7,150 matches
-
încet sufletul ți-e inundat de-o dulce pace interioară pe care numai o lume neatinsă de zbuciumul cotidian sau de urâțenia vieții mondene țio poate provoca. Privind tablourile domnului Ionel Spânu, am rămas în suflet cu un fior de nostalgie pentru meleagurile unde am copilărit. Amintiri făcute cioburi miau revenit în minte, completând goluri și alinând doruri... de casă, de inocență, de căldură părintească și de un bătrân dascăl cu poveștile lui nemuritoare. Sunt vremuri demult apuse, dar vraja lor
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
raportul dintre clar și obscur es inversează. Nu putem vorbi de o dominantă cromatică, deoarece pictorul își orchestrează culorile, după inspirația de moment, cât mai aproape de natură. Un sentiment al nemărginirii se resimte în fiecare linie, în aspirația cosmică sau nostalgia telurică. Format la o școală a culorii, Ionel Spânu își imaginează geometria locurilor natale într-un mod deosebit. George Bădărău (Cronica, iunie 2000)
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
Aerul iute, cerul îndeobște albastru“. (Nicolae Steinhardt) ,, Condiția dragostei e să caute, nu să descopere, să vrea să știe, fără să afle, să fie ritmul unei continue mișcări spre un orizont mereu văzut, dar mereu îndepărtat, mai mult decât curiozitate: nostalgie”. (Ionel Teodoreanu ) ,,... norii sunt carnația cerului...A citi Biblia este ca a contempla norii care alunecă încet, peste chipul lui Dumnezeu.” ( Andrei Pleșu ) ,,Fiecare minut, fiecare clipă de viață, trebuie să fie spre fericirea omului”. ( F. M. Dostoievski ) ,,Bogăția mea cea
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
niciodată salariată”. (Giovanni Papini ) ,,Răsar, Mă-nalț. Cobor Șiapoi dispar, Și apusul meu e totuși răsărit...” (Ion Minulescu ) ,, Râsul devenit tăcere e simptomul sigur al bătrâneții, înțelepciunii sau resemnării”. ( Ionel Teodoreanu ) ,, Fără enigmă, fără necunoscut, nu este dragoste. Dragostea e nostalgia de ceva necunoscut în care presimți frumusețe.” ( Ionel Teodoreanu) ,,Ninge naiv. Poate că pe o fereastră aburită, un deget mic a desenat o căsuță cu o ușă, două ferestre și hogeagul din care iese codița unui cârlionț de fum. Satul
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
Oscar Wilde ) ,, Nimeni nu poate fi urât când se roagă lui Dumnezeu, chemându L, și nimeni rău când vede în viață darul, nu povara.” ( Ionel Teodoreanu ) ,, Frumusețea e pretutindeni, dar ea nu se dezvăluie decât dragostei.” (Emile Mâle) „Arta este nostalgia lui Dumnezeu, nostalgia Paradisului”. (Nechifor Crainic) ,,Destinul omului este creația”. (Lucian Blaga) ,,Cel care nu și-a mâncat niciodată pâinea în durere Cel care nu și-a petrecut niciodată orele nopții Plângând și așteptând dimineața ce întârzie să vină Acela
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
