7,370 matches
-
este evocarea refuzului "anarhic" al societății ca atare, al instituțiilor și al operelor sale, este postularea la câțiva a unei alte societăți sau a unei societăți altfel, a unei alte "comunități". În mare măsură, această tendință a fost de atunci, paradoxal socializată, integrată în societatea prezentă, având în vedere că aceasta este considerabil eliberată de instituțiile autoritare ce încercau să impună cetățenilor subordonarea lor la ansamblul social. Este suficient să menționăm eliminarea serviciului militar. În același timp, această societate astfel "destinsă
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
ne concentrăm asupra a două conversații în același timp: cea pe care o purtăm cu cealaltă persoană și cea pe care o avem cu noi înșine. Cea din urmă este legată mai ales de neliniștile privind performanța noastră, în mod paradoxal, cu cât dăm mai multă importanță acestor griji, cu atât mai scăzute vor fi performanțele noastre. Ascultarea activă ne ajută să lăsăm deoparte acest dialog intern perturbator, să participăm la ceea ce povestesc alții și să trăim sentimentele lor. Vom constata
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
spună cât este ceasul. La 5 ani dădea citate din Walter Scott. La 6 ani era familiarizat cu Iliada și Odiseea. La 7 ani citea, de plăcere, Shakespeare și putea memora o pagină întreagă citind-o de două ori. Aparent paradoxal, rezultatele din Tabelul 2 arată: coeficienții de inteligență ai persoanelor înalt creatoare oscilează în limite foarte largi (între 100 și 210). Concluzia Catherinei Cox se bazează pe observația că geniile creatoare erau capabile de un efort fără egal în realizarea
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
totală, iar el nu simte nevoia de a fi ajutat. Complexul devine mod de viață, motivație majoră a persoanei. Persoana este orientată într-o anumită direcție, spre un singur scop fantasmatic. Forma supracompensată a complexului determină individul să se manifeste paradoxal în cadrul complexului, ca și cum ar trebui să facă dovada absolută că acel complex nu există (de exemplu, dacă are o frică de ceva, individul manifestă curaj excesiv și risc necalculat spre acel ceva). Complexele personale apar ca o personalitate secundă, „a
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
frânghie. Totuși lucrurile nu stau așa. Dacă R este raza Pământului, iar R’ este raza finală a cercului format de frânghie, obțin prin calcul: o diferență între cele două raze de circa 16 centimetri, suficient pentru a trece o pisică. Paradoxal este că această creștere a razei, prin creșterea lungimii circumferinței cu un metru, este aceeași, fie că raza cercului inițial avea un centimetru, fie că avea un milion de kilometri. Această problemă-joc ne învață că reacția instinctivă ne poate duce
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
T., microromanul Ceața și obișnuința (1975), se situează în zona tatonărilor, scontând pe efectul folosirii unei maniere narative inedite: este o scriere care îmbină romanul de tip existențialist cu metaromanul, pentru a se înfățișa în final ca parabolă a raportului paradoxal dintre viață și ficțiune. Textul debutează cu jurnalul unei tinere de optsprezece ani, personaj cu un profil sufletesc obscur, a cărei principală dorință este de a-și cunoaște tatăl. Mai mult decât personajul în sine frapează, în notațiile diaristice, surprinderea
TATULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290098_a_291427]
-
de ordin practic. Bunăoară, călugărul trebuie, atunci când merge, să măture pământul în fața lui, iar după căderea serii îi este interzis să iasă din casă, pentru ca nu cumva să ucidă din nebăgare de seamă vreo vietate oricât de mică. În mod paradoxal, doctrina jainistă, deși proclamă panpsihismul și respectul absolut al vieții, depreciază cu totul viața omenească, considerând sinuciderea prin inaniție un model vrednic de urmat. În nici o altă filosofie indiană, revolta în contra vitalului din om nu este dusă până la „greața” de
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
realității unui auditoriu alcătuit din năgași, care aveau să o păstreze în custodie până când omenirea avea să devină capabilă să o înțeleagă. Apoi Buddha oferi discipolilor săi umani, ca un fel de antrenament preliminar și ca o apropiere de adevărul paradoxal, doctrina rațională și realistă a direcției Hīnayăna. Abia după trecerea a vreo șapte veacuri, marele înțelept Năgărjuna, „Arjuna Năgășilor”, a fost inițiat de regii șerpi întru adevărul că totul este vid (śūnya). Și astfel, el a fost acela care i-
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
