6,985 matches
-
marfa, ca represalii pentru acțiunile de la Tsayezi. Yusuf Bey, guvernatorul Salonicului, a închis în pușcăria garnizoanei peste 400 de ostatici, dintre care aproximativ 100 de călugări din împrejurimi. El a încercat de asemenea să-i captureze pe cei mai bogați negustori din Polygyros, dar aceștia din urmă au reușit să fugă. Pe 17 mai, grecii din Polygyros s-au răsculat, i-au ucis pe guvernatorul local și 14 dintre oamenii săi și i-au rănit pe alți trei. Încercările unor detașamente
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
de cultură. Au fost absenți însă lideri importanți precum Alexandru Ipsilanti și cei mai importanți lideri militari din Rumelia și Peloponez. Dintre cei 59 de reprezentanți prezenți, 20 erau moșieri, 13 armatori, 12 intelectuali, 4 lideri militari, 3 preoți, 3 negustori și 4 aveau alte ocupații. Adunarea a votat o serie de documente, cel mai important fiind "Constituția Provizorie a Greciei" ("Προσωρινό Πολίτευμα της Ελλάδος"), care includea de asemenea Declarația de Independență. Adunarea a ales pe 15 ianuarie 1822 un consiliu
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
cerut sprijinul trupelor ruse, datorită faptului că cea mai mare parte a armatei elene era controlată de "capetanaioi" care participaseră la rebeliune. În 1831, conducerea lui Kapoistrias a devenit mai nepopulară, în special în rândurile locuitorilor peninsulei Mani și a negustorilor puternici și bogați din insulele Hydra, Spetses și Psara. Taxele vamale percepute de hydrioți erau principala sursă de venit a municipalităților, așa că acestea au refuzat să cedeze banii rezultați guvernului central. Refuzul lui Kapodistria de convocare a Adunării Naționale a
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
luptat cu turcii. Apoi s-a adăpostit mult prin păduri, fiind închis în cele din urmă la ocnele din Telega, din cauza unei femei (potrivit spuselor sale). Actrița Agatha Slătineanu își povestește și ea viața în mare parte. Era fiica unui negustor bogat din Brăila, care avea multe silozuri de grâne; tatăl ei era bețiv, „muieratic” și jucător pasionat de faraon. Mama ei a murit din cauza supărării, iar tatăl ei s-a împușcat la un joc de cărți. Agatha avea vârsta de
Drumul oaselor () [Corola-website/Science/326201_a_327530]
-
spectacole de teatru și jocuri de cărți) contra sumei de 3.000 de galbeni. În acea sală se adunau reprezentanții principalelor partide politice, care își disputau puterea în spatele domnitorului. Sala fusese scoasă la licitație ca urmare a datoriilor mari ale negustorului Hagi Cristea, care dăduse faliment. Austriecii doreau să știe ce discută boierii ce se adunau acolo. Mărgelatu dă o spargere în subsolurile Băncii Marmorosch și află că testamentul prin care se îmbogățise Gonfalone era de fapt o foaie albă. El
Totul se plătește () [Corola-website/Science/326202_a_327531]
-
a pune ei mâna pe conducerea Țării Românești. În timpul în care cele două tabere fac planuri, orașul este condus din umbră de vrăjitoarea Strigoaia, starostele obștii calicilor (din care fac parte hoții și cerșetorii). Ea încasează taxe de protecție de la negustori, pune la cale omoruri și șantajuri și mituiește oamenii Agiei. Obștea plănuiește omorârea lui Mărgelatu, dar acesta află de plan de la Mârtac (Ion Dichiseanu) și scapă cu viață. Tabăra boierului Șuțu plănuiește un atentat asupra domnitorului Gheorghe Bibescu, iar în
Misterele Bucureștilor () [Corola-website/Science/326200_a_327529]
-
