KorAP: Find »[drukola/base=păși & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...269 270 271 ...346 >

8,628 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214

zilele războiului din sânul familiei; de acolo, nesimțitor la rugăminți, hotărâse surghiunirea fiicei sale Julia și condamnarea ultimului nepot, în vârstă de șaisprezece ani. Acolo, după mulți ani, primise sfaturi și Tiberius, implicat în scandalul otrăvirii lui Germanicus. Acum pretorienii pășeau disciplinat de o parte și de alta a ofițerului și a lui Gajus; puteau fi o escortă de onoare sau puteau însemna captivitatea. De la primul pas pe care-l făcu în atriu, lui Gajus, mirosul acelei case îi făcu silă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
înăbușise revolta mulțimii din Roma. Era înalt, puternic, vulgar, cu părul tăiat scurt, după obiceiul militarilor. Pe măsură ce cobora, Augustinienii care stăteau de gardă deveneau rigizi, cu maxilarele încordate sub apărătoarea coifului mic, coborât pe frunte, cu privirea țintă înainte. El pășea fără să privească în jur, încălțările lui grele apăsau cu putere treptele de marmură. Probabil că îl văzuse însă pe Gajus de departe, fiindcă, atunci când ajunse lângă el, își încetini înadins mersul, fixându-l, și îi adresă un salut lung

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-le pe ale lui îi dădeau o senzație de încredere. Spuse: Mâine seară va fi lună plină, ca la Sais. Strângându-i cu putere mâna, străbătu puntea și o conduse la bord. Ea mergea fără să se uite pe unde pășeau sandalele ei ușoare; își ridicase capul, fiindcă îi ajungea până la umăr, și se uita numai la el, ca la o fantasmă. Așa cum prevăzuse Euthymius, corabia de aur era imobilă; ușoara mișcare a apei dispărea lângă coca ei. Intrară în portic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Vom debarca pe insula Phi-lac, îi făgădui. Templul lui Isis pare o corabie de piatră în mijlocul fluviului, sub cerul strălucitor. Iar în jur, două maluri de granit și deșertul, care e galben, ca un leu. Numai că porticul unde vei păși tu când vei coborî nu era terminat; am poruncit să-l facă. Și am mai poruncit să se graveze numele meu pe el. VII A DOUĂZECI ȘI PATRA ZI A LUNII IANUARIE, ÎN SALA ISIACĂ ...puterea e un tigru ghemuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

Coborâm sau urcăm vertiginos: Între timp, a venit un prieten sau o prietenă; alergăm, nu pot să mă țin după el sau după ea, intrăm pe o ușă batantă care pe mine mă respinge, atunci ies din acea arhitectură și pășesc Într-un prato ce se află chiar În fața edificiului; mă culc În iarba elastică: aceasta mă mângâie; e ca o perie de masaj electric. Mă Întreb de ce nu am intrat cu ei În acel spațiu care mă refuză, dar Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
așa că aștept venirea profesorului, spre a mă strecura odată cu plevușca din siajul său. Când, În sfârșit, apare la capătul holului Înțesat de lume, geamurile ușilor zăngănesc și, ca prin farmec, o liniște suverană se instaurează peste vacarmul așteptării Înfrigurate. Profesorul pășește jovial; un mic Napoleon trecând printre rândurile de soldați În stare să se sacrifice imediat, la un singur gest al său. Intrarea În amfiteatru este o primă victorie a sa și a noastră; a sa pentru că, iată, a reușit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
acum, ora 12 (24). Am unele momente de disperare, am unele momente de dispreț față de propria mea persoană... Oare cât va mai dura această dragoste nenorocită? Fată dragă, dă-ți seama că tu ai viitorul În față și trebuie să pășești cu curaj Înainte, trebui să Învingi! Dar la Petre nu pot renunța, Îl iubesc prea mult! Atunci renunță la tine! Nici asta nu se poate! Ce să fac? E o dragoste terorizantă, apăsătoare, crudă, grea prin duioșia ei În visuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
năvală de sunete, ce curg ca un fluviu sonor, se dilată, fulgi materiali ce se presară apoi peste lucruri cu o plutire Înceată. Nimic mai dumnezeiesc decât ploaia de sunete ce se afundă În baia de tei Înflorit când eu pășesc prin unghiul mai obscur al străzilor Înguste, atras de mișcări secrete, de foșgăiala erotică a pisicilor, izbindu-se de acoperișuri cu zgomot solzos și greu. Într-o zi ca aceasta, Mephisto se plimbă printre oameni cu coada ieșită afară, jucăușă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
un sprijin foarte bun și foarte necesar. Mai ai de așteptat o zi și jumătate, iar apoi te vei duce la gheață și poate vine și el, dacă și-a luat concediu. Hai, copil prost, Înfrânge-ți neputința și Îndoiala. Pășește drept Înainte, cu fruntea sus, căci până acum ai mers numai pe calea cea justă și nu am nimic de reproșat, ba chiar te laud pentru că ai reușit să te smulgi din noianul de gânduri apăsătoare și, cum nici nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
defensivă, ea se preface că râde Împreună cu ei, se mototolește mai tare decât este posibil, apoi se ridică Întâi pe coate, În genunchi, râde-plânge cât poate, se odihnește Încă puțin la pământ, se redresează, se ridică cu un efort imperceptibil, pășește puțin Împleticită, Înalță fruntea, Îi sfidează pe toți cu o privire plină de o imensă milă, Își ia aripile În brațe și fuge cu ele, le ascunde o vreme, apoi, când nimeni nu se așteaptă, Începe să zboare din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
În apa Oltului pas cu pas până la gât, scăpam brusc Într-o groapă când apa devenea mai adâncă, trecându-mi peste creștet și atunci mă orientam În ce direcție este malul și, ținându-mă să nu Înghit prea multă apă, pășeam atent pe fundul fluviului să ies la suprafață, la aer. Niciodată piciorul nu părăsea elementul solid, tare (pietriș, nisip), ce-mi Întreținea senzația de securitate și Încredere. Mai În urmă, aveam mereu această pornire: să ating fundul tare al fluviului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

