8,110 matches
-
simplitatea imaginii și a potențialității maxime. În această lucrare am încercat să surprindem un astfel de ciclu imaginar, început odată cu decăderea Imperiului Roman, descriind în detaliu perioada de cenzură a vechiului imaginar, cel renascentist și construcția de după aceasta, la începutul modernității. În perioada de început a secolului al XVII-lea imaginarul științific care se dezvoltă este doar în formă incipientă. La început sunt anunțate metodele ce urmează a fi dezvoltate și drumul ce trebuie parcurs. Acestea pot fi sintetizate în următoarele
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
drumul ce trebuie parcurs. Acestea pot fi sintetizate în următoarele principii: trebuie să existe o legătură strânsă între imaginea asupra lumii și imediat, trebuie să existe o raționalitate a discursului și dezvoltarea unei pragmatici a științei. Pe baza acestor principii modernitatea dezvoltă un imaginar științific rațional prin analiza în detaliu a i-mediatului: În ultimele trei secole de dezvoltarea a științelor moderne ale naturii - de la cca. 1600 până în urmă cu o generație - au fost supuse examinării oamenilor de știință toate aspectele
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
una unitară specifică unei științe, fără a fi obligatoriu să se realizeze o uniformizare între acestea. Dincolo de ea se construiesc manuale care sunt principalul mecanism de "propagandă" al științei, iar teoriile reprezintă același univers intern. Sistemul unifică paradigma științifică astfel încât modernitatea s-a construit în jurul unei singure idei, specifică unei științe. Așa se manifestă "știința normală"3 ce construiește pas cu pas o imagine deja existentă, adăugând noi elemente. Este o dezvoltare ca un joc de puzzle 4, în care se
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
existente, dar ocultate. Chiar dacă acesta prin structura sa induce ideea unei perioade postmoderne, termenul postmodernism și, ulterior cel de transmodernism 8 încearcă surprinderea unor aspecte teoretice ce se dezvoltă într-un mod diferit față de momentele istorice numite în mod generic modernitate și care au determinat apariția curentului cultural modernism. Prin introducerea prefixului post-, termenul își pierde din valențe și noutate, el fiind un termen consacrat și ușor de utilizat în scrierile ce urmăresc anumite transformări teoretice. În ciuda concluziei lui Lyotard din
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
identificarea unor caracteristici specifice noii perioade din gândirea umană și le-am urmărit în universul epistemic. Pentru aceasta am folosit trăsăturile identificate de G. Vattimo, trăsături pe care le considerăm ca fiind cele mai explicite. Pornind de la textul volumului Sfârșitul modernității 12, putem identifica următoarele trăsături fundamentale ale postmodernismului: 1. Critica noțiunii de "depășire", "progres". Prin aceasta se elimină ideea unui evoluționism prin care tot ceea ce reprezintă trecut este inferior prezentului și viitorului. Întoarcerea la un illo tempore existențial este soluția
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
El este conjunctural, depinzând de contextul socio-istoric. Metodic adevărul nu mai este urmărit după modelul pozitivismului științific, ci pornind de la experiența artei și de la modelul retoricii. 5. O ultimă trăsătură este identificată de Vattimo în criza viitorului. Sfârșitul istoriei lasă modernitatea într-o criză care poate fi acoperită prin restructurări fundamentale. Lumea în forma sa fundamentală rămâne într-un suspans al neproiectării viitorului. Noua relație între știință și mediu social subliniază rolul pe care îl joacă fiecare în noua situație și
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
folosită. De aceea, rolul științei este de a scoate la lumină, din "întunericul" necunoașterii, cunoștințele necesare evoluției științei. Subiectul cunoscător trebuia să analizeze obiectul cercetării fără a exista interacțiune între acestea. Lucrurile nu mai stau la fel și la sfârșitul modernității. De fapt, problema realității a provocat apariția la nivelul epistemologiei a relativismului. Realismul 17 nu a mai făcut față nici noilor teorii fizice și nici societății de la sfârșitul secolului trecut. "Universul trebuie privit ca reprezentare", aceasta este marea provocare postmodernistă
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
18. Raportul dintre cele două tipuri de cunoaștere scoate în evidență cunoașterea narativă ca formă specifică noii perioade. Cunoașterea științifică este specifică unei perioade moderne, iar acum rigiditatea sa trebuie depășită. Cunoașterea narativă devine o caracteristică a perioadei ce urmează modernității, și prin aceasta putem introduce ideea de relativitate. Postmodernismul se manifestă într-un univers al contextului în care instrumentele folosite influențează evoluția științei. În noul context, instrumentele se diversifică introducându-se și cele specifice mediului social. Educația devine o modalitate
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