este „cel mai bătrân om din lume”, Buddha își proclamă transcendența în raport cu timpul, tot așa cum declară că a transcendat Spațiul ajungând în „vârful lumii”. Cele două imagini exprimă depășirea totală a condiției lumii și reintegrarea într-o stare „absolută” și paradoxală, dincolo de timp și spațiu. 2. Concretizări ale artei buddhiste Reticența în ceea ce privește reprezentările antropomorfice ale lui Buddha și dezvoltarea sofisticată a simbolurilor aniconice, necesare evitării acestor reprezentări, se întemeiază, se pare, pe una din spusele lui Buddha însuși, menționată în Dīgha-Nikăya
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Am putea adăuga că buddhismul împărtășește cu învățătura Upanișadelor recunoașterea potențialei universalități a omului, dar este în același timp conștient de importanța individualității fără de care universalitatea nu poate fi trăită și înțeleasă. Vom înțelege mai bine această poziție, în aparență paradoxală, ce constă în a se opune doctrinelor ortodoxe, ca și disciplinelor ascetico-contemplative, concomitent cu adoptarea premiselor și tehnicilor lor, dacă ne gândim că Buddha își propune să depășească toate formulele filosofice și rețetele mistice în uz pe vremea lui, pentru
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
și spiritul de toleranță. Viața lui Buddha, ca și învățătura sa, a inspirat numeroase opere de artă - picturi, sculpturi și o bogată arhitectură -, dar și activitatea literară a unor autori, precum Tagore în India și Eminescu la noi. În mod paradoxal, influența buddhismului pare să fie mai pronunțată la Eminescu decât la Tagore. O posibilă explicație ar consta în aceea că la Tagore se resimte o dragoste intensă de viață și de lume, oarecum contrară concepției lui Buddha, în timp ce la Eminescu
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
nepăsător. Plăcute sau neplăcute, m-au urmărit, uneori obsedant, cu sonoritățile și accentele lor inițiale. Unele m-au consolat, m-au fortificat, altele m-au ulcerat, m-au deprimat, m-au agitat. Categoria din urmă a fost mult mai numeroasă. Paradoxal, am ajuns să le privilegiez. În raport cu primele, care frizează din cînd în cînd banalitatea, acestea conțin posibilități mai mari de valorizare estetică. Chiar pe cele mai urîte, mai dospite în răutate, mai pline de jeg, mai „scîrboase” le-am adunat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aproape neobișnuit, mi-a telefonat Bălăiță. Vrea să-i împrumut „Viața Românească”, fiindcă a auzit că ar fi acolo o „șopîrliță” la adresa lui. E vorba de nota lui I. Negoițescu, intitulată „Cîteva cuvinte despre George Bălăiță”, care se încheie cu afirmația paradoxală că Lumea în două zile e un „eșec superb”. Ne-am întîlnit după cîteva minute în fața magazinului „Orizont”, aflat în vecinătate. A deschis revista și a citit textul cu (inutil să mai precizez) obișnuitele lui sughițuri. Ajuns repede la sfîrșit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lingvistul, pe care, în discuțiile din ziua următoare, l-a atacat în chip explicit: „Am fost elevul lui G. Călinescu, dar și al profesorului Boris Cazacu, care-mi dădea note mici și a cărui învățătură era pe măsura notelor mele”. *Paradoxal, mă interesează soarta Rhodeziei, dar nu cunosc bine problemele corpului meu. Lectura, mai ales cea a ziarelor și revistelor, mă ajută să-mi abat gîndul de la ele. Pe cîtă vreme faptul de a ști ce se petrece acolo la mii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bidon cu fund dublu, în care-și ascunde sticlele de votcă. Cînd nu găsește motive plauzibile să plece în oraș, iese pe balcon pentru o treabă oarecare, inventată ad-hoc, suge din rezervă, și se întoarce criță!” „Oricît ar părea de paradoxal - îi răspund - micile lui viclenii și minciuni îl ajută să supraviețuiască!” Cearta dintre Sergiu și Ovidiu s-ar fi desfășurat cam în felul următor. „Bat”, „turtit”, primul l-a oprit pe acesta din urmă să mai facă vreo observație cu privire la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
iar o parte dintre muncitori vor fi trecuți să lucreze în minerit. Marți, cînd presa a publicat articole despre „strălucitul succes în alegeri al candidaților FDUS”, alarma (de gradul III pe codul Internelor) nu fusese ridicată. Fapt divers sau istorie? *Paradoxal, evenimente ca „răscoala de la Brașov” îl ajută pe Ceaușescu: pe de o parte să creeze o stare de emoție, dublată de vinovăție, pe de altă parte să întărească măsurile represive. Apropiatele „prelucrări” ale episodului vînătorii tragice din Dolj vor constitui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