în efortul lor mental de a înțelege cum dispăruse criminalul dintr-o cameră din care nu era posibil să ieși. Capitolul II - Ascultă muzică... - Nu ascult muzică! Se întâmplă ca muzica să fie pornită. Atât. - Muzică zici? mormăi Lon Sellitto pășind în dormitorul lui Lincoln Rhyme. Ce coincidență! - Pare să aibă apetit pentru jazz în ultimul timp, explică Thom corpolentului detectiv. Trebuie să mărturisesc că până și eu sunt surprins. - După cum spuneam, reluă Lincoln Rhyme pe un ton arțăgos, lucram și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
ne adresăm unul altuia măcar cu „camarade”. Cel puțin cât suntem față în față. - Nu am vrut să te jignesc. Doar că ești o femeie frumoasă. Iar eu sunt bărbat. Vezi legătura? Deci... - Deci..., mai spuse ea și se depărtă. Păși în fața ei, încruntându-se ușor. - Așteaptă. Nu cred că m-ai înțeles. Hai să bem o cafea împreună. Chiar cred că m-ai plăcea dacă m-ai cunoaște. - Nu te baza pe asta, râse unul din colegi. „Masculul feroce” se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
tâmpla lui. Bang, bang. Apoi se îndreptă în grabă spre automobil. Capitolul III Asta e o școală? Târând o geantă cu tot felul de ustensile, pe care o căra de altfel oriunde mergea să investigheze locul unei crime, Amelia Sachs păși pe coridorul îngust. Simți miros de pământ jilav și lemn putrezit. Tavanul era înțesat de pânze de păianjen, iar pereții erau plini de pete verzi de mucegai. Cum naiba să studiezi muzică într-un loc ca ăsta? Aducea mai degrabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
pe care o cunoștea atât de bine, urmată de acel zâmbet. Era arhicunoscuta privire nu-te-uita-la-trupul-lui, urmată de arhicunoscutul zâmbet nici-nu-mi-am-dat-seama-că-ești-handicapat. Și Rhyme mai știa că ea abia așteaptă să plece odată din acel loc. Fata încercă să prindă curaj și păși hotărâtă spre mijlocul încăperii. - Îmi pare bine să vă cunosc. Apoi ochii îi rămaseră fixați spre. Măcar nu a avut tendința să se apropie de el pentru a-i strânge mâna și l-a scutit de acea expresie de groază