dejoace. El îi salvează astfel viața lui Buză de Iepure. Apelând la sprijinul Elisaftei, cumnata locotentului Deivos (Enikõ Szilágyi), pe care o curta Mărgelatu, acesta din urmă este prins de obștea calicilor și închis într-o pivniță. Dările mari cerute negustorilor determină o revoltă spontană în oraș, iar mai mulți oameni ai „Frăției”, dar și cerșetori, sunt arestați de Agie. Domnitorul dispune arestarea Strigoaiei. Aceasta fuge și-l eliberează pe Mărgelatu. Strigoaia adună pe membrii obștei calicilor în fața porților închisorii, cerând
Misterele Bucureștilor () [Corola-website/Science/326200_a_327529]
-
o actriță de la Budapesta care era renumită pentru stilul de viață cheltuitor. Din această cauză, a fost nevoit să-și vândă rând pe rând proprietățile și în cele din urmă și castelul din Pancotă. Acesta a ajuns pe mână unor negustori evrei care l-au avut în proprietate printr-o companie anonimă. După cel de-al Doilea Război Mondial a fost naționalizat și a avut mai multe destinații astăzi fiind sediul Primăriei. Are formă de U, cu trei aripi. Fațada principală
Castelul Dietrich-Sukowsky din Pâncota () [Corola-website/Science/326389_a_327718]
-
activitate a ei s-a desfășurat în România în timpul regimului Dictaturii regale și al regimului fascist-militar antonescian. s-a născut în anul 1910 ca cel mai mic din cei opt copii ai unei familii evreiești înstărite din Kiev. Tatăl ei, negustor de cai, a dispărut înainte ca ea să-l cunoască. Primul război mondial a surprins-o în pruncie în timpul unei vizite la bunica ei și surorile mamei într-un târgușor de lângă Kamianeț Podilski. Din cauza ostilităților militare din zonă, copilul nu
Ruth Klüger-Aliav () [Corola-website/Science/326400_a_327729]
-
cu 1 000 £ (aproximativ 66 565 £ din anul curent), cu intenția de a folosi vapoarele în călătoriile trans-Atlantice. Apoi, Ismay a stabilit sediul central al companiei la "Albion House", Liverpool. Ismay l-a întâlnit pe Gustav Christian Schwabe, un remarcat negustor din Liverpool și de către nepotul său, Gustav Wilhelm Wolff (un constructor de nave) în timpul unui meci de biliard. Aceștia s-au oferit să-l ajute pe Ismay, construind navele la firma lui Wolff, "Harland and Wolff". Ismay a fost de
White Star Line () [Corola-website/Science/322595_a_323924]
-
au pornit o mare ofensivă spre est, ajungând la Arad și cucerindu-l în 1687. După doi ani, Eugen de Savoia a proiectat reconstrucția vechii fortărețe turcești, Georg Haruckern fiind numit să conducă lucrările. După armata austriacă, primii meseriași și negustori germani au ajuns în Arad. După retragerea stăpânirii turcești, cetatea Aradului trece sub dominația Imperiului Habsburgic (1687). Pacea de la Karlowitz (1699) a stabilit frontiera dintre imperiile austriac și otoman, pe Mureș, iar Aradul a devenit centru zonal de pază a
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
germani. Dintre aceștia, câteva zeci de familii din Franconia au fost aduse în Aradul Nou (1724). Românii și sârbii au populat și ei satele din împrejurimi. Populația orașului care s-a grupat în jurul cetății cuprindea grăniceri și civili (țărani, meseriași, negustori) români, sârbi, germani și unguri. Numărul de locuitori înregistrați în oraș și împrejurimi era de 441 familii în 1720. Aflat la întretăierea unor importante drumuri comerciale, Aradul devine cea mai dezvoltată urbe a zonei. Din punct de vedere administrativ, Aradul
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
statut de oraș liber regesc, dar numai în 1826 au reușit să aibă acest privilegiu. În 1834 împăratul Francisc a înmânat autorităților locale diploma certificând acest titlu. Noua stare a creat mediul optim pentru dezvoltarea economică. Mai întâi, numărul de negustori a crescut la 686 în 1870. Activitatea industrială a rămas relativ modestă în prima jumătate a secolului XIX. În 1825 funcționa o fabrică de mașini-unelte, iar în 1836 Anton Dangl a pornit o fabrică de făcut orgi, unică în această
