8,062 matches
-
sau erau foarte scumpi (80 de lei, comparativ cu 70 de lei, cât costa o pereche de pantofi!), așa că noi umblam în ciorapi albi, adesea tricotați de noi. Visul meu de-atunci era o pereche de cizme, pentru că aveam numai pantofi - unele colege umblau chiar cu decupati pe zăpadă mare! Visul cu cizmele mi s-a împlinit mult mai târziu... În general, eram cam toate îmbrăcate la același nivel, întrucât era o vreme săracă pentru toți. De pildă, cumpăram pachete cu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
din pachet (venit din Occident), de la ruși (adusă de cei care făcuseră excursii acolo) sau cumpărată (subversiv, se-nțelege) de colegi de-ai noștri mai îndrăzneți din trenurile internaționale care opreau noaptea în gara Cluj: cupoane de pânză, lenjerie, bluze, pantofi, fuste, farduri, perdele și ciorapi. „Româncele sunt ieftine, se vând pe-o pereche de ciorapi“, se spunea cu obidă moralizatoare și cu grijă pentru imaginea națională în acei ani. Ca să fim drepți, o pereche de ciorapi nu era defel puțin
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
doar fluturatul acela al mâinii ca o zbatere de aripi și căutătura lui, câteodată pierdută, alteori aprigă, timp de aproape doi ani, ea în drum spre abatorul de curci, în autobuz, dimineața, el spre școală. Cu poșetuța ei caraghioasă și pantofii cu talpă EPA, la care mama ținea tare mult. „Îți pune piciorul în evidență, mamă, și strânge-ți părul sus, așa, luminează-ți fruntea! Uite ce frumos îți șade cu rochița asta albă, cu bretele!“ Și după ce revenise de la facultate
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
își târî cutia viorii și urcă spăsit lângă tatăl Rodicăi. Ea nu zicea nimic, nici nu râdea, nici nu mai plângea. Se uita tâmp la Gabriel, la figura lui disperată, la părul răvășit și la ciorapul lui roșu lăsat pe pantof. Se dusese și de data asta vraja cerului negru-rozaliu... Tata l-a dus apoi cu mașina acasă și nu îi strânse mâna. Știa că nu o să mai sune la ei. Și nici vorbă de scârța-scârța nu mai veni niciodată în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
la aspectul sordid al socialismului realist. Dar nici asta nu era suferință ar însemna să dau un titlu de noblețe mocirlei absurde în care trăiam. Lipsa de toate alea. La fel ca în 1984 a lui Orwell, lipseau șireturile de pantofi, vata, nasturii, chiloții, fustele, hârtia igienică. Cum nu-mi place debalarea intimității în public, nu voi da amănunte despre inovațiile igienice pe care trebuia să le facă femeia în momentele delicate ale fiziologiei sale ciclice. Eram însă foarte departe de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
dezgolea și ne făcea vulnerabili într-o vreme în care corpurile noastre deveniseră și așa niște carcase destul de deconcertante, căci erau în formare. Unde mai pui că, nu știu de ce, în sala de sport intram cu picioarele goale, nu în pantofi de sport. Poate ca să nu stricăm parchetul. Dar asta trebuie să fi fost totuși în generală, ce naiba! Mi-aduc aminte de cele peste 40 de picioare cu peste 200 de degete perfect aliniate. Picioarele noastre erau pentru câteva secunde o
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de care mi-era frică. Vânzătoare cu „umeri“. Profesoare cu „umeri“. Cetățence cu „umeri“. Eu mi-am scos „umerii“ de la hainele cu „umeri“. „Unde-s umerii?“, m-a întrebat mama. Am dat din umeri. Asortată, zicem, și ne apucă râsul. Pantofii cu geanta, cureaua, eșarfa și mănușile. Mama era „asortată“. Și mătușa Augustina. Profesoarele erau cele mai asortate. Bluzele din garofiță ale profei de mate cu cerceii săi. Mi-aduc aminte ce șoc am avut când am fost trimisă acasă de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Camp. Ca unii dintre noi în anii ’80. Or fi din... Rusia, mă gândesc. Săracii! Sau din... Albania? Fetele au fuste urâte, de mame din perioada comunistă. Două au căciuli de vulpe argintie (horor), cam vechi, de tanti din Est. Pantofi destul de shabby. Pe frigul ăsta pantofi... Caut mai mulți euro prin buzunare. Săracii de ei... Studenți săraci. Da’ parcă prea-s shabby. Să fie din Rusia? Din Siberia, poate! Sunt foarte mândri. Frumoși. Săracii. Îmi place de ei. Cu hainele
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