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
ori și audiența se va plictisi de el. Ar putea să se holbeze la mâinile tale și totuși să nu vadă ce se întâmplă. Acum, există două tipuri de a induce în eroare. În primul rând, tipul fizic. Priviți. Kara păși lângă Sachs și începu să-și privească cu vădit interes mâna dreaptă, care se ridica și care curând arăta către perete. Apoi o lăsă să cadă. - V-ați uitat cu toții la mâna mea și locul în care am arătat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
frică. Se odihni doar pentru câteva momente. Hoț? Vânător de homosexuali? Drogat? gândi el. Nici nu contează, la urma urmei. Nu îl las să scape așa ușor. Urcă în fugă scările până la apartamentul său. Din nou deschise ușa cu rapiditate. Păși înăuntru și încuie prudent în urma sa. Se grăbi în bucătărie, unde apucă telefonul și formă 112. După câteva momente, auzi o voce de femeie în receptor: - Ați sunat la urgențe pentru Poliție și Pompieri... - Un om! Tocmai m-a atacat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
auzi o voce cu un puternic accent spaniol cerând ajutor. - Ce se întâmplă aici? E toată lumea în ordine? Lângă echipajele de televiziune sosite, un latino-american cu părul foarte aranjat și îmbrăcat cu o pereche de jeanși și o geacă sport, păși dincolo de publicul adunat. Privi alarmat către baraca distrusă și începu să gonească direct spre ea. - Hei, îl somă Sachs. Nu păru să o audă. Se aplecă pentru a trece pe sub banda galbenă care sigila zona ce urma să fie investigată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
aer liber. Îmi cer scuze... Am încercat să aducem hotelul Plaza înăuntru, dar managerii lor nu au fost de acord. Cică oaspeții nu ar fi de acord. Pauză pentru râs. - Așa că vă cer să păstrați cotoarele de la bilete și să pășiți afară în Central Park. Spectatorii începură să murmure, întrebându-se despre ce ar putea fi vorba. - Așezați-vă oriunde, spuse el zâmbind. Dacă puteți vedea clădirile din sudul Central Park, atunci cu siguranță veți putea privi și surpriza pregătită. Buna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
a se sinucide la tot pasul, nu-i așa? reflectă elă și îl deschise cu totul. Puse șperaclul la loc în teacă și îl strecură într-unul din buzunare. În câteva clipe, se ridică pe pervaz doar prin forța mâinilor. Păși pe marginea din afară a ferestrei, la 100 de metri deasupra solului. Marginea avea 50 de centimetri în lățime - o măsurase el însuși când închiriase cu doar câteva zile în urmă o cameră în hotel - și, cu toate că făcuse un număr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
iarbă, îi arătase insigna și îl informase cu privire la obiectul de formă cubică și acoperit cu prelată, așezat sub scaunele de lângă ieșirea din sud. Acesta se întoarse iute la colegii lui înăuntru. Apoi, muzica din cort se opri și Edward Kadesky păși afară din cort. Văzând echipa de pirotehniști la lucru, o parte a audienței realiză că fusese o amenințare reală cu bombă, iar inspirația de moment a lui Kadesky îi salvase de la o tragedie și mai mare. Începură să-l aplaude

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
nu găsiseră nicio bombă? se întrebă ea. Se ridică cu mișcări nesigure și rezervate și porni în căutarea unei stații de emisie-recepție; aparatul ei Motorola, zăcând sfărâmat lângă ieșirea dinspre sud, părea a fi printre singurele victime ale panicii create. Pășind cu băgare de seamă afară din camera cu pianul, Malerick ajunse din nou în holul întunecat și se opri, încercând să distingă vocile care se auzeau din sufragerie și din bucătărie. Se întrebă cât de periculos va fi. Își dăduse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
răzbătu în cameră dinspre ușă, iar Kara își șterse în grabă, dar cu mișcări foarte subtile, câteva lacrimi de pe obraz. Apoi se întoarse. - Bună, o salută ea pe Amelia Sachs. M-ai găsit. - Sunt polițist. Noi cu asta ne ocupăm. Păși în cameră, ținând în mâini două pahare Starbucks. Îl zări pe cel din mâna Karei. - Îmi pare rău. O surpriză redundantă. Kara mototoli paharul de carton pe care îl ținea în mână. Era aproape gol. Luă încântată un pahar din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
fața pământului negrii, homosexualii, evreii, hispanicii, străinii - toți aceia față de care se revolta Constable în cadrul alocuționilor sale săptămânale de la Sfatul Patrioților și pe website-urile secrete, frecventate de mii de cetățeni cu „gândire dreaptă” de pe tot cuprinsul țării. Constable se ridică, păși către ușă și privi din nou afară. Paznicii nu aveau nici cea mai vagă idee despre ceea ce tocmai se petrecuse în camera de interogatoriu. Prizonierul își dădu seama că are nevoie de o armă sau de ceva asemănător și luă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
domnule Rhyme, am vorbit mai devreme. Cuvintele mele erau vorbe goale. Kadesky și Cirque Fantastique mi-au distrus viața și iubirea și eu am să îl distrug pe el. E vorba doar despre răzbunare. Ignorat în continuare de toată lumea, iluzionistul păși natural afară din cort și porni către Central Park. Se va schimba de uniforma medicală, punându-și un alt costum și se va întoarce la adăpostul nopții, devenind, ca niciodată, el însuși un simplu privitor din public, căutând doar un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]