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
la orice ar fi putut duce la reducerea puterii lor externe. Votul popular și opoziția, de asemenea, au dus la eșecul planului său de a colecta taxe de la comercianți. La această problemă, nu a fost împotrivă numai nobilimea, ci și negustorii și burghezia , care au fost capabili să adune suficient sprijin (inclusiv de la puteri străine) pentru a opri reformele regelui. La începutul domniei sale, au existat planuri în ceea ce privea căsătoria lui Vladislav cu prințesa Elisabeta de Boemia, Prințesa Palatină (fiica lui
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
este la originea sosului provensal numit "pissalat", pregătit din "sardele" și "hamsii" (în ), consumat în regiunea Nisei, în sudul Franței. În anul 2008, arheologii au utilizat restul ultimului lot de garum fabricat la Pompeii, descoperit în vila unui producător și negustor de garum, "Aulus Umbricius Scaurus", pentru a confirma luna, august, în care s-a întâmplat celebra erupție a Vezuviului, în anul 79. Acest lot, neterminat, era, în întregime, pe baza unei specii de pește mediteranean, care se adună vara. Analizele
Garum () [Corola-website/Science/322801_a_324130]
-
de deportare este obligată să coase haine de blană pentru armata germană (Wehrmacht). Gerda se ascunde în Berlin, fiind descoperită de gestapo, este deportata la Auschwitz. În lagărul de concentrare naște o fetiță, care provine dintr-o relație cu un negustor maghiar de blănuri. Copilul moare, în urma așa numitelor "cercetări medicale" ale doctorului Mengele. În ianuarie 1945 cu ajutorul unui dezertor german, Gerda evadează și eimigrează în Statele Unite. Regizoarea caută să redea secvențe din relația dificilă a mătușii Gerda cu nepotul ei
Gerdas Schweigen () [Corola-website/Science/322871_a_324200]
-
Eșecul tratatului de a satisface obiectivele britanice, de îmbunătățire a relațiilor comerciale și diplomatice, a dus la Al Doilea Război al Opiului (1856-1860) De-a lungul secolului al XIX-lea, comerțul cu mărfuri din China a fost extrem de profitabil pentru negustorii europeni și chinezi. Din cauza restricțiilor comerciale impuse de Dinastia Qing, care a permis comerțul maritim doar în Canton (Guangzhou) și l-a supus monopolului imperial, comerțul cu bunuri de larg consum de valoare mică vândute de britanici a devenit nerentabil
Primul Război al Opiului () [Corola-website/Science/322122_a_323451]
-
și 1837 vânzările au crescut de cinci ori. Drogul era produs în regiunile tradițional cultivatoare de bumbac, India sub monopolul guvernului britanic (Bengal) și în statele princiare (Malwa) și se vindea în China cu condiția de a fi livrat de negustori britanici. Guvernul Qing a ignorat problema până când abuzul de drog a ajuns larg răspândit în societatea chineză. Alarmat de inversarea fluxului argintului și de răspândirea dependenței de opiu (2 milioane de chinezi erau consumatori regulați), guvernul Qing a încercat să
Primul Război al Opiului () [Corola-website/Science/322122_a_323451]
-
să nu comercializeze opiu sub sancțiunea pedepsei cu moartea. El le-a forțat mâna britanicilor închizând canalul de acces spre, ținându-i practic ostatici pe negustorii britanici. Superintendentul-șef britanic al comerțului în China, Charles Elliot, i-a convins pe negustorii britanici să accepte predarea stocului de opiu sub promisiunea despăgubirii lor de către guvernul britanic. Această promisiune, precum și incapacitatea guvernului britanic de a plăti despăgubirile fără a declanșa un scandal politic, a reprezentat o importantă cauză pentru ofensiva britanică ce a
