6,928 matches
-
apariția unei "noi cetățenii". Cu sobrietate, sociologia și științele politice evidențiază ponderea politică, aflată în creștere, a orașelor la ora actuală, se întreabă asupra condițiilor în care orașul, nou "actor colectiv", ar putea constitui o adevărată "cetate". De ce problema urbanității mobilizează atât de mult visul nostru de instituire a democrației? Să se datoreze aceasta faptului că cetatea antică sau mișcarea comunală din Evul Mediu i-au fost leagăn 1? Ce argumente fac astăzi din această problemă una esențială? Contrar imaginii în
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
menținerea ordinii. Pentru guvern, comuna trebuia să ofere opiniei publice un cadru de exprimare, fiind lipsită, fără îndoială, de puteri reale, dar susceptibilă să dezamorseze nemulțumirile populare. În fapt, începuturile industrializării, oportunitățile, dar și amenințările care au însoțit-o au mobilizat interesul populației pentru gestionarea treburilor comunei. Odată cu instituirea alegerilor, și primarii au descoperit gustul acțiunii. "Atacurile a căror țintă erau, pe drept sau pe nedrept, au început să-i intereseze mai puțin decât bucuria de a face, de a întreprinde
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și cinci ani de dispute, dinamica proiectului social a câștigat în jocul de apărare a privilegiilor financiare deja dobândite 2. Orașul Paris a impus construirea metroului pentru a face dovada unei voințe politice suficiente, pentru a arăta că știe să mobilizeze expertiza tehnică și capacitatea de împrumut financiar necesare proiectului său. Dezbaterea asupra construirii metroului care avusese loc în ultimii douăzeci de ani ai secolului al XIX-lea semnala prima tentativă de a controla pozitiv urbanizarea. Această atitudine se regăsește și
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în care trăiau muncitorii. Igieniștii se plângeau că le lipsesc cererile din partea muncitorilor pentru a legitima doleanțele astfel încât statul sau municipalitatea să dezvolte servicii publice în acest sens. Or, exemplul care urmează arată că pentru muncitori era irațional să se mobilizeze în vederea satisfacerii unor astfel de revendicări. Muncitorii municipali ai serviciilor publice pariziene, odată ce erau diagnosticați cu tuberculoză, dispuneau, înainte de 1914, de o indemnizație de șomaj pe caz de boală pentru o perioadă între 6 și 12 luni, după care, imediat ce
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
același timp, s-a văzut că este o utopie ca statul să poată finanța accesul la proprietate al tuturor muncitorilor și angajaților din marile aglomerații urbane, exact acolo unde terenul era foarte scump. Mai mult, nici împrumuturile de la Creditul Funciar, mobilizate în virtutea acestui Plan, nu permiteau să se construiască atâtea locuințe. Astfel, evaluând efectele Planului curent, Paul Chombart de Lauwe critica indignat faptul că "toți acei oameni care nu aspirau decât să iasă din locuințele lor mizere prin orice mijloace au
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
se întrevede cu greu o altă soluție la criza locuinței pe care o traversează astăzi civilizația noastră [...]"122. Aceasta se întâmpla fiindcă guvernarea nu dezvolta, chiar și a posteriori, o viziune politică și socială în privința a ceea ce se făcea? Tehnologia mobilizată în construirea marilor ansambluri nu era glorificată doar pentru performanțele sale intrinseci, sau pentru binefacerile economice. Dacă puterile publice s-au preocupat mai degrabă să construiască rapid și cu costuri mici cât mai multe locuințe cu putință decât să realizeze
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
altora, ci trebuie să se situeze la același nivel ca și partenerii săi economici, direct în procesul de producție, de vreme ce proiectul său va fi realizat prin investiții publice (facilități) și ale investitorilor privați, pe care trebuie să încerce să-i mobilizeze. Negocierile se axează astfel pe următoarele fundamente: cutare investitor spune: "Ați prevăzut atâtea locuințe, de tipul cutare, în cutare loc al orașului, văd bine, dar în acest caz trebuie să-mi oferiți o bucată de pământ în plus, să realizez
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
întinderii orașului. Dincolo de pretenția că știe cel mai bine ce nevoi au indivizii, tehnocratismul progresist era persuadat de clarviziunea (himerică) tehnică pe care înțelegea să-și fondeze autoritatea prescripțiilor. Henri Lefebvre avea să reproșeze tehnocraților tocmai faptul că nu au mobilizat în sprijinul construcțiilor urbane decât un minimum de tehnică. "Tehnocrații nu se află la putere; când tehnocrații ajung să aibă putere de decizie, ei nu mai sunt ingineri, sunt administratori, mai exact, administratori incompetenți. În calitate de ingineri, ei pot să preconizeze
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