că știința este doar o formă prin care se proiectează imaginea asupra lumii. Știința devine un joc, iar universul epistemic ar deveni unul al ludicului. "Să facem știință de plăcere, din joacă" ar fi un moto inacceptabil chiar pentru sfârșitul modernității. Sfârșitul "realității" va fi însoțit de încă o formă a sfârșitului: sfârșitul "noutății" descoperirii științifice. De fapt, ne aflăm din punct de vedere științific la un sfârșit de paradigmă. Universul teoretic a ajuns la o stare de plinătate, dar și
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
și filosofie, Editura Facla, Timișoara, 1973. Trevelyan, G. M., Istoria ilustrată a Angliei, Editura Științifică, București, 1975. Trousson, Raymond, Voyages aux pays de nulle part. Histoire litteraire de la pensee utopique, Edition de l'Universite de Bruxelles, 1979. Vattimo, Gianni, Sfîrșitul modernității, Editura Pontica, Constanța, 1993. Vauchey, Andre, Spiritualitatea Evului Mediu Occidental, Edituara Meridiane, București, 1994 Villari, Pasquale, La Storia Di Girolamo Savonarola e di suoi tempi, Editore Felic le Moncier, Firenze, 1926. Willis, F. Roy, Western Civilization, 4th Edition, D.C. Heath
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
8 Termenul de transmodernism introdus de Rosa María Rodríguez Magda, ideea dezvoltată în lucrarea Transmodernidad, Barcelona, Anthropos, 2004, prezintă în spiritul lui Francis Fukuyama (The End of History and the Last Man, Free Press, New York, 1992) ideea unui sfârșit al modernității și a unei lumi post hegeliene. 9 Jean-Francois Lyotard, Inumanul. Conversații despre timp, Editura Idea Design & Print, Cluj-Napoca, 2002, p. 8. 10 Sensul cuvântului imaginar este dat de imaginea despre lume. Termenul nu limitat la "fantastic", ci cuprinde în sine
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Termenul nu limitat la "fantastic", ci cuprinde în sine toate elementele specifice imaginii sau modalităților de influențare ale acesteia. 11 Angela Botez, "Postmodernismul și valorile postepistemice", în Revista de Filosofie, nr. 4 (iulie-august) 1993, pp. 361-370. 12 Gianni Vattimo, Sfîrșitul modernității, Editura Pontica, Constanța, 1993. 13 Ibidem, p. 7. 14 Ibidem, p. 10. 15 G. H. von Wright, Explicație și înțelegere, Editura Humanitas, București, 1995. 16 Karl Popper, Logica cercetării, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981. 17 Realismul lui Popper, pentru
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
entre nous et l'environnement et le immédiatement lorsque l'on considère que cette insistance est pas nécessaire. [a1] ------------------------------------------------------------------------- ÎNTOARCEREA ZEILOR: PUTERE, DEMOCRAȚIE ȘI EDUCAȚIE Eternitate prin cenușă 2 1 ANUL 1600 Preambul 274 275 Introducere Preambul Imaginarul la începutul modernității și necesitatea cenzurii Cenzura imaginarului în secolul al XVII-lea Reconstrucția imaginarului la începutul secolului al XVII-lea Concluzii Bibliografie Abstract Résumé
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Iași, Institutul European, 2009). Cercetarea asupra istoriei intelectuale românești, mai ales a spațiului interbelic, a permis aprofundarea mecanismelor de funcționare a raportului dintre elite și Biserică, a reprezentărilor și practicilor sale, într-un context al symphoniei, dar și al provocărilor modernității la care era supusă Ecclesia. În acest sens, se impunea extinderea studiilor dedicate relației dintre autoritatea eccleziastică și autoritatea intelectuală, fără a modifica articulațiile majore ale volumului, păstrându-se, astfel, nucleul său germinativ. În plus, am lărgit corpusul addendei teologice
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
politic. De aceea, obiectivul major al demersului nostru vizează interpretarea, din perspectiva istoriei culturale, a relației dintre intelectualitate și Ecclesia, ca o ecuație reală care a reglat, până la un punct, mecanismul de funcționare al elitei interbelice. Răspunsul său la provocările modernității nu ține de recursul la izolaționism sau la paseism, cum greșit s-a acreditat ideea, ci de revenirea la firesc, la organic, la natural, toate întrupate de Tradiția Bisericii sau Predanie. În măsura în care această elită intelectuală era coparticipantă la viața Bisericii
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
nu numai), reface liantul cu autoritatea ecleziastică, reconfigurând raportul dintre laicat și Biserică în vederea realizării acelui orizont al binelui comun. Prin această analiză a problematicii Patriarhului-Regent, se pot decela semnificațiile profunde ale legăturii dintre Biserică și elita intelectuală, în contextul modernității accelerate, provocare la care trebuie să răspundă, cu atât mai mult, instituția ecleziastică. Pericolul introducerii unei mode al cărei precedent este creat de ipostaza Pariarhului-Regent nu a putut rămâne nesancționat de intelectualitatea interbelică care cerea revenirea la singurul îndreptar de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Mulți s-ar fi așteptat ca aceste facultăți să fie în slujba Bisericii, a religiozității ortodoxe; din păcate, statul a falsificat într-atât viața religioasă încât a permis acelor facultăți teologice să ceară autonomie 11. Într-un asemenea context al modernității, era normal ca Biserica să încerce să-și redobândească drepturile ei de viață; astfel, ea a obținut o lege care stabilea principial și practic, în anumite limite, că școlile teologice nu puteau cădea sub tutela jurisdicțională a Ministerului de Instrucțiune