nu poate fi urât când se roagă lui Dumnezeu, chemându L, și nimeni rău când vede în viață darul, nu povara.” ( Ionel Teodoreanu ) ,, Frumusețea e pretutindeni, dar ea nu se dezvăluie decât dragostei.” (Emile Mâle) „Arta este nostalgia lui Dumnezeu, nostalgia Paradisului”. (Nechifor Crainic) ,,Destinul omului este creația”. (Lucian Blaga) ,,Cel care nu și-a mâncat niciodată pâinea în durere Cel care nu și-a petrecut niciodată orele nopții Plângând și așteptând dimineața ce întârzie să vină Acela nu va cunoaște
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
încet sufletul ți-e inundat de-o dulce pace interioară pe care numai o lume neatinsă de zbuciumul cotidian sau de urâțenia vieții mondene țio poate provoca. Privind tablourile domnului Ionel Spânu, am rămas în suflet cu un fior de nostalgie pentru meleagurile unde am copilărit. Amintiri făcute cioburi miau revenit în minte, completând goluri și alinând doruri... de casă, de inocență, de căldură părintească și de un bătrân dascăl cu poveștile lui nemuritoare. Sunt vremuri demult apuse, dar vraja lor
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
raportul dintre clar și obscur es inversează. Nu putem vorbi de o dominantă cromatică, deoarece pictorul își orchestrează culorile, după inspirația de moment, cât mai aproape de natură. Un sentiment al nemărginirii se resimte în fiecare linie, în aspirația cosmică sau nostalgia telurică. Format la o școală a culorii, Ionel Spânu își imaginează geometria locurilor natale într-un mod deosebit. George Bădărău (Cronica, iunie 2000)
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
le exploatează, uneori nu fără emfază retorică, substratul simbolic. Invocarea elementelor-sursă devine în fond un pretext pentru constituirea unei „mitologii” curățate de coaja realului. Din aceasta fac parte spațiul unui Sud miraculos și plin de lumină, satul copilăriei rememorat cu nostalgie, câte un peisaj de toamnă, personaje ale ficțiunii autobiografice sau ale celei propriu-zise, cartiere periferice și pitorești ale Bucureștiului, ipostaze ale iubitei etc. F. este un fals tradiționalist; el preia unele motive din zona tradiționalismului (cum ar fi acelea ținând
FRUNTELATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
filonul mărturiei cu valoare documentară, în Eclipsa el evită, deliberat și consecvent, orice „cosmetizare” a faptelor și orice omisiuni ori deformări determinate de vreun partizanat ideologic, aspirând la un maximum de obiectivitate. Copilăria la Deva, oraș evocat cu dragoste și nostalgie, apoi configurarea propriei traiectorii ideologice, îndepărtarea de modul de viață mic-burghez al familiei și ralierea la activitatea comunistă ilegală, arestarea și, în fine, experiența carcerală și concentraționară sunt relatate în episoadele lor esențiale cu un grad de detaliere variabil și
GALL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287138_a_288467]
-
Melior”, ATN, 1984, 10; Emil Nicolae, Gruparea literară „Ateneu”. Horia Gane, ATN, 1985, 6; Nicolae Manolescu, Un poet remarcabil, fin și inventiv, RL, 1987, 25; Ioan Neacșu, „Puntea de hârtie”, ATN, 1988, 3; Constantin Crișan, Horia Gane - L’algèbre de la nostalgie, „Jalon” (Chambourg-sur-Indre), 1990, 38; Ulici, Lit. rom., I, 268-269. S.V.