anii ’80. Or fi din... Rusia, mă gândesc. Săracii! Sau din... Albania? Fetele au fuste urâte, de mame din perioada comunistă. Două au căciuli de vulpe argintie (horor), cam vechi, de tanti din Est. Pantofi destul de shabby. Pe frigul ăsta pantofi... Caut mai mulți euro prin buzunare. Săracii de ei... Studenți săraci. Da’ parcă prea-s shabby. Să fie din Rusia? Din Siberia, poate! Sunt foarte mândri. Frumoși. Săracii. Îmi place de ei. Cu hainele alea nenorocite! Puternici. Voci puternice. Plămâni
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mai port NIMIC împletit când o să fiu mare) și cum a încercat de un milion de ori să facă rost de blugi și de adidași de la Galați și mi-a adus de la Fondul Plastic din București cureaua aia șmecheră și pantofii bulgărești... Ce-i drept, aici m-a muiat, e-adevărat că acum juma’ de an a venit cu o pereche de blugi stas, îi luase doamna Mariana de la vaporeni și am leșinat când i-am văzut. Apoi, când să-i
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de ahtiate după ei nu suntem ca să ieșim în gerul ăla. Așa că am revenit în clasă și am ținut un congres despre cu ce să ne îmbrăcăm diseară. A reieșit că nu pot lua rochia albastră: aia merge numai cu pantofii bulgărești și exact așa o pereche are și Dana și și-i ia ea, că ea a zis prima. Mai vedem. Oricum, ura-ura-Ceaușescu-PCR! Nimeni n-a zis nimic de coșul meu! Și zău c-ar fi zis javrele mele, dacă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
lemn, că piciorul meu sigur n-are culoarea aia. Victorie: am și ciorapi negri! Nou-nouți, neremaiați, foști piciorii, vopsiți de mama cu Gallus negru. Și balerinii negri ai mamei, noroc că purtăm amândouă 38, iar ea nu prea se-ndeasă la pantofi fără tocuri. Norocul meu, că și-așa strigă idioții pe stradă după mine „Cinci metri fără cap!“ și „Cum e vremea pe-acolo pe sus?“. Da’ lasă, i-o mare fericire să fii așa ’naltă și subțire, Tudorițo nene, cică
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
că lucrul acesta s-a schimbat în 1990, primul an în care mai mult de jumătate dintre fetele de la pedagogic nu s-au mai măritat și au intrat fără probleme la facultățile pe care le aleseseră. Alături de tampoane, haine și pantofi „din ajutoare“, de alimente și muzică „la liber“, de traduceri în ediții uriașe, pe hârtie incredibil de proastă, de prezervative și țigări din import, de Biblii de toate formele și mărimile, de lumină pe străzi și curent electric fără întreruperi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pionieri pe strada de la Palat, cu alte colege de clasă. Râdeam și chicoteam toate în costum, cu cravata roșie în vânt. Fusta Cristinei era așa de scurtă, încât i se zărea cusătura de la hamleții albi cu găurele, Lia avea niște pantofi roz de lac, cadou de la studenții greci de la medicină unde preda taică-său, Maria țopăia în sus și în jos fredonând un refren din Modern Talking. Un individ care venea cu viteză din sens opus, excitat probabil de buchetul acela
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
vecinei de la care îmi completam colecția de junk se numea Anca și era cea mai frumoasă fată din cartier. Avea rochii mătăsoase, lungi și cu imprimeu înflorat, exact cum văzusem în revista Femeia, la care se abonase soră-mea. Purta pantofi cu toc și îmi plăcea mult să o privesc coborând strada spre casă, călcând din piatră în piatră, ca pe ouă, să nu se murdărească de noroi. Uneori, o lăsa taxiul la poarta noastră, drumul fiind prea prost până la ea
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
la vreo 7-8 ani, reușeam ,,performanța” de a opri o basculantă pe stradă. Școala primară am făcut-o în vechea clădire (astăzi în ruine) din Târgușorul Copou. De mic copil mi-a plăcut să meșteresc câte ceva, iar întro cutie de pantofi adunasem tot ,,atelierul”: rotițe de ceas, tăblițe, sârmulițe și tot ce mai găseam. În clasa întâi, cineva mia făcut cadou un traforaj și câteva plăcuțe din placaj pe care erau desenate anumite forme. Am decupat acele forme, iar la sfârșit
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
care n-au făcut nimic, niciodată în viață. Așa s-a construit socialismul. În al doilea semestru am început să lipsesc de la cursuri spre disperarea părinților. La un moment dat mama s-a enervat și m-a lovit cu un pantof spărgându-mi capul. Tot în acea perioadă m-am certat și cu tata bineînțeles tot din cauza mea (eram la vârsta dificilă). Văzând care este situația, mama ,,a tras niște sfori” să fiu luat în armată, într-un loc cât mai