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Sinoade Ecumenice se poate dialoga cu oamenii de bună credință și cu pregătire teologică. Prezența teologului George Racoveanu și a revistei sale în peisajul interbelic erau salutare în măsura în care Biserica Ortodoxă era supusă unor provocări dintre cele mai diverse: de la duhul modernității care încerca să se infiltreze, prin vocea unor chiriarhi, în structura eclezială, până la dialogul ecleziologic care căpăta un contur din ce în ce mai pregnant, Ortodoxia fiind chemată să dea un răspuns convingător. Ca parte importantă a acestui dialog se profila posibilitatea convocării unui
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
mod decisiv, atât în planul cercetării științifice, cât și în planul conștiinței umane. Raportul dintre știință și credință a reprezentat o problemă fundamentală care a frământat Evul Mediu, Renașterea și a cărei miză s-a pierdut, fiind eliminată din proiectul modernității. Această chestiune abordată în cazul lui George Manu1 ilustrează un moment exemplar din existența savantului, înscriindu-l în tradiția elitei intelectuale interbelice. Modernitatea a obnubilat experiența religioasă, specifică personalității umane, punând în locul său, ceea ce Pascal ar numi divertismentul, o agendă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
care a frământat Evul Mediu, Renașterea și a cărei miză s-a pierdut, fiind eliminată din proiectul modernității. Această chestiune abordată în cazul lui George Manu1 ilustrează un moment exemplar din existența savantului, înscriindu-l în tradiția elitei intelectuale interbelice. Modernitatea a obnubilat experiența religioasă, specifică personalității umane, punând în locul său, ceea ce Pascal ar numi divertismentul, o agendă lipsită eminamente de funcția esențială a lui homo religiosus. Preocuparea științifică a lui George Manu pentru Cercetarea asupra absorbției razelor alfa titlul unei
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
care îi permitea ca omul de știință sau savantul să nu elimine ex suppositione ipoteza Dumnezeu din demonstrația sa. Altfel spus, avea un ochi al savantului, dublat de un ochi al teologului, ce funcționau benefic în această ecuație. Din păcate, modernitatea a atrofiat într-un mod fraudulos ochiul teologului astfel încât ochiul omului de știință a intrat într-o sferă a autonomiei excesive, uitând complet de utilizarea factorului religios. S-a născut, deci, un om de știință superficial, aplecat mai degrabă spre
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cum au procedat, de pildă, neopozitiviștii Cercului de la Viena neinstituind o graniță insurmontabilă între știință și religie. Punerea în acord a celor două nu implica subordonarea uneia în favoarea celeilalte, ci încerca refacerea unui proiect mai vechi, rupt fraudulos de agenda modernității. Pentru cercetătorul român, lumea fizică nu este un sistem închis și izolat, care se poate valida singur și al cărui înțeles este epuizat de propria existență. Principiul teonomiei devine principiu fondator, în contrapunct cu orice autonomie bazată pe reguli independente
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
teonomiei devine principiu fondator, în contrapunct cu orice autonomie bazată pe reguli independente de existență. Așadar, relația dintre știință și credință funcționează în sensul unei conaturalități esențiale în care privirea scrutătoare a savantului vine în completarea firească a exigențelor teologice. Modernitatea a accentuat procesul de diferențiere dintre cunoașterea științifică și cunoșterea metafizică realistă. Cunoașterea științifică de factură nominalistă pe care George Manu o respingea, procedează prin semne, rezolvând problema realității într-un sistem de semne ce sunt într-un raport univoc
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
oamenii Bisericii să-și apropie în grădina teologiei pe acești intelectuali creștini a căror forță restauratoare în Ecclesia va fi una considerabilă. Biserica are încă multe de făcut în această privință și succesul său în viitor, în contextul provocărilor unei modernități a protestantismului raționalist, a materialismului ateu comunist și a globalismului ecumenist, va depinde de atragerea și nu de respingerea competențelor laicatului creștin. Prin urmare, Biserica este lipsită de aportul intelectualității creștine mărturisitoare, un aspect extrem de important în procesul de revigorare
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
un fel de a-i veni teologic în întâmpinare, de a administra responsabilitatea față de comunitatea creștină aflată într-o permanentă tensiune eshatologică față de orice tip de organizare strict umană" (p. 10). Elaborarea unei teologii politice pleacă de la simpla constatare că modernitatea este departe de a reprezenta ceva exterior vieții Ecclesiei, că ea semnifică o mutație profundă în natura relației dintre teologie și politică, toate aceste aspecte ale vieții Bisericii fiind mediate de colaborarea strânsă dintre cler și laicat. În fond, volumul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]