le, Doamne, un gînd, să mai ceară un rînd!” I-aud pe unii și pe alții văicărindu se că nu-i cutare și cutare. Cîți dintre ei însă n-ar uita subit toate mizeriile actuale, în schimbul celei mai mici ameliorări! Paradoxal, celor mai mulți această situație le convine: își scuză prin ea absența devotamentului față de muncă, pornirile spre căpătuială (căci se pescuiește cu folos în apă tulbure), înclinațiile cancaniere, corupția și atîtea altele, rele și urîte. Culmea e că, dintr-un soi de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
duce, într-adevăr, către ideea de cumpătare și discreție. Or, A. e - fapt observat -, nu o dată, exploziv, imprevizibil și foarte tenace în antipatiile sale: ieri față de tine, de Genaru, Savin, Cimpoeșu, azi față de Carmen, mîine, poate, din nou, față de mine. Paradoxal, însă manifestările sale agresive au, majoritatea, un resort defensiv. A. e un bun „tovarăș de drum”, dacă drumul e cel ales de el. *Biroul meu e așezat între cel al lui Sporici și cel al lui Carmen. Cînd ei încep
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
G. a strîns, de la Mureș Covătaru și Ioan Dănilă, probabil și de la alții, declarații din care să rezulte că sînt vinovat de întîrzierea lucrării „coordonate” de Constanța Bărboi (o însăilătură inextricabilă, în mare parte prost scrisă), dată s-o îngrijesc. Paradoxal, odată intrat în „alianță”, îndîrjirea mi-a scăzut, și, în cîteva momente, am simțit o jenă de situația în care mă aflu. Psihologia mea e una de franctiror, nu de hăitaș. Nu mă simt bine în ceată. în schimb, de la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
note și însemnări e ca o trecere prin purgatoriu, te curăță de patimile pe care, fatalmente, textele le-au păstrat, încît ajungi să privești cu o melancolie senină, zîmbitoare, chiar și paginile compuse odinioară cu nervii încordați și maximă gravitate. Paradoxal, amintirea ratărilor poate fi la fel de consolatoare ca și cea a dorințelor și gîndurilor devenite fapte. Uneori, folosind o grilă larg comprehensivă, eu mă felicit pentru multele lucruri pe care nu le-am făcut și mă îngrijorez pentru cele, puține, pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
numai eu mă simt prins în lanțul terorii, ci și familia mea. Oameni pe care nu i am cunoscut niciodată mi-au spus: Să nu ne lași, Părinte, mie, celui mai umil, celui mai oprimat și imobilizat om din țară. Paradoxal este că nu-i pot urma nici pe unii, nici pe alții. Nesiguranța mea și a familiei mele mă obligă la emigrare; autoritățile mă țin într-o totală ignorare în legătură cu ea. Certitudinea cea mai rea este mai puțin rea decât
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
continuă să crească și să reziste prin credincioșii simpli, prin flacăra nestinsă a viețuirii spirituale, a unor monahi și preoți îmbunătățiți. Un credincios poate salva cetatea și o rugăciune alungă mânia dreaptă a lui Dumnezeu, căci ea schimbă în mod paradoxal chiar neschimbabila hotărâre divină. Moartea ne stă în față în fiecare zi (și nu ca o metaforă, ci real) așa cum îi stătea Sfântului Apostol Pavel. Tot mai însingurat și mai exilat în atrocea lui suferință, omul își înalță mâinile și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Plicuri și portrete Partea Întâitc " Partea Întâi" Fierul de călcat dragosteatc " Fierul de călcat dragostea" Criza pubertății se consumase, paradoxal, În afara Poeziei. Cărțile rămăseseră, totuși, prieteni statornici, lucrând asupra „dublului” meu și a limbii sale. După intrarea la facultate, bibliotecile bucureștene acceleraseră mișcarea freatică a cuvintelor: din când În când, se auzea straniul glas interior, știut și totuși altul. Dublul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
rămânând fiecare pe partea sa, s-a și spart la un moment dat, ca un pahar prețios, prea prețios și fragil, turmentat de o atingere imprudentă. Două pagini din Anii de ucenicie ai lui August Prostul dau seamă despre această paradoxală pățanie, literară și ea, cum se cuvenea. Fervoarea și insolența volumului nu exprimau doar sarcasmul autoinculpării, ci și sarcasmul critic la adresa mediului În care și eu, și Radu, și atâția alții ne clătinam efemeritatea. Menționam Jurnalul unui „eminent scriitor” al
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sumarul volumului, la pagina 248. Motto-ul: „amar a se citi la fiecare Pesah,/ În lux, calm și voluptatea de-a fi” avea, acum, altă rezonanță. Prietena de departe se depărtase, de data asta, dureros și drastic, deși o simțeam, paradoxal, tocmai acum, mai aproape. Textul, În față, În „lacrima de dimineață amuțită”. Cort Îmi era, Într-adevăr, din nou, propria piele, cum spunea Poeta, pielea În care nu m-am simțit niciodată prea confortabil. Alături, chiar alături, la pagina 249
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]