GANE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287159_a_288488]
-
D. Mazilu). În 1938 a publicat versiunea românească a comediei Louison de Alfred de Musset. A semnat și Ion M. Ganea, I. Râmniceanu și Mihai Longhin. G. a fost un poet al năzuinței către liniștea spirituală (Luminișuri), al amintirii și nostalgiei copilăriei, în formula de „cântec senin și curat”, inaugurată de St. O. Iosif (Doinește Făt-Frumos, Dimineața pe câmp). În Ritmuri franceze (1937) alcătuiește aproape o antologie a poeziei franceze, traducând pe un fir istoric, de la Charles d’Orléans până la Mallarmé
GANE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287161_a_288490]
-
valoarea prozei din epocă, aduce în literatura română un tip nou de conflict și sondează, curajos, psihologia tulbure a unei vârste dificile: sfârșitul adolescenței și începutul tinereții. Atmosfera, multilateralitatea și concentrarea acestui debutant de 19 ani te lasă gânditor. Este nostalgia spre culmile pe care nu le avem încă. Din complexul acestui debut de originală reviviscență modernă a lumii antice, un critic pripit s-ar grăbi să alcătuiască și o nouă formă de îndrumare și valorificare critică, să zicem pe tema
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
Panorama portuară din Tulcea pare reîntâlnită, după decenii, într-o călătorie. Drama deportării și a morților din lagărul transnistrean întrerupe evocarea universului familial, din care poetul a fost smuls cu brutalitate, prin imagini sumbre, puternice. Cu toate că versurile exprimă sentimente de nostalgie prin evocarea pomilor și a livezilor, există aici sfâșieri israeliene, meditații despre alterarea timpului și a vieții înseși, despre dispariția cântecelor și despre durerea poeților. „Amurgul zeilor” din orașul malefic, neputința comuniunii sufletelor, lipsa de comunicare și alienarea aduc imagini
DAVID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286702_a_288031]
-
Sfere albastre (1976) -, Ștefan Aug. Doinaș a găsit un „lirism autentic, întemeiat pe o mare încredere în limbaj”. Poezia se remarcă printr-o viziune clasicizantă, în care teme tradiționaliste - sacralitatea pământului natal, amintirea casei părintești, perindarea, însoțită de o ușoară nostalgie, a anotimpurilor, comuniunea cu înaintașii - sunt tratate în versuri limpezi, armonioase, în descendența lui St. O. Iosif și Ion Pillat. Marcată de o anume naivitate, îndeosebi în ce privește tehnica lirică, într-un secol dominat de experiment și „tehnicisme” de tot felul
DESLIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286738_a_288067]
-
iubirea nu este determinată fizic (protagoniștii se cunosc numai din scris), dar este la fel de puternică, mobilizând resurse psihice capabile să salveze de la moarte pe erou și să conducă la o unire fericită. În larga ambianță a unui Iași macerat de nostalgii și de banalități provinciale, se nasc iubiri purificate de zgura fiziologică, între personaje de o factură deosebită, care evoluează cu oarecare grație în epicul celor trei volume ale romanului Iubim (1942- 1943). Aici, dragostea ca trăire spirituală, ca lege a
DESSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286740_a_288069]
-
corbi „în pâlc de doliu” - devine metafora unor stări depresive. Obsesia morții, sentimentalismul lugubru, filosofia deprimantă, unele imagini (plânsul nebunului, iubita cântând la clavir din Wagner, vedeniile descompunerii) vor reveni prin Bacovia. Atmosfera de visare vagă, chemarea misterioasă a Nordului, nostalgiile Antichității țin de simbolismul epocii. D., autor și de romanțe și idile, a rămas pentru mulți poetul socialist al epocii. Instantaneele din viața năpăstuiților, învinșilor, femeilor pierdute, încărcate de compasiune, au fost larg difuzate. În pofida influențelor și stângăciilor, el era
DEMETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
putea să pară, ci dovedește o intuire exactă a propriilor disponibilități. Bun meșteșugar al alcătuirii versurilor, el se arată aici preocupat exclusiv de forma lor, universul liric limitându-se la câteva obsesii de tipul: plecarea, întoarcerea, trecerea ireversibilă a timpului, nostalgia amintirilor, tristețea iubirii pierdute. Tonul discret de cantilenă e întrerupt de constatări ce se vor grave, dar care, prin frecvența folosirii, se banalizează. Cel de-al doilea volum, Discurs împotriva metodei (1971), surprinde prin schimbarea totală a stilului și a
DRAGANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286846_a_288175]
-
rusească din 1806-1812, zilele de „zaveră” (1821), revoluția de la 1848. Câtă vreme se bizuie doar pe scrisa altora (Grigore Ureche, Dimitrie Cantemir, Dionisie Fotino ș.a.), expunerea e austeră. Când evocarea se apropie de vremea sa, stilul se însuflețește, prinde culoare. Nostalgia trecutului se desprinde din cronica lui D., conștient totuși de neajunsurile vechiului regim, pe care le pune însă, în mare parte, pe seama „streinizmului”, condamnând „stăpânirea grecilor”. El are destulă simpatie și înțelegere pentru țărănime, după cum nu vede cu ochi buni
DRAGHICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286850_a_288179]
-
de Nicolae Novac, în volumul Poeme fără țară (1954). „Poezia lui Ștefănescu-Govora ne aduce aproape țara, cu toate suferințele și virtuțile ei”, remarca Aron Cotruș în prefață. Versurile, de factură clasică, se distilează din durerea înstrăinării și sunt încărcate de nostalgia celui lipsit de speranța întoarcerii. Stau astfel alături un poem închinat mamei, altul fetei blonde „de departe” (Fata blondă), o Scrisoare tatălui, un Cântec pribeag, poezii despre dezrădăcinare și deznădejde: „Viața curge pe lângă noi ca o apă,/ Anii își cern
GOVORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287322_a_288651]
-
Heliade-Rădulescu, V. Alecsandri și D. Bolintineanu. Afișează o pasiune aparte pentru Byron și poezia lui, afinitate pe care și-o motivează printr-o legătură de sânge, înrudire fantezistă, ridiculizată de contemporani. Volumele Preludele (1862), Miosotis (1865), Poezii noue (I, 1873), Nostalgia (1885) relevă un autor inegal, cu pâlpâiri de poezie bună, departe însă de ceea ce prevestiseră la debut D. Bolintineanu, Gh. Sion și G. Crețeanu. G. scrie versuri patriotice emfatice, prolixe, compune lungi balade istorice ori fantastice, legende de factură populară
GRANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287341_a_288670]
-
Horea și o epopee intitulată Daciada. SCRIERI: Preludele, pref. Gh. Sion, București, 1862; Miosotis, pref. Gh. Sion, București, 1865; Fulga, Turnu Severin, 1872; ed. (Fulga sau Ideal și real, București, 1885); Eroii Pindului, București, 1872; Poezii noue, I, București, 1873; Nostalgia, București, 1885; Vlăsia sau Ciocoii noi, București, 1887; Danțul morții, București, 1918; Scrieri, îngr. și pref. Pavel Țugui, București, 1975. Repere bibliografice: Pop, Conspect, I, 164-167; Alexandru I. Șonțu, Grigore H. Grandea, București, 1902; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), I
GRANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287341_a_288670]
-
lucru trecut” a spus Hegel - spre deosebire de optimiștii pentru care literatura de astăzi e valoroasă În măsura În care s-a eliberat de prejudecăți elitiste, e demistificată și demistificantă și deci autentică, eu cred că putem vorbi despre literatură mai ales la modul nostalgic. Nostalgia este singurul pat germinativ al literaturii, dincolo de ceea ce scriem ca literatură - care poate fi cinică, absurdă, veristă, mizerabilistă, autobiografistă, etc.A vorbi nostalgic despre literatură Înseamnă a rememora literatura canonică, a-i aduce omagiul recunoscînd În același timp că așa
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de astăzi, el va deduce În mod cît se poate de logic că: 1) poezia este o simplă valoare abstractă (independentă de realizarea ei), 2) poezia aparține fără Îndoială unui trecut revolut (din care nu mai poți rămîne decît cu nostalgie).” Nimic nu consolidează mai mult cele două concluzii ale cititorului modern decît Încercările de plebiscitare a poeziei moderne prin media. Concursul poeților de pe canalul doi al TVR, din primăvară, este cel mai bun argument În acest sens. Individul contemporan, care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ca o nouă literatură - nouă pentru noi - să primească un nume, să aibe parte de un botez, dat după modelul cîntecului: mi-a șoptit o viorea... Trecem acum Înspre vestul Europei. Mai precis În Franța. Franța, țara originii Revoluției, țara nostalgiei după Revoluție, țara reflecțiilor asupra Revoluției - și nu e vorba aici numai despre Franșois Furet. În pană de producție culturală de export, după ce French Theory și-a scos banii și și-a epuizat potențialul inovator, cultura franceză a fost obligată
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]