care nu poate fi o piedică în calea sufragiului universal, în special atunci când asociațiile sunt suspectate că ar servi ca rampă de lansare unui concurent politic. În ce le privește, presate să facă dovada legitimității lor, asociațiile trebuie să se mobilizeze și să-și arate eficacitatea. Activismul lor putea fi benefic pentru acțiunea publică, dar în aceeași măsură putea degenera într-o continuă opoziție, ca singura modalitate de a arăta că există. "Multe asociații menționează Pierre Grémion -, căutând să se definească
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
asupra ocupării mâinii de lucru, iar unii aleși cu gândul la alegeri se temeau de efectele îmbogățirii electoratului; în altele, resursele orașului depindeau cel mai mult de transferurile publice (pensii, salarii pentru funcționarii publici etc.), astfel încât bătălia economică nu-i mobiliza prea mult. Evoluția repartiției resurselor locale (în %) Anii 1970 1976 1984 Fiscalitate 28,7 31,5 42,2 Transferuri 34,7 33,3 26,9 Împrumuturi 20,7 19,3 13,8 Alte venituri, încasări 15,9 15,9 17
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
pentru exploatarea și investițiile în rețelele de transport colectiv urban -, care au dotat aleșii transporturilor cu o putere relativ autonomă față de colegii lor, susceptibilă să treacă peste coordonările de dorit. Integratori supremi ai politicilor locale, primarii ar trebui să se mobilizeze mai curând asupra chestiunilor privind deplasarea, decât pentru a promova marile proiecte de infrastructură"351. Dacă multimodalitatea 352 se prezintă ca o cheie a dezvoltării politicilor de deplasare urbană care trebuie să respecte mediul și exigențele mobilității, impresia care domină
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
care prevede ca atunci când un oraș are un număr insuficient de locuințe sociale, în afară de sancțiunile financiare prevăzute, prefectul să poată lua locul primarului pentru a comanda construirea lor. Oare este rezonabil se întreabă primarii să se presupună că prefecții vor mobiliza mai bine decât ei actorii implicați în această problemă (servicii de stat, organisme HLM, arhitecți-urbaniști, asociații, asistenți sociali etc.)397? Aleșii critică mai curând slăbiciunile operaționale ale unei norme oarbe la diversitatea situațiilor din colectivitățile locale. "Cum să stabilești o
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ambițiilor sale legate de orașul pe care îl conduce, trimite, în practică, la imaginea unui notabil clientelist, pivot al rețelelor politice și administrative în mecanismul istoriei politice locale? Dacă, după cum ne amintește Denis Segrestin, "a întreprinde este sinonim cu a mobiliza mijloace pentru alte scopuri și pe alte căi decât cele deja trasate de societate"449, spiritul întreprinzător nu se manifestă niciodată în zilele noastre, cu excepția câtorva primari din zona rurală, hotărâți să pună capăt somnului comunei lor, fapt care îi
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
veritabilă democratizare a modului de conducere a orașelor? Observațiile privind instituționalizarea participării suscită circumspecția analiștilor. Raportată la idealul de asociere a unui număr mare de oameni la deciziile care privesc viitorul orașului, realitatea participării democratice este decepționantă. Cetățenii nu sunt mobilizați așa cum ar cere-o credibilizarea acestor dispozitive. În afară de profesioniști, reuniunile nu sunt frecventate decât de câțiva locuitori. E vorba cel mai adesea de obișnuiții ale căror interese, uneori chiar obsesii, nu apar ca având mize importante pentru cartier. Distanța între
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
preocupările burgheziei arhaice și autoritare de a-și păstra rentele decât cu cele ale noilor clase conducătoare apărute din dezvoltarea marilor organizații industriale și financiare. Denunțarea acestei iluzii, a acestei viclenii a științei transparente la interese convinsese rapid "forțele vii" mobilizate în mecanismele de consultare că ele nu serveau acolo decât la a cauționa o Putere ce ridiculiza participarea efectivă la gestionarea "schimbării"554. Anii 1970 vor face din tema puterii locale, a explorării căilor descentralizării o chestiune nevralgică. Critica planificării
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Înclinarea și instinctul manifestate într-însul se vorputea mișca în douș sensuri. Un imbold sau un instinct se va pune în mișcare ca să se adîncească în ceea ce este mare, să afirme și să lupte pentru acel ceva, dar se va mobiliza și o năzuință de a asigura locul cuvenit în lume chiar și celui mai mărunt lucru, eventual chiar de a proteja prostia și răutatea, odată ce și acestea fac și trebuie să facă parte din ea în virtutea principiului felix culpa ori
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
unul dintre scopurile colonizării grecești. În definitiv, pentru greci, vinul era alfa și omega colonizării comerciale. Grecia captivă (a devenit provincie romană în 146 î.Hr.) a captivat Roma, în timp ce Mare Nostrum devenea o mare a vinului, iar legiunile romane se mobilizau la cea mai mică tulburare sub semnul butucului de viță-de-vie, baston de comandă al centurionului. În acest sens, comerțul cu vin nu a fost fără îndoială străin de anumite războaie. Este adevărat că la Roma negustorii de vin (negotiatores vinarii
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
