul tolerant, neexclusivist, atunci poate exprima evoluția lină, echilibrată. În gândirea lui Montaigne, natura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
zărești cel puțin o biserică. Se văd dinspre Piața Unirii, Piața Eminescu, Piața Națiunilor Unite, dinspre Sărărie și Tătărași, dinspre Podu Roș și Bucium, de pe Ștefan cel Mare și Lascăr Catargiu, de pe Lăpușneanu... În după-amiezi de toamnă, cu lumină de "miere blândă" cum se întâlnește numai în Moldova, ieșeau la promenadă savanți la braț cu oameni de litere, actori, pictori, muzicieni, aprinși în discuții înțelepte asupra esenței lucrurilor și spiritului. Au fost... Acum cețurile se îngroașă și orașul de pe coline nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cu ardoarea hârtia așternută cu slove vechi. Fascinantă este țesătura cuvintelor dintr-o carte înnegrită de vreme. Răsfoiesc cu emoție "Psaltirea pre versuri tocmită" de mitropolitul luminat al Moldovei Dosoftei și parcă la zicerea poeziei lui aerul devine gros ca mierea, unduirile vocale premerg valurile ce tresaltă spre muzica ritmului perfect: "Cântați Domnului în strune,/ În cobuz de viersuri bune,/ Și din ferecate surle/ Viersurile de psalmi să urle./ Cu bucium de corn de bour, / Să răsune până-n nour". Cine spunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de vampă și de jucărie pentru bărbați în favoarea unei înfățișări mai feminine. Așa cum arăta Forbes: "A început să cînte cu o voce mai profundă, mai serioasă, iar într-un videoclip din cel de-al doilea album avea părul de culoarea mierii, auriu, și purta o modestă rochie înflorată. În iulie 1987, ea a apărut pe coperta revistei Cosmopolitan sub chipul de blondă vaporoasă, iar în mai 1988, pe coperta revistei Harper's Bazaar, sub cel de brunetă năzuroasă. Albumul True Blue
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Carol și Elena (Sitta) să se revadă pentru a discuta detaliile viitoarei căsătorii. Luna următoare, la 10 martie 1921, în Palatul Regal din Atena, s-a oficiat căsătoria dintre Carol și principesa Elena. Tinerii căsătoriți și-au petrecut luna de miere la Tatoi (lângă Atena), după care au revenit în România, locuind la Castelul Foișor din Sinaia. Nu a fost o căsătorie din dragoste, ci din rațiuni politice, așa cum se obișnuia dintotdeauna în familiile regale. Acestea au fost împrejurările căsătoriei părinților
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
sosit clipa reîntoarcerii acasă. Cu mare regrete am părăsit pădurea cu tot farmecul ei de nedescris și casa pădurarului care ne-a fost mai mult decât o minunată gazdă. Ne-a umplut căruța cu bunătăți: fructe de pădure, borcane cu miere de albine, sticle cu sirop de brad și ne-am luat rămas bun cu ochii umeziți de lacrimile recunoștinței de la acel om care s-a ridicat cu mult peste barierele omeniei. Bucuria mamei nu se poate exprima în cuvinte când
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
lor, de curățatul fagurilor, de ocrotirea albinelor pe vreme răcoroasă. Nu o dată le-a pregătit sirop de zahăr ca să poată sta liniștite în stup, având mâncare, fără să alerge afară, fiind zăpadă. Mie, cel mai mult îmi plăcea la scoaterea mierii din faguri. Tata avea pregătit o apărătoare pentru cap (dintr-o sită veche înconjurată de pânză albă) ca să nu-l înțepe albinele. De asemenea, folosea o torță din care iese fum și albinele se îndepărtau de stup. Eu, care-l
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pânză albă) ca să nu-l înțepe albinele. De asemenea, folosea o torță din care iese fum și albinele se îndepărtau de stup. Eu, care-l asistam de fiecare dată și l ajutam, primeam ca recompensă o bucată de fagure cu miere. Nu mă lăsam până o sorbeam toată fugind în gang. Uneori, albinele se țineau după mine și mă înțepau unde nimereau. Când mi s-au băgat prin păr, în cozi, am început să plâng, că nu mai puteam de durere