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
îndrăznea să-l cînte pînă nu avea să vină sorocul. Oricum, îi pusese pe ai lui să-i ia haine de pionier și acestea îl așteptau frumos împăturite pe raft. Cînd mama sa îi cumpără la un moment dat niște pantofi negri, fu surprinsă să constate că fiul ei se încălța în continuare tot cu cei vechi. Pe aceștia noi îi pusese de-o parte pentru ziua cea mare. Cristi nu se prea băga în activitățile pionierești, dar și el se
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
avea curajul să se apropie. Cu toate acestea, găsea uneori momen tul cînd verii nu erau prin apropiere și-și lua el atunci revanșa pentru toate dățile în care stătuse la distanță. ăsta era Barbu : era un băiat rău, avea pantofii nefăcuți, unghiile netăiate și era murdar prin urechi. Viața se scurgea fără mari probleme și Dănuț era fericit. Noul făgaș pe care o apucase îl făcea să se simtă puternic și așteptarea îm plinirii viitoare - cînd va fi cu adevărat
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
am stat, desigur, mai mult de 45 de minute, de fapt am rămas pînă la închiderea programului, cînd mamaia și-a scos cu mișcări lente halatul, l-a agățat într-un cui în spatele tejghelei și și-a schimbat șlapii cu pantofii de oraș. Tot timpul am discutat chestii intelectuale, despre sinucidere, Mitul lui Sisif, Camus, Cioran etc. Era domeniul meu și am epatat-o pe fată. A fost foarte mirată că în Pitești a putut să găsească un om care să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
să facă de rușine, era sigură că tot peronul se uită la ea și rîde, și de aceea nici nu avea curajul să privească împrejur. Stătea cu bărbia în piept, cu o gentuță la subsuoară, cu genunchii mai apropiați și pantofii negri de lac puțin mai depărtați, înfiptă în peronul acela al unei gări, gara Titu, într-o zi însorită, cu gîze multe. Ea stătea, iar oamenii în jurul ei se agitau neîncetat, strigau unii după alții, icneau ridicînd saci, se pupau
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Titu, într-o zi însorită, cu gîze multe. Ea stătea, iar oamenii în jurul ei se agitau neîncetat, strigau unii după alții, icneau ridicînd saci, se pupau, asudau cumplit și mîncau pîine cu brînză și ceapă. În acel moment, văzuse doi pantofi negri, proaspăt lustruiți, care se opriseră în dreptul ei. Tînărul se prezentase, îi ceruse permisiunea să stea de vorbă cu ea, iar apoi, pentru că aveau de parcurs un drum comun, se întreținuse cu ea (la început cu întrebările de cuviință, mai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Românie în îndepărtata și greu suportabila pribegie. O capelă sau o bisericuță ortodoxă se transformă într-un pol de atracție și de îngemănare spirituală a celor ce tânjesc după pământul țării, pe care nu l-au putut lua pe tălpile pantofilor (cum se spune), ci doar în inimile lor răvășite. Ca să calce din nou pe țărâna sfântă a patriei și să-și revadă părinții, rudele, prietenii și meleagurile pe care au văzut lumina zilei, milioanele de români, răspândiți pe toate continentele
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
căsătoresc, materialul despre nunta lor este știrea principală la mai toate posturile (deși în țară și în lume se întâm plă lucruri extrem de grave - dar pornografia are întotdeauna câștig de cauză în fața lucrurilor serioase). Îl vedem pe el cu niște pantofi albi, foarte scumpi și de un prost gust total, cu cataramă, împletiți și ascuțiti la vârf, și cum i se agață în cataramă trena ei; o vedem pe ea cum își cercetează testul de sarcină (proaspăt scos din urină) și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
luna iunie) Radu Vasile și miam zis: ia să vedem ce mai spune nenea ăsta, care nea condus în vremea aceea, când lumea credea că „renăscuse speranța“? În gura acestui mândru purtător de ghiul și de șosete albe, „asortate“ la pantofi negri, sa uitat cândva o țară întreagă, iar jurnaliștii erau avizi să prindă chiar și cea mai neînsemnată onomatopee emisă - așa cum se întâmplă și astăzi, cu personaje similare. Ce rămâne din trun astfel de individ, când e lipsit de aura
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]