Primul Război al Opiului () [Corola-website/Science/322122_a_323451]
-
imediat ce au ajuns în Anglia. Autoritatea lui Charles Elliota fost contestată; guvernul britanic a susținut apoi că fără autoritatea guvernului Qing, el nu avea dreptul de a judeca pe nimeni, deși conform legii britanice care i-a dat autoritatea asupra negustorilor și marinarilor britanici, „el este numit expres pentru a prezida curțile de justiție, cu jurisdicție maritimă și penală, pentru judecarea faptelor săvârșite de supușii Majestății Sale în numitele dominioane sau pe mări la cel mult o sută de mile distanță
Primul Război al Opiului () [Corola-website/Science/322122_a_323451]
-
prezida curțile de justiție, cu jurisdicție maritimă și penală, pentru judecarea faptelor săvârșite de supușii Majestății Sale în numitele dominioane sau pe mări la cel mult o sută de mile distanță de coastele Chinei.” Autoritățile Qing au insistat și ca negustorilor britanici să li se interzică să practice comerț dacă nu semnează un act prin care se obligă, sub sancțiunea pedepsei capitale, să nu comercializeze opiu, acceptând să respecte legile chinezești, și recunoscând jurisdicția legală a sistemului juridic al dinastiei Qing
Primul Război al Opiului () [Corola-website/Science/322122_a_323451]
-
respecte legile chinezești, și recunoscând jurisdicția legală a sistemului juridic al dinastiei Qing. Refuzând să predea suspecții sau să accepte aceste acte, Charles Elliot a ordonat comunității britanice să se retragă din Canton și a interzis comerțul cu chinezii. Unii negustori care nu se ocupau cu vânzarea de opiu erau dispuși să semneze actele, slăbind poziția britanicilor. La sfârșitul lui octombrie, vasul "Thomas Coutts" a sosit în China și s-a îndreptat spre Guangdong. El era în proprietatea Quakerilor care refuzau
Primul Război al Opiului () [Corola-website/Science/322122_a_323451]
-
din Chuenpee de bateriile chineze. Elliot știa că chinezii vor respinge orice contact cu britanicii și că vor ataca, astfel că a ordonat tuturor vaselor să părăsească Chuenpee și să se îndrepte spre Tung Lo Wan, la de Macau, dar negustorilor le-a convenit mai mult să rămână în Hong Kong. În 1840, Elliot a cerut guvernatorului portughez din Macau să permită descărcarea și încărcarea de marfă de pe vasele britanice în Macau în schimbul plății locației și eventual a altor taxe portuare. Guvernatorul
Primul Război al Opiului () [Corola-website/Science/322122_a_323451]
-
de Consolacion care este legat cu Cansaga Bay Bridge. orașul are o suprafață de aproximativ 34.87 km pătrați și are o populație totală de aproximativ 337320 de oameni O comunitate a fost înființată în Mandaue de un grup de negustori înflorirea indoneziene, malaezian și chineză.venețian Antonio Pigafetta scria cronicarul o așezare numită Mandani a existat în zona cu un șef de trib care a fost numit Aponoan apoi câteva decenii mai tarziu un alt conducător numit Lambusan. Mandaue a
Mandaue () [Corola-website/Science/322196_a_323525]
-
important din club, controlat de Barnave și de prietenii săi asigura legăturile între societatea-mamă și filiale. O analiză socială a membrilor, atât a celor din Paris cât și a celor din provincie, arată aceeași predominanță a elitelor stării a treia: negustori, magistrați, ofițeri, medici, arendași. La Paris, Mirabeau, prin elocvența sa, a exercitat, cel puțin până în decembrie 1790, cea mai mare influență în rândul Clubului Iacobinilor. La 2 martie 1791, Lameth i-a distrus influența acuzându-l de complot cu „aristocrații
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]