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a îngroșat gluma, a venit mama, mi-a despletit cozile și a început să-mi scoată albinele, una câte una. Biata mama a încasat și ea câteva ace din cauza mea. Îl însoțeam apoi pe tata la centrifugă, ajutam la turnarea mierii în borcane și apoi începea servitul vecinilor care simțeau că e rost de ceva gustare dulce... Pentru ca albinele să se simtă bine la noi, aveam grijă împreună cu Oltea, sora mea, de grădină. Îngrijeam florile mereu, le udam, le pliveam, plantam
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
lor era ca o binefacere. Când mugurii se desfăceau în floare, prin cireși și vișini, mai târziu prin corcoduși, meri și peri, se auzea numai zumzet de albine. În luna mai eram vizitați mereu de săteni pentru a le oferi mierea ca medicament pentru bolile de plămâni, astm, bronșită, tuse. Tata, nu refuza niciodată pe nimeni. Câinele-lup Toader pădurarul, prietenul familiei noastre ne-a adus întrun an un cățeluș dolofan, spunând că e pui de lup. Fiind tare drăgălaș, a fost
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ei stupii de albine. Aveau dublu ca număr față de noi și niște stupi grozavi aduși de departe, de unchiul Vasile. Albinele erau mândria și ocupația lui zilnică. Era foarte meticulos și ordonat. La ei găseai rafturile pline cu borcane cu miere, în orice timp din an. Mătușa avea în casă război de țesut și pregătea zestre pentru Aurelia, verișoara mea. Țesea cuverturi în patru ițe, țoluri de lână, ițari, marame înflorate și valuri de pânză. Când mă vedea intrând la ei
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
intrând la ei, ieșea din război și se pregătea de treabă. Făcea niște clătite așa de gustoase, că te lingeai pe degete, după ce le mâncai. Le făcea mai groase, le așeza câte 5-6 pe un platou, între ele punea niște miere, turna peste ele smântână din abundență și le dădea la dobă, la copt. Clătitele mătușii Saveta erau cunoscute în sat, deveniseră deja o adevărată reclamă. Când a ieșit la cămară după smântână, nu știu ce gând năstrușnic mi-a venit, să mă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cireș și vișin, cu credința de-a se păstra tânăr și frumos, precum el. La 40 de Sfinți. Fiind la începutul primăverii, sătenii (gospodinele) obișnuiau să facă sfințișori sau mucenici, niște colăcei împletiți în formă de opt. Îi ungeau cu miere și deasupra presărau nucă măcinată. Mi-amintesc că o dată am însoțit niște gospodine care au dus mucenici copiilor de la Orfelinatul din Rădăuți (printre ele era și mama mea, Maria Lavric). Alexiile. Era credința care mai dăinuie și-acum că, la
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
numai două fete, eu și sora mea, Oltea părinții n-au catadicsit să ne facă și scrânciob. De aceea, toată dupăamiaza fugeam la gârlă, căci în luncă era un scrânciob din nuiele, tare fain. Copiii erau atrași, ca muștele la miere. Mari și mici, chiote și veselie. Toată lunca răsuna de strigătele noastre. Pierdeam noțiunea timpului și rămâneam într-o atmosferă de entuziasm până se însera. Uitam că acasă mai erau treburi de făcut și mama nu reușea să le facă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
am practicat cu multă eficiență. Deoarece în livadă aveam mulți pruni, strângeam prune multe pentru a le mura. Alegeam pe cele coapte și tari și le spălam bine. Apoi le așezam în borcane (nu prea mari). Din oțet, apă zahăr (miere), scoțișoară, cuișoare și sare, făceam o soluție pe care o fierbeam doar puțin și o turnam fierbinte peste prune. Mama cu Oltea lega borcanele cu celofan, le înveleau în niște țoale de lână și după ce se răceau bine le duceau