pentru a le releva măreția, căci ea se înrudește cu sărbătorile renascentiste tocmai prin fastul reprezentațiilor artistice. Asfel, cam o dată la fiecare douăzeci și cinci de ani, o întreagă regiune care se întinde de la Pully la Bex, pe tărâmul cantonului Vaud, se mobilizează pentru a sărbători cu măreție via, vinul și viticultorii, apelând în acest sens la un poet, un compozitor, un regizor, un costumier, un coregraf, la muzicieni și soliști, ba chiar la întreaga populație, pentru spectacolul de cele mai mari proporții
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
de tehnologii având un nivel scăzut sau zero de emisii Programul de acțiune al UE pentru tehnologia de mediu acoperă un spectru larg de acțiuni pentru promovarea ecoinovației și adoptării de tehnologii de mediu. Acest program promovează cercetarea și dezvoltarea, mobilizează fonduri și contribuie la îmbunătățirea condițiilor de piață. În cadrul celui de-al șaptelea program-cadru pentru finanțarea cercetării și dezvoltării tehnologice pentru perioada 2007-2013, o parte semnificativă a fondurilor alocate pentru cercetare au avut drept țintă dezvoltarea de tehnologii/tehnici care
Analiză ecoeconomică pentru sectorul energetic – instrument pentru fundamentarea strategiilor privind schimbările climatice by Paul Calanter () [Corola-publishinghouse/Science/183_a_189]
-
asupra victoriei libertății, a posibilului, asupra istoriei văzute ca necesitate. În timpul războiului, sub pseudonimul Isaac Laquedem, a trimis la „Cahiers du Sud” eseul L’Honneur des poètes. Participă la publicațiile și la activitatea culturală a Rezistenței. Naturalizat francez în 1939, mobilizat în 1940, cade prizonier. Reușește să evadeze, dar este prins. Eliberat din cauza sănătății sale șubrede, se întoarce clandestin la Paris, nedeclarându-se autorităților ca evreu, și continuă să lucreze: își remaniază poemele cu scopul de a le reuni sub titlul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
de referiri la mitologia românească (un exemplu, între altele, e oferit de scenariul mioritic al uciderii lui Daie Gulu, cel nemuritor, de către doi mocani). Un repertoriu de ingrediente din basme, balade, povestiri fantastice folclorice și istorisiri de demonologie populară e mobilizat în capitolul Un orb, unde e prezentată povestea misteriosului personaj Sfânta de pe Vale: oaia năzdrăvană, viziunea paradisiacă a „gurii de rai”, șerpii și smârcul malefic, câinele iadului, fata frumoasă și iubeață ca metamorfoză vicleană a Tălpii-Iadului ș.a. Toate sunt recuperate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
proiectează o parabolă cu trimiteri la vremurile contemporane. Subiectul provine dintr-o succintă consemnare a istoricului latin Tacit despre un rege geto-trac dinainte de cucerirea romană, Oroles, care își obliga oștenii să îndeplinească treburile nevestelor și să doarmă la picioarele acestora, mobilizându-i astfel pentru victorie. În relatare, atribuită unui sclav, se îmbină simplitatea expunerii cu intensitatea dramatică. Castelul de papură (1991) reface o frescă a societății comuniste, sistem care depersonalizează individul și cultivă nonvaloarea opresivă. Deciziile activistului Onea generează o existență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290656_a_291985]
-
le mai deține încă în sat. Vorbind despre sarcinile partidului la sate în condițiile actuale de trecere a agriculturii pe baze socialiste, tov. Gh. Gheorghiu-Dej arăta la 3-5 martie 1949: «Partidul are datoria să intensifice lupta de clasă la țară, mobilizând sărăcimea satelor și țărănimea mijlocașă împotriva exploatării capitaliste, pentru îngrădirea chiaburimii». În continuare, tov. Gh. Gheorghiu-Dej arată că această sarcină «de îngrădire a chiaburimii, de limitare a puterii sale economice și a influenței sale politice», se îndeplinește: prin apărarea intereselor
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de chiaburi și a uneltelor lor. Stancu Visalon, Marin Cheran, Pantelică Buică, Radu T. Dumitriu, Ion Ionescu-Cotoi, Biță și alții sunt întruchipări vii, odioase ale dușmanului de clasă, imagini care impun cititorului necesitatea de a lupta pentru nimicirea lor, îl mobilizează la vigilență revoluționară. Nu vrem să spunem că aceste lucrări sunt cu totul lipsite de slăbiciuni. Reportajul lui Ioanichie Olteanu, de exemplu, ar fi câștigat dacă făcea și mai mult loc faptelor: nuvela lui Gh. Cristea e precipitată în final
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sovietici, înaltul lor nivel de trai”. În 1952 problemele dramaturgiei sunt la ordinea zilei în presă. În iulie are loc Plenara Uniunii Scriitorilor consacrată dramaturgiei. În avanpremiera consfătuirii, Contemporanul reproduce după Pravda un material privind sarcinile dramaturgiei realist-socialiste. Dramaturgii se mobilizează, publică „ecouri”, își fac autocritica. Iată un comentariu în acest sens, al Luciei Demetrius 54: „Citind articolul apărut în Pravda și reprodus de Contemporanul privitor la problemele dramaturgiei, cred că fiecare autor dramatic a simțit nevoia să-și verifice în
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]