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cu tot ce puteam și renuțam la "uliță" și la prieteni (pentru vreo două zile). Invitații nu veneau cu mâna goală. Fiecare ne aducea câte ceva, la amândouă la fel, să nu fie supărare. Mătușa Saveta venea cu 2-3 borcane de miere căci avea foarte mulți stupi de albine: mătușa Ileana ne oferea două tablouri pictate de Eufrosina, fata ei, unchii Buzilă veneau cu câte un coș cu păsări (găini, rațe și gâște). Nănașa Măriuța ne-a bucurat cel mai mult. Ce
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
The teaching of Buddha”). Limbajul este metaforic și nu reușesc să-i pătrund înțelesui profund. Trebuie meditat mult asupra acestor „ziceri” pentru a înțelege adevăratul mesaj. Mă simt ca o albină care culege nectarul pe care îl va transforma în miere. Învățătura e „produsul” finit... Noapte bună! Hakone Marți, 02. 09. 2008 Am avut un vis ciudat. Criss mi-a spus că strigam ceva, într-o limbă necunoscută, cu voce bărbătească. Era un fel de îndemn la luptă, fiind foarte agitată
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
celor pe care Îi are sub oblăduire. Pus astfel la punct, Hildebrand nu mai avu ce să zică. Duhovnicul zâmbi cu blândețe și-l pofti la un pahar de vin din viile domnului său, pe care-l Însoți cu nuci, miere și pâine proaspătă. Între timp, Adelheid fu condusă la chilia ei, sub oblă duirea bătrânei doice a ducesei, o cumătră rotofeie cu limbă ascuțită și cu o uriașă scufie albă, cum tânăra nu mai văzuse În viața ei. Într-o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
laseră și pansaseră rănile, Simeon se simți În dimineața următoare mult mai bine. Mai avea dureri, dar se putu ridica din pat și făcu câțiva pași prin Încăpere. Bău o ceașcă de lapte, mâncă o bucată de pâine proaspătă cu miere și se simți Întărit. Astfel că, atunci când tânărul lui doctor veni și-l Întrebă dacă ar fi În stare să vină cu el, Simeon se arătă gata să-l urmeze. Sprijinit de acesta, trecu printr-un coridor lung și Întunecat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe care o scăpaseră din ghearele dijmuitorilor. Sihastrul le ceru să nu-și mai prăpădească avutul. Singurele lucruri pe care le lua și pentru care le era recunoscător erau boabele de grâu, oleacă de sare și câte un fagure de miere. Uneori primea și câteva nuci. În scurtă vreme, faima lui de ascet făcu ocolul Pădurii Negre. Sătenii veneau de la mari depărtări, aducându-și bolnavii sau, când aceștia nu mai puteau fi urniți, măcar câte-o haină de-a lor, cerându
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a arăta Însă vreo urmă de respect pentru rangul Înalt al tânărului. Nu o dată, cei din suita lui și-au văzut uimiți stăpâ nul aducând apă proaspătă de la fântâna din apropiere și Împărțind cu gazda o bucățică de fagure de miere Într-un blid de lemn necioplit, În timp ce cavalerii așteptau la distanță respectuoasă semnalul de plecare. Prin unchiul ei și prin părintele Bernhard, pe care o pasiune comună pentru plantele de leac Îl Împrietenise cu monahul cel straniu, ajunsese și Adelheid
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
părintelui Constantius. Părintele mi-a spus apăsat să nu uit. E vorba de foi de pătlagină, pe care le pune pe rană. și de rugi uscați de zmeură pe care acest preot, mare meșter, Îi fierbe și Îi amestecă cu miere, numai el știe cum, ca să Întărească pieptul bolnavului, să nu tușească și să i se deschidă rana din nou. Cotiră spre dreapta. Foarte curând, În fața lor se Înălță o movilă uriașă, pietroasă, un stouff cum spu neau localnicii